Lecții de magie – Cum să-ți cultivi creativitatea – Despre curaj si permisiune

Pe Elizabeth Gilbert, autoarea besteseller-ului “Mănâncă, roagă-te, iubește” cred că o cunoașteți deja.  Sunt șanse mari să fi văzut filmul și chiar să fi citit cartea. Mie mi-a plăcut cum scrie Liz, așa că am citit și continuarea, “Și am spus da. O poveste de iubire”.  Dar abia de curând am descoperit o carte fenomenală a ei, deși e lansată din 2016  – “Lecții de magie – Cum să-ți cultivi creativitatea” pe care am terminat-o în urmă cu vreo 3 săptămâni.

Însă înainte de a citi cartea, la recomandarea Inei căreia îi chiar mulțumesc, i-am ascultat podcast-urile lui Liz Gilbert, Magic lessons, care sunt un fel de continuare a cărții. Deci eram familiarizată cu ideile sale interesante. Așa că puteți începe cu podcast-urile, până ajungeți să cumpărați cartea. Sigur veți vrea apoi să o și citiți.

 

O VIAȚĂ CREATIVĂ E O VIAȚĂ CĂLĂUZITĂ MAI DEGRABĂ DE CURIOZITATE DECÂT DE TEAMĂ.

Mi-a plăcut tare mult, a fost exact ce aveam nevoie să citesc, dar am simțit că mi-ar fi greu să sintetizez în câteva rânduri esența acestei cărți care e mai bine sa fie citită. Nu prea merge să fie povestită. Dar iată-mă totuși încercând să surprind câteva idei din ea care m-au impresionat pe mine. Astăzi despre curaj și câte puțin despre permisiune.

Inca ceva! Trebuie să citiți cartea dacă vă doriți o viață creativă. Însă nu va gândiți că a fi creativ înseamnă neapărat să te dedici excluiv artei, ci viață creativă este “o viață călăuzită mai degrabă de curiozitate decât de teamă”.

Dacă ar fi să surprind într-o frază despre ce e cartea, aș spune că este despre curaj, despre eșecuri, despre ce înseamnă talent, ce așteptări putem avea de la creativitate, despre succes, ego, despre cum apar ideile, detașare față de propria opera, perfecțiune sau mai bine zis, acceptarea imperfecțiunii, și muulte altele. Interesant, nu?

Înainte de a vorbi despre curaj, vă invit să priviți o lista cu temeri ce pot sta în calea creativității.

Lista e încă odată pe atât, dar ați prins ideea. Eu mi-am recunoscut câteva temeri din lista asta, dar m-am liniștit cumva pe măsură ce am tot citit. Ideea că frică ne poate însoți în demersurile noastre mi-a plăcut. Reprimarea ei nu este o soluție, pentru că ea va rămâne acolo, va crește și chiar va încerca să preia conducerea.

Mi-a plăcut mult discursul pe care i-l adresează Liz fricii la început de proiect. E savuros. Elizabeth îi permite Fricii să o însoțească în călătoria pe care o face cu masina împreună cu Creativitatea. Însă îi spune, printre altele: “E loc din belșug în acest vehicul pentru toate 3, așa că fă-te comodă, dar nu uită următorul lucru: Creativitatea și cu mine suntem singurele care vom lua decizii în această călătorie. Accept și respect că faci parte din această familie și de aceea nu te voi exclude niciodată din activitățile noastre – numai că nu-ți vom urmă niciodată sugestiile.”

“CHIAR ȘI A-I SPUNE CUIVA <<PERSOANĂ CREATIVĂ>> E COMIC DE REDUNDANT. CREATIVITATEA E CARACTERISTICĂ SPECIEI NOASTRE.”

 

Dincolo de frică mai este ceva. Multe persoane simt că au nevoie de permisiunea cuiva pentru a trăi o viață creativă. Asta e tot un fel de teamă ascunsă sub formă lui: “Cine sunt eu că să mă consider scriitor sau cântăreț sau actor? Cum aș putea să-mi iau singur un astfel de titlu?” Însă scriitoarea ne explică de ce nu avem nevoie de permisiunea nimănui pentru asta. Ea spune că de-a lungul vremii strămoșii noștri au creat tot felul de lucruri pentru că oamenilor le place pur și simplu să creeze. Ne place ineditul și noutatea.“Chiar și a-i spune cuiva “persoană creativă” e comic de redundant. Creativitatea e caracteristică speciei noastre”.

Recunosc că eu nu m-aș fi gândit vreodată să pun problema așa. Cred că de asta am și ales să va povestesc despre acest capitol, pentru că probabil mulți dintre noi gândim în felul acesta, că nu ni se cuvine să facem artă pentru că poate n-am studiat în facultate aspecte legate de domeniul în care ne dorim să fim creativi. Gilbert continuă: “Apărătorii culturii înalte vor încerca să te convingă că arta aparține doar celor puțini și aleși, însă ei n-au dreptate și pe deasupra sunt enervanți. Toți suntem cei puțini și aleși. Toți suntem programați să fim creatori”. Observați stilul relaxat în care scrie, fapt care vă va convinge că această carte e și ușor de parcurs, neavând pretenția vreunui tratat în domeniu. Stilul plin de umor, poveștile sale de viață vă vor captiva și ele, alături de ideile inedite pe care le scoate în evidență autoarea.

Dar să revenim la permisiune. Astăzi va mai povestesc doar despre “îndreptățire”, urmând că alte idei din acest capitol să vi le povestesc cu altă ocazie. Deși termenul în sine are conotații negative, scriitoarea îi conferă o altă perspectiva care să ne permită să creem ceva interesant. Îndreptățirea creativă de care ne vorbește ea are de-a face cu “permisiunea de a fi aici”. Fiind aici, ne este permis fiecăruia să avem o viziune proprie, să ne spunem ideile sub ce formă vom alege, desigur. Aroganța apartenenței nu înseamnă egocentrism sau comportament de genul: sunt o vedetă/prințesă, iar restul lumii ar fi bine să se poarte în consecință. Nicidecum asta, ci chiar contrariul. “E o forță divină care te va scoate din ține însuți și-ți va îngădui să te implici deplin în propria-ți viață.  Fiindcă adesea te împiedică să ai o viață creativă tocmai faptul că te lași absorbit de tine însuți (te îndoieșți de tine, ești dezgustat de tine, te judeci mereu, simți mereu nevoia să te aperi). Aroganță apartenenței te scoate din cele mai întunecate adâncimi ale urii de sine – nu spunând <<Sunt cel mai tare!>>, ci spunând pur și simplu <<Sunt aici>>.”

Gilbert ne mai îndeamnă să ne declarăm intențiile clar și răspicat, fapt ce va avea drept consecință o mobilizare de care nici nu știm că suntem capabili. Pentru că sufletul va fi extaziat să ne vadă în sfârșit conștienti, dornici să ne îndeplinim misiunea pe acest pământ. “Această declarație de intenție și îndreptățire nu trebuie s-o rostești o singură dată, după care să aștepți miracole; trebuie s-o repeți zi de zi, pentru totdeauna>”

Scriitoarea mărturisește că ea a trebuit să reamintească constant propriului suflet, dar și cosmosului, că viața creativă este un lucru serios pe care-l face și la care nu va renunta indiferent de rezultat și indiferent de sentimentele de nesiguranță care o încearcă.

Închei prima parte a prezentării acestei cărți prin a va mărturisi și eu că nu întâmplător am ales azi capitolul cu permisiunea. Sunt idei extrem de captivante și în alte capitole, însă a obține biletul de voie pentru o viață creativă de la Elizabeth Gilbert mi s-a părut mai important. Nu știu dacă alte persoane care încearcă să scoată la lumina latura creativă s-au confruntat, ca și mine, cu gânduri puternice care să le împiedice să facă pași pe drumul creativitățîi. Dar am un feeling că nu sunt singură care consideră că nu sunt în măsură să fac asta, de aceea v-am povestit o parte din acest capitol.

Sper că v-am stârnit curiozitatea și veți da o șansă acestei cărți. Eu zic că nu prea se poate să nu va surprindă. Dar corectați-mă, dacă greșesc.

 

---