parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Din etapele calatoriei de mama

countryside-2360038_1920.jpgCălătoria unei mame debutează odată cu aflarea veștii că este însărcinată. De aici încolo începe un drum lung, plin de emoții din cele mai felurite, de la bucurie deplină, la teamă, mirare, tristețe, uneori furie și multe altele care nu se mai dau duse și care ne iau prin surprindere, pentru că au venit nepoftite. Amalgamul ăsta de emoții face parte din fișa postului de mamă. De unele poate am vrea să scăpăm, am vrea să le socatem din “sistem” definitiv pentru că sunt greu de dus. Pe altele am vrea să le simțim mereu, să le punem pe răni, să ne aline. But hey, oricât am vrea și ne-am strădui, unele fără altele nu se poate. 

La începutul drumului bucuria predomină alături de îngrijorare și de emoția așteptării. Așteptăm să se nască, așteptăm să zâmbească, să se rostogolească, să stea în funduleț, să meargă, să vorbească, știți voi cât de lungă e lista cu “abia aștept să facă X lucru”. Așteptarea e condimentată cu fel de fel de neliniști, întrebări care apar inevitabil. Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Înțarcare de voie, de nevoie – câte puțin din experiența noastră

BreastfeedingÎn seara asta am călătorit puțin în timp împreună cu Darius, în timp ce citeam povestea de seară. În sfârșit a ajuns la noi cartea “Doar țiți rămâne mică”, o carte minunată pentru mămici și pitici alăptați și foarte utilă atunci când se dorește înțărcarea blanda a copilului. Ce mi-aș fi dorit să am această carte acum un 1 jumate! Poate ne-ar fi fost mai ușor amândurora cu ajutorul ei. De fapt, sunt convinsă că ne-ar fi ajutat. Nu-mi rămâne decât să mă consolez cu ideea că o voi folosi la un moment dat cu Andrei. O să vă povestesc mai multe despre carte într-un articol viitor. Acum sunt sub imperiul emoțiilor și vreau să păstrez vie seara asta.

Această poveste ne-a purtat în timp, ne-a dus înapoi la vremea când Darius era doar un bebe în burtică – seems sooo long ago, apoi i-am povestit cum era atunci când a fost bebe mic, cât de mult iubea să stea la pieptul meu și chiar am atins pentru prima dată după mult timp subiectul înțărcării sale. Am avut senzația că vorbesc cu un adult; cred că de asta am și zis pentru prima dată, fiindcă discuția a fost la un alt nivel decât ce eram obișnuită. Înțelege mult mai bine cum stau lucrurile, ce îi explic, pune întrebări care să-l lămurească. Se vede că a crescut… Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Ai grijă ce-ți doresti…

directory-466935_1920…că s-ar putea să ți se întâmple! Șțiți vorba asta, așa-i? E cât se poate de adevărată! Am testat-o pe mine în repetate ocazii și am ras uneori amar. Pentru că, da, a primi ce-ți doreșți nu e mereu cel mai bun lucru, mai ales dacă obții ce vrei după multă vreme. Între timp poate ti-ai mai schimbat părerile, preferințele, dar nah, Universul s-ar zice că știe el mai bine când și cum:).

Mă tot gândesc la asta din cauza feciorasului de 10 luni, care îmi da de furcă puțin în privința alaptatului. Și aici vine partea cu “ai grijă ce-ți dorești….” pentru că e foaarte diferit în ceea ce privește alăptarea față de cum era fratele sau. Un “diferit” pe care credeam că mi-l doresc acum vreo 3 ani, pe când Darius, la vremea aia un bebe tot de 10 luni, papa lăptic de la subsemnata de parcă ar fi fost sigur că se termină până la următoarea masă. Și nu mai voia să-i dea drumul obiectului venerat nicicum.  Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Scurta pledoarie pentru alaptare in Saptamana Internationala a Alaptarii

wbw2017-logo

sursa foto:World Breastfeeding week logo, copyright WABA

Înainte să am copii, chiar și în timpul primei sarcini nu mă prea gândeam la alăptare. Cert e că văzusem mult mai mulți copii hrăniți cu lapte din biberon și imaginea asta, a copilului care primește hrană de altundeva decât de la sânul mamei sale, mi se părea ceva obișnuit. Nici măcar nu-mi puneam problema că ar trebui să fie altfel, pe atunci. Și în filme tot cam asta vedem, nu? Nu-i de mirare că atât de puține femei ajung să alăpteze. În România rata alăptării este într-adevăr în creștere, ajungând la 29,8% în 2016, față de 12,6% (ce procent mic!) în 2011, dar tot e puțin, în condițiile în care alăptarea ar trebui să fie norma și nu excepția, ar trebui să fie privită ca ceva natural, firesc, cum de altfel și este.

Cred că suntem condiționate mental de imaginea mamei care își hrănește copilul cu biberonul, pentru că asta vedem cel mai des. Multe mame care alăptează (printre care și eu, nu de puține ori) caută locuri mai retrase pentru a-și alapta puii, pe de o parte pentru a le asigura liniștea în timp ce se hrănesc și pentru a avea intimitate, însă pe de altă parte, pentru a nu atrage atenția asupra lor, simțindu-se ciudat să se expună în felul acesta, deși nu fac decât un act firesc, acela de a-și hrăni pruncii, lucru care n-ar trebui privit decât așa cum este, adică normal. Foarte fain mi s-a părut citatul acesta referitor la alăptarea în public: “My opinion is that anybody offended by breastfeeding is staring too hard” – “Părerea mea este că oricine se simte jignit de alăptare se holbează prea tare” – David Allen. Așa cum nimeni nu se  holbează la o persoană care bea apă, tot astfel n-ar trebui să fie un lucru curios, inedit că cineva își alăptează copilul, respectiv că “își hrănește puiul cu lapte propriu, secretat de glandele mamare”, conform DEX. Voiam să scriu de mai demult despre asta și cum n-am apucat, Săptămâna Internațională a Alăptării mi-a dat un prilej bun să fac asta.

Inițial am zis că scriu despre experiența mea de alăptat, dar în timp ce mă gândeam cu ce să încep, mi-am dat seama că n-aș fi ajuns să alaptez așa mult timp (spre deloc, poate), dacă nu aflam mai multe informații despre alăptare la Cursul Lamaze pe care l-am făcut la prima sarcină.

Fundația pentru a începe alăptarea a fost clădită atunci, în timpul sarcinii. Apoi am adăugat cărămidă cu cărămidă peste această fundație, cu fiecare articol citit pe bloguri nișate pe această temă și nu numai, cu fiecare comentariu citit pe grupuri de sprijin pentru alăptare, dar și din cărțile de specialitate. Am devenit tot mai interesată de acest subiect pe măsură ce apăreau probleme sau dureri care mi se păreau aproape imposibil de depășit, dar pe care îmi doream cu încăpățânare să le înving pentru a-i oferi puiului meu din nectarul creat special pentru el.

Eu cred că cel mai mult contează informația corectă; e foarte important pentru (viitoarele) mămici să se informeze, pentru că aflând beneficiile alăptării, își vor dori din toată inima să facă asta și, cel mai probabil, vor reuși să treacă peste dificultățile care pot să apară la început. În cazul meu, așa a fost. Dorința a venit așadar după informație, de aceea cred că e vital să fie promovat, dacă putem spune așa, alăptatul. E important să devină ceva normal, să fie văzut ca ceva ce vine de la sine, în ciuda obstacolelor care pot să apară.

Ce a mai contat la mine a fost susținerea venită din partea celor apropiați. În momentele dificile e vital să fii încurajată, înțeleasă, pentru a putea continua, altfel toate convingerile tale se zguduie, pentru că, de regulă, la primul bebe nu ești prea sigură pe tine, iar dacă cei din jur îți spun că puiul tău plânge pentru că nu se satură, că nu e bun laptele tău, și alte asemenea, e normal să începi să eziți și în final să cedezi presiunilor de a-i da lapte praf (nu mai spun de ipoteza în care un medic, adică o persoană cu autoritate dă aceste “sfaturi”…nici nu e de mirare rata mică a alăptării, nu?).

Sunt așa multe de zis despre acest subiect! S-a și scris mult despre asta, dar tot nu e destul. Atunci când majoritatea femeilor va alapta, va fi poate destul. Eu am mai scris aici și aici despre alăptare și voi reveni cât pot de des pe tema asta.

Acum vreau doar să mai spun că mi se pare foarte fain că și în orașul nostru sunt o serie de evenimente dedicate Săptămânii Internaționale a Alăptării organizate de Asociația Sprijin pentru Mame. Sunt tare bucuroasă că am putut să-mi aduc și eu un minim aport la organizarea acestui eveniment frumos care vine în întâmpinarea mămicilor. Sunt atât de necesare astfel de inițiative, ca să normalizăm ceea ce este de fapt, normal…

“Susținem alăptarea, împreună!” este campania de care va spuneam, ce are că scop “să transmită publicului informații corecte referitoare la alăptare, să scoată în evidență beneficiile alăptării pentru mamă și bebeluș, să identifice principalele probleme care pot să apară în timpul alăptării și posibilele rezolvări pentru ele, să demonteze mituri referitoare la alăptare”. În cadrul campaniei se organizează o serie de întâlniri de grup pentru sprijinirea alăptării, de care puteți află mai multe aici, mâine poate fi vizionat documentarul “Îndrăznesc să alăptez. Pași spre Conștientizare”, regizat de Irina Thiery (detalii și înscriere aici), sâmbătă se va desfășura conferință  „Susținem alăptarea, împreună!” susținută de Roxana Duduș, consultant acreditat La Leche League Internațional, despre care puteți afla mai multe aici, iar duminică vom mărsălui pe pietonala Bălcescu pentru a-i face conștienți și pe cei din jur de beneficiile alăptării. (detalii aici)

Închei cu un alt citat care mi-a plăcut: “Breastfeeding is an unsentimental metaphor for how love works, in a way. You don’t decide how much and how deeply to love – you respond to the beloved, and give with joy exactly as much as they want.” – “Alăptarea este o metaforă comună (lipsită de sentimentalism) pentru cum funcționează dragostea, într-un fel. Nu decizi cât de mult și cât de profund să iubești – ci răspunzi celor iubiți, dăruind cu bucurie exact cât au ei nevoie”.  Marni Jackson

Leave a comment »

Dependenta de bebelus + 5 greseli in alaptare

Mother breastfeeding

Image courtesy of Jomphong at FreeDigitalPhotos.net

 In zilele noastre, mai toti avem cate o dependenta, mai mult sau mai putin vizibila, poate mai accentuata, poate mai light– de la cele clasice – tigari, cafea, la cele mai moderne, sa le zicem – facebook, internet, jocuri, adrenalina, dulciuri, competitii, masini si lista poate continua cu tot felul de dependente care mai de care mai ciudate. Am si eu cateva la activ, dar este una cu care chiar ma mandresc si nu incerc sa scap de ea. Dependenta de bebelus(i) – cea mai frumoasa dependenta. *:) fericit

De 2 luni mi s-a reactivat. Recunosc ca am antecedente, nu sunt la prima abatere, am recidivat cu multa bucurie alaturi de un bebe tare dragalas, care ce sa vezi, e si el dependent de mine. Macar dependenta asta functioneaza in 2 sensuri. Si chiar suntem tare legati unul de altul, nu putem sta despartiti mai mult de 2 ore. Laptele matern este liantul nostru secret, cel care ne prilejuieste dependenta… la propriu. Alaptarea ne tine aproape unul de celalalt . Mie nu prea-mi vine sa plec departe de casa pentru ca stiu ca 2 ore zboara si trebuie sa fiu in preajma cand bebelinul isi cere drepturile. Mama natura ne-a facut cadou noua, mamelor, legatura asta speciala cu pruncii, inzestrandu-ne corpul cu tot ce e necesar ca sa le putem oferi puilor nostri hrana pentru supravietuire. Dar ne-a lasat si sa induram neplaceri daca Read the rest of this entry »

2 Comments »

Hai sa nu ne mai comparam copiii!

every child is gifted

sursa foto: pinterest-Lynn Garcia Smith

Cred ca fiecare dintre noi am cazut, cel putin o data, in “capcana” compararii odraslelor noastre. Facem asta de multe ori fara intentia concreta de a masura sau de a stabili asemenarile si deosebirile dintre copii. Discutiile despre abilitatile si comportamentele puiutilor nostri de varste apropiate sunt oarecum inevitabile in timpul unui dialog fie el si mai scurt, in parc, in statia de autobuz, intr-un magazin sau in orice loc de socializare pentru copii. Compararea survine de multe ori in mintea parintilor dupa incheierea discutiei respective, poate intr-un moment mai dificil cu copilul care nu mananca, sau nu sta sa-l imbraci sau face un lucru de care nu esti cel mai incantat.

     Astazi mi-am propus de fapt sa scriu despre evolutia lui D. din ultimele luni, cu intentia de a inregistra progresele facute fata de ultima data cand am scris despre abilitatile lui si mai ales pentru ca as vrea sa nu dau uitarii unele cuvinte spuse atat de dragalas, in felul sau unic si chiar unele dialoguri care au inceput sa se infiripe intre noi. Cum de-am ajuns totusi sa scriu despre compararea copiilor? Pentru ca uitandu-ma la “dibacia” cu care D. face sau nu face anumite lucruri, la crizele pe care le face puiul meu uneori, m-am intrebat pentru un moment daca sunt normale, adica daca lucrurile pe care le face in general se incadreaza in limitele stabilite de experti pentru varsta lui. Mi-am pus aceasta intrebare poate si pentru ca D. inca nu merge la cresa sau gradinita, deci nu pot spune ca am ocazia prea des sa vad cum interactioneaza cu altii, sa observ cum s-au dezvoltat ceilalti. Apoi m-am gandit ca mersul in colectivitate (colegii de acolo) nu m-ar ajuta prea mult in directia asta, pentru ca nu ar reprezenta neaparat un reper la care sa ma raportez. Totusi e clar ca n-as avea cum sa nu-i remarc pe ceilalti copii si as incepe probabil, in mintea mea, sa fac mici comparatii intre el si ceilalti. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

1 an si 9 luni de fericire

ID-100231759

Image courtesy of arztsamui at FreeDigitalsPhoto.net

1 an si 9 luni de necontentia mirare in fata miracolului vietii, intruchipat in persoana iubitului meu baietel.1 an si 9 luni in care am invatat atatea!

 

Am plans de durere si neputinta cand ma luptam cu niste canale blocate, dar am ras cu pofta la chicotelile lui, la primele gangureli, la rasetele lui de bebelus fericit,

Am schimbat scutece murdare, dar am primit in schimb curatenia si candoarea unui suflet neatins de viciile vietii,

L-am purtat in brate sau am impins caruciorul, dar am fost eu plimbata prin locuri nestiute, pe carari pline de pace si frumos, Read the rest of this entry »

5 Comments »

Alaptare de toddler

breastfed better one

Simbolul international al alaptarii-wikipedia

      Ma tot gandesc de ceva timp despre ce sa scriu, in primul rand, pe acest blog.( asta pentru ca am multe subiecte in minte, I guess *:) happy ). In dimineata asta m-am decis! Voi scrie despre alaptarea baietelului meu, care in aceasta saptamana a implinit 1 an jumate*. De ce am ales acest topic? Pentru ca in etapa asta a vietii mele, alaptarea este un punct de referinta, tinand seama ca de mai multe ori pe zi si pe noapte, cam asta fac! E un subiect care mi-e drag, despre care voi mai scrie cu siguranta, pentru ca am avut un start mai dificil in alaptare, dar am reusit sa ma adun si sa continui, lucru de care sunt mandra, dar care ma face sa fiu totodata recunoscatoare Providentei.

Read the rest of this entry »

1 Comment »