parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Nu exista copii lenesi sau nesimtiti, ci doar copii care nu sunt bine pe dinauntru

copii la gradiAm revenit cu cele 4 tipologii umane, despre care a vorbit Oana Moraru in cadrul evenimentului despre adaptarea copiilor in colectivitate despre care am mai scris aici. Copiii, ca de altfel si adultii, au cate putin din cele 4 descrise mai jos, insa una e dominanta.

Cine este fiecare copil?

  1. CREATORUL DE OBIECTE – este cel care se misca mereu, care vrea sa construiasca si lucreaza la 2-3 proiecte in paralel. Verbul care il defineste cel mai bine este “a face”, de aceea si invatarea se realizeaza  cel mai bine prin miscare si actiune. Acestei categorii de copii ii este greu sa lucreze numai cu fise, sa stea ore intregi in banca. Copiii care fac, “the doers” au nevoie de scoli speciale, cum sunt in unele state vestice, adaptate nevoii lor de miscare, scoli in care acesti copii construiesc machete, fac experimente, isi folosesc creativitatea.

Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Idei pentru a-ti face ziua mai buna

Idei pentru a-ti face ziua mai bunaMa intreba o prietena care inca nu e mamica ce te faci atunci cand ai o zi proasta si esti mama. Ce faci cu copilul, cu treburile casnice care nu pot astepta, cu alte obligatii mai mult sau mai putin urgente. E complicat sa-ti iei zi libera de la jobul de mama, asa-i? Nu prea avem cum sa punem pe pauza vietile noastre, desi uneori tare bine ne-ar mai prinde.

Mi-am amintit de intrebarea ei cand am simtit ca ma paste o raceala, total nepoftita, nepotrivita, asa cum sunt mereu racelile, nu? Raceala condimentata cu putina oboseala ne da un amestec de…. mamazaura. “Mamazaura” mi se trage de la cartea cu dinozauri, aflata in top preferintele lui D. de cateva saptamani, astfel ca viata parca mi se invarte numai intre cretacic, jurasic si triasic*:P scoate limba.

Dar sa revenim la zilele noastre, alea in care se anunta nori. Am mai scris aici despre activtatile ce-mi bucura inima, dar acum m-am gandit la niste lucruri la indemana care pot fi puse rapid in practica pentru a ne da un boost de energie si de incredere ca lucrurile se vor indrepta.

Read the rest of this entry »

1 Comment »

Copilul si fricile mele

Fear

Image courtesy of Stuart Miles of freedigitalphotos.net

 

Aseara am inteles de ce ma enervez atat de repede uneori (chiar des in ultima vreme) si momentul acela, de revelatie, ca asa l-am simtit, a fost ca atunci cand ti se ia un val negru de pe ochi si incepi, in sfarsit, sa vezi clar niste lucruri pe care pana atunci le intuiai cat de cat, dar de fapt bajbaiai prin intuneric in cautarea luminii.

 

Intamplarea a fost asa:

 

Carte dinozauri     Am mers la Darius sa-i citesc si eu o poveste, dupa ce mai inainte, tati ii citise din cartea despre dinozauri, his favourite these days (in imagine, marul discordiei*:) fericit). Mi-a zis ca nu vrea sa punem cartea respectiva pe scaunul de langa patul lui unde asezam cartile pe care le citim seara, ci ca ar vrea s-o lase in pat, in locul in care stau eu de obicei. I-am aratat ca am putea s-o lasam langa noi, sprijinita de perete, ca sa putem sta confortabil in timp ce citim, fara ca eu sa fiu nevoita sa ma intind peste ea. El o tinea pe-a lui si am vazut cum cauta motiv de cearta, asa cum face cand urmeaza un tantrum, moment in care orice ai spune, e foarte greu sa-i intri in gratii. I-am explicat apoi ca mie imi este incomod sa stau asa, pentru ca are copertile tari si nu e OK nici pentru carte. A inceput sa-l zica pe-al sau “Baaa nuuu”, care imi da batai de cap de ceva vreme incoace.

Si acum vine partea interesanta. Read the rest of this entry »

1 Comment »

Maraton de Sanatate (I) – “Adaptarea copiilor depinde de cat de adaptati suntem noi, ca si parinti, la cine sunt ei”

copii la gradi

Image courtesy of Stuart Miles at freedigitalphotos.net

Sambata am participat la Maratonul de Sanatate organizat de Secom in parteneriat cu Asociatia Happy Moms, un eveniment foarte fain, despre adaptarea copilului in colectivitate, care i-a avut ca speakeri pe Oana Moraru, mentor educațional cu peste 20 de ani experiență ca profesor și educator si pe Dr. Tatu Maria S. Terezia, medic de familie. Prima invitata ne-a vorbit de adaptarea copiilor din punct de vedere emotional, referindu-se la cele 4 tipologii umane si bineinteles a pus punctul pe “i”, spunandu-ne clar ca adaptarea copiilor depinde de cat de adaptati suntem noi, ca si parinti, la cine sunt ei!

E o placere s-o asculti pe Oana care explica atat de clar comportamentele copiilor, facand legaturi intre starile lor emotionale si rezultatele pe care le au, si aducand astfel putina lumina in mintile noastre agitate si dornice de achizitii rapide.  Stiam ca discursul ei imi poate aduce momente de aha pentru ca o mai vazusem si cu alta ocazie, despre care am scris aici. Ma bucur ca am reusit sa ajung la eveniment pentru ca am aflat lucruri valoroase pe care le las aici scrise, pentru a fi de folos si altora. Despre partea medicala, ca sa-i spun asa, sper sa apuc sa scriu intr-o alta postare.

 

Spre surprinderea mea, am aflat ca adevarata adaptare la gradinita, dar chiar si la scoala, dureaza aproximativ 3 luni, uneori ajungand pana la 6 luni! Eu imi imaginam ca intr-o luna ajunge sa se simta confortabil, dar se pare ca acomodarea nu inseamna doar sa nu mai planga dimineata si sa doarma la pranz, e nevoie de mai mult de atat pentru ca un copil sa fie intr-adevar integrat. Stim ca am trecut de etapa asta atunci cand il vedem jucandu-se, topaind, cantand, intrand in joc de rol, cand copilul are initiative si le spune fara sa se gandeasca, adica da drumul ideilor fara sa astepte sau sa se cenzureze.

Read the rest of this entry »

2 Comments »

Corpul Durere

Stop pain.jpg

Image courtesy of Stuart Miles at freedigitalphotos.net

Un concept nou pentru mine m-a pus pe ganduri. Ascult de vreo 2 luni audiobook-ul “Puterea prezentului” de Eckhart Tolle (acum sunt la a doua ascultare a cartii). Il ascult in timp ce trebaluiesc prin casa, deci nu sunt chiar foarte atenta. Uneori, Andrei intervine in fundal cu gangurit sau cu ceva nemultumiri pe care le vocifereaza asa cum poate el si atunci nu mai aud aproape nimic din audiobook. De cele mai multe ori continui sa ascult mai departe, gandindu-ma ca ce e important si necesar pentru mine in acest moment, voi auzi. Mi se pare tare interesanta notiunea de “corp durere”.

De cand am auzit explicatiile din carte, am inceput sa observ acest corp durere la mine. E acolo, l-am recunoscut. Este sub forma de bazait continuu, ca un tantar enervant care iti da mereu tarcoale si nu poti scapa de el pentru ca e prea intuneric in jurul tau ca sa-l poti vedea. E greu de vazut, dar stii cumva ca e acolo; il auzi, il simti chiar, atunci cand se aseaza cu obraznicie pe tine pentru a te musca. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Nu exista copii rai

_Janet-Lansbury_Nu-exista-copii-raiAm inceput de ceva timp sa citesc cartea lui Janet Lansbury “Nu exista copii rai”, volum care face parte din seria “Educatie cu blandete”, alaturi de “Copilul tau competent” de Jesper Juul si “Psihanaliza basmelor” de Bruno Bettelheim. Multumim Printesei urbane care a coordonat aceasta colectie. Aici aflati mai multe despre ele.

Inca n-am terminat carte din seria asta, ritmul meu de a citi carti fiind de melc adormit in perioada asta. N-am mai avut rabdare sa ajung la final, caci dorinta de a scrie impresii la cald m-a impins sa pun pe pauza cititul. Am impresia ca unele pasaje au fost scrise pentru mine! Oare asa sa fie? *:P tongue

O sa citez din carte, pentru ca alte explicatii mi se par de prisos. E mai clar mesajul asa.

Din primele pagini ale cartii, autoarea ne spune un lucru important de care trebuie sa tinem seama atunci cand stabilim limite pentru copiii nostri. Partea cu fixarea granitelor ma macina pe mine, aici mai am destul de lucrat si de aici cred ca mi se trag unele probleme.

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Nu am chef azi, n-am chef de nimic

Bad moodCu cantecul asta m-am trezit in minte, pentru ca….una calda, alta rece. Dupa zile senine, e musai sa vina si furtuna…sau nu e musai? Oare se poate sa fie numai lin? Probabil ca ne-am plictisi, dar tare as vrea si eu sa gust din sentimentul ala de plictiseala, dar din aia in care toate sunt asezate si liniare si in care toate merg bine. Cred ca toti avem zile in care nu ne ies lucrurile, in care corabiile parca s-au scufundat cu totul si zile in care ne trezim asa, cu fata la cearsaf, poate dupa o noapte de insomnie, poate pentru alte mame, dupa o noapte lunga de leganat sau una in care a trebuit sa faci fata crizelor unui copil care trece prin momente dificile. Eu in ultima situatie ma incadrez, dar mi-e greu sa vorbesc (inca) despre criza in sine. M-am trezit obosita, fara chef. Pentru mine azi e o zi care vreau doar sa treaca, sa vina alta mai senina. Si mi-e asa de ciuda ca simt asta! Nu-mi place sa irosesc timpul, desi o fac in stil mare de multe ori, dar nu fara regrete, each time.

Stiu la fel de bine ca alegerea de a face altfel lucrurile, de a-mi schimba starea de spirit e tot la mine. Stiu, dar se pare ca nu vreau sau nu pot. Nici nu-mi dau seama care din ele. Am obosit sa zambesc, sa fiu calma, concilianta. Da, treaba asta cu pastrarea calmului in situatii de criza imi cere inca muuult efort. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Antrenament pentru olimpiada bebeluseasca

DSC_8982E ora 3 dimineata si feciorul energic de nici 6 luni se uita la mine senin, cu o privire care parca mi-ar zice: “Hey, trezirea, nu vezi ca avem treaba? Eu unul incep antrenamentul, tu daca vrei sa lenevesti in pat, n-ai decat, dar n-o sa obtii marele trofeu.” Ma uit la el nedumerita, ma uit din nou la ceas, da, e clar, niciun dubiu, chiar e ora 3 dimineata, asa ca aleg sa-l las pe el sa se antreneze. Dar pentru ce atata agitatie? Oare ce miza o fi asa de importanta de nu-i da pace nici noaptea?

Dupa cate se vede treaba, marele trofeu pare a fi propriul piciorus pe care se cazneste sa-l prinda si sa-l bage in gurita. Il privesc amuzata cum se agita, cum da din picioare voios, si cum incearca continuu sa isi duca piciorul spre gura, doar-doar reuseste sa-l savureze nitel, sa vada si el ce gust o fi avand. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Mel si sportul

Mel si Sportul.De ceva vreme tot vreau sa scriu despre unele carti pe care le citesc seara cu D. si pe care merita sa le aveti in biblioteca. Am descoperit de curand (asa scriam acum cateva luni; n-am mai apucat sa scriu la aceasta postare…) o serie de 4 carti de la editura Didactica Publishing House – colectia Obiceiuri sanatoase, care ii plac mult lui D., dar si mie.

Acestea sunt Mel si sportul, Roc si sanatatea, Nil si alimentatia si Bet si igiena, scrise toate 4 de Aleix Cabrera si ilustrate de Rosa M. Curto. Fiecare din ele prezinta cate un spiridus simpatic a carui poveste aduce in discutie teme importante pentru noi parintii dornici sa implementam cu usurinta obiceiuri sanatoase copiilor nostri inca de cand sunt mici (ca doar nu ne-om apuca la 18 ani de treaba asta *:P scoate limba). Titlurile lor sunt destul de sugestive, ajutandu-ne astfel s-o alegem pe cea de care avem mai multa nevoie intr-un anumit moment. Fie ca vorbim de alimentatie, sport, sanatate sau igiena, cartile ne ofera prilejuri bune de a discuta cu copiii despre aceste subiecte intr-un mod amuzant, referindu-ne la personajele nostime din carte. Noi avem pana acum 3 din ele.

Astazi am ales sa scriu despre Mel, fetita-spiridus imbracata in rochita de buburuza, care este pasionata de carti si de colorat, dar care nu prea indrageste sportul. Read the rest of this entry »

Leave a comment »