Final de an – 17 motive de recunostinta din 2017

La final de 2017 am decis sa fac un exercitiu de recunostinta, in loc de bilant. M-am gandit sa gasesc 17 motive pentru care sunt recunoscatoare si pe care mi le-a adus 2017. Doar 17, pentru ca 2017 motive de recunostinta mi-ar fi cam greu sa gasesc, spre imposibil, probabil). Acesta a fost drumul meu, poate ca nu e prea maret, nu am bifat foarte multe, dar nici putine, zic eu, data fiind situatia. De fapt, nici nu e vorba de bifat, e vorba de trait si de ce simte fiecare ca a trait. Important e sa alegem sa vedem partile bune dintr-un an, sa vedem ca si cele grele au insemnat ceva, ca ne-au ajutat sa crestem putin fata de anul celalalalt.

 Pana la urma chiar si la finalul unui an dificil putem spune ca am realizat cate ceva, pentru ca sigur am invatat niste lectii valoroase. Conteaza din ce unghi ne pozitionam pentru a vedea totul. Cred ca asta face diferenta.

Pentru mine 2017 a fost cu multe provocari, nu mi-a fost usor, dar aleg sa iau din el partile frumoase, amintirile dragi pe care incerc sa le intiparesc bine in mintea mea pentru ca a fost anul multor experiente “first time of…”. A fost primul an in formula de 4, deci ne-a dat multe trairi noi si ne-a scos din ritmul nostru, dar cred ca a meritat. Am multe lectii de luat cu mine in 2018 pentru care am o gramada de planuri, dar despre asta va povestesc maine.

Iata mai jos motivele mele de recunostinta, in ordine aleatorie.

Somnul bebelusului si fratele cel mare

Simt ca imi vine sa tusesc, dar incerc sa inabus reflexul acesta atat de greu de stapanit ca sa nu trezesc pruncul ce in sfarsit a adormit. Reusesc sa ma abtin de la tusea asta ce ma chinuie de 2 zile, pentru ca am dezvoltat un sistem de infranare a sunetului zgomotos ce risca sa trezeasca puiul si sa-l sperie. Am vazut ca daca nu respir prea adanc, reusesc sa stopez tusea, chiar daca mi-e greu si-mi vine sa ma catar pe pereti. Crazy mom, you’d say, right? Dar cred ca multi parinti stiu cat de pretios e somnul bebelusului si cum ai face aproape orice ca sa nu i-l deranjezi. Pana de curand nu eram prea stresata la capitolul asta, pentru ca Andrei dormea destul de bine (nu parea prea deranjat de zgomotele din jur, adormea repede, etc) dar acum lucrurile nu mai stau prea grozav. Si daca mai adaug prezenta fratelui cel mare acasa in timpul procesului de adormire, am toate sansele sa esuez ..cu brio  )

Regrete sau indicii ca trebuie sa actionam?

Regrets, I had a few… As vrea sa pot spune spre apusul vietii la fel ca Frank. That I only had a few, but then again, too few to mention. Printre cadouri si alte activitati specifice Craciunului, eu ma gandesc ca se apropie sfarsitul de an, momentul acela in care tragem linie, vedem ce-a fost bine si ce nu, evaluam, facem planuri, promisiuni, stiti despre ce vorbesc. Insa nu prea vreau sa fac rezolutii pentru noul an, care sa atarne asupra capului meu ca sabia lui Damocles. E bine sa stii incotro mergi, dar chiar acum nu vreau sa simt presiune si punct. Cel putin asa ma gandesc in momentul acesta.

Totusi sunt la o faza in care analizez regretele, dar nu neaparat pe cele de anul asta, ci regretele in general. Am facut chiar o lista cu ele pentru ca m-am gandit ca fiecare parere de rau poate fi un bun indicator al lucrurilor pe care le am de facut. Multe se mai pot inca indrepta. Iar cele care nu mai pot fi schimbate, probabil n-ar mai trebui sa fie pe lista asta. Cel mai bine ar fi sa le accept, pur si simplu.

Ce stiu sigur e ca nu vreau sa fiu plina de regrete la batranete. Nu vreau sa cersesc de la moarte o clipa, dupa ce in viata am pierdut ani, cum bine spunea Nicolae Iorga.

8 luni de mirare

8 luni deja de cand ma minunez de cel de-al doilea mare dar din viata mea, cel mai tanar membru al familiei! Poate nu la fel de mult ca in primele zile dupa nastere (deh, se mai estompeaza emotiile), dar inca ma uimeste, inca ma uit la el si ma bucur ca a decis sa vina in viata mea. Am citit mai demult ca unul din copii te provoaca si celalalt te alina. Cred ca stiu care din copii este el! Am mai povestit despre bucuria mea aici si aici, dar simt nevoia sa repet ca pana acum a fost balsam pentru sufletul meu cu toate zambetele sale! In momentele de greu, m-am uit la el si incet, incet povara s-a ridicat, totul a devenit mai usor; totul a capatat un alt sens. Si m-a molipsit si pe mine cu starea lui!

E incredibil cum un bebelus se poate bucura cu toata fiinta sa!

Vanatoare de comori de Craciun

Una din activitatile din calendarul nostru de Advent este vanatoarea de comori pe care eu m-am gandit sa o realizez cu tematica de Craciun. Asa ca am cautat prin casa diverse obiecte pe care le-am introdus in treasure hunt-ul nostru si a iesit ceva frumos, zic eu. A fost primul treasure hunt, deci nu prea aveam asteptari, nu stiam cat de mult o sa-i placa lui Darius.  Dar a fost incantat sa descopere toate surprizele pe care i le-am pregatit in seara asta. Activitatea era programata pentru alaltaieri, insa am schimbat zilele deoarece nu era totul gata. Am compus cateva catrene ca sa il atrag pe nazdravanul meu. A fost distractiv pentru ca la fiecare pas a descoperit ceva nou, iar la final mai voia sa gaseasca indicii.

Iata de ce aveti nevoie daca vreti sa incercati vanatoarea de comori:

Acelasi copil

Ma uit la ei cum dorm. Astazi Darius a vrut sa adoarma in pat cu Andrei, adica in dormitorul nostru. Uneori mai cere asta si mi-e tare drag sa-i fac voia, sa stau intre amandoi in patul nostru, sa-i privesc cum dorm, sa tes povesti in mintea mea despre cum o sa facem de toate imediat ce va mai creste si juniorul, despre cum sa le fie viata. Incerc cumva sa pastrez in suflet momentul asta intact. Mi-s dragi de ma topesc. Il chem si pe tatal comorilor sa-i arat ce minunatii se odihnesc in patul nostru. Cred ca fiecare parinte a simtit bucuria asta de care vorbesc, fiecare s-a induiosat vazandu-si pruncii cum dorm linistiti. D. e atat de senin, de potolit, de parca nu e el. Zambesc in timp ce imi aduc aminte cat de  zburdalnic a fost azi la serbare, prima lui serbare. Zburdalnic e putin spus…a cantat cel mai tare, s-a plimbat prin fata tuturor, a facut ture de la scaunelul lui, la noi, parintii.

Il privesc indelung pe nazdravanul asta care imi da de furca de atatea ori…ma provoaca mereu pentru a ma schimba. Desigur, el n-o face intentionat, nu se trezeste dimineata gandindu-se cum sa ma mai tachineze sau cum sa ma ajute sa cresc din punct de vedere emotional. Dar asta simt ca face, asa se explica unele din actiunile lui.

Nu e comod deloc, ci e greu.

Calendarul nostru de Advent

Cu mare, mare intarziere va prezint calendarul Advent facut de mine. V-am mai zis eu si miercuri cand va prezentam ideile de calendar de Advent care e unul din motto-urile mele, cel putin deocamdata- better late than never. Important e ca l-am mesterit eu impreuna cu Darius si ca in timp ce-l faceam, mi-am dat seama ca notarea activitatilor pe hartie e un exercitiu foarte bun. Pentru primele 6 zile am notat retroactiv activitatile pe care le-am facut, deci a trebuit sa ma gandesc ce-am facut in zilele respective. Mi-a prins bine sa-mi amintesc.  M-a facut sa constientizez ce si cat am facut, am realizat ce putine sau dimpotriva ce multe lucruri am reusit sa facem in unele zile (cel putin dintre treburile notabile, care nu intra in rutina zilnica).

Am inteles ca e foarte bine sa scrii ce faci sau ce intentionezi sa faci pentru a tine evidenta activitatilor, pentru a vedea daca zilele trec cu folos, adica invatam ceva nou impreuna sau ne distram intr-un fel anume.

10 idei de joaca cu bebele de 7 luni +

Cine zice ca la 7 luni nu te poti juca? Ba chiar as zice ca bebelusii sunt atat de jucausi, de zglobii, ca nu poti tine pasul cu ei. Juniorul familiei este incantat de orice propunere de joc, dar mai ales ii place sa-l  vada pe fratele cel mare cum alearga sau cum incearca sa-l faca sa rada, facand tot felul de fete haioase. Ii raspunde cu zambete largi, cu chicoteli, vrea sa-l prinda de fata atunci cand e suficient de aproape de el, pentru a-i da un pupic bebelusesc. E tare fain sa-i vezi cum rad impreuna, cum se bucura unul de celalalt. Interactiunile dintre ei ma fac sa ma topesc, sa uit de momentele mai dificile, ma alina de-a dreptu’.

Dar cand big brother nu e in preajma, avem noi jocurile noastre, clipele in care putem sa ne distram fara intreruperi, pentru ca, oricat de frumoase ar fi interactiunile dintre ei, ele nu dureaza prea mult…cine are 2 copii, intelege. O sa va povestesc in curand despre dragostea cu nabadai dintre frati. Acum revin la jocurile noastre.

Desi Andrei, ca toti bebelusii e atras de orice obiect nou din preajma sa, lasa bucuros ce are in manuta pentru o joaca cu mami, tati, bunicii, fratele, de fapt, spre incantarea tuturor, cam cu oricine are fata umana.:))

Iata cateva dintre jocurile noastre, care sunt foarte simple si nu necesita recuzita sofisticata.

Idei de Calendar de Advent

Va doriti de mai multa vreme sa faceti un calendar de Advent, dar ati ratat startul, ca si mine? Ei bine, eu zic ca nu e prea tarziu ca sa-l realizam, iar Mos Nicolae poate fi un prilej bun pentru asta. Probabil ca ar trebui sa am drept motto “mai bine mai tarziu decat niciodata”, dar hey, mai sunt 19 zile in care putem face activitati. Si har Domnului, avem foarte multe idei din care sa alegem.

In urma cu 2 ani ziceam ca puiul meu e cam mic pentru activitati, iar anul trecut n-am apucat sa fac cu toate cate mi se intamplau. Acum din nou s-au ivit diverse, dar cred ca fiecare mama stie cate distrageri pot sa apara de la o zi la alta… insa nu vreau sa le mai las sa-mi stea in cale, asa ca aleg sa fac calendarul de azi.

Si pentru ca ma tot pregatesc sa-l intocmesc de cateva zile, am strans multe idei de la alte mamici inspirate care au l-au realizat deja si pe care le-am asezat laolalta, gandindu-ma ca poate va ajuta si pe voi. Lista mea nu e completa, e ceea ce am reusit eu sa strang, deci daca aveti si alte recomandari sau sugestii, va rog sa le treceti in comentarii si eu voi actualiza lista. Multumesc pentru inspiratie si pentru multimea de idei mamelor iscusite si harnicute, taticului si nu numai.

Altfel de ganduri dupa 1 decembrie

Ziua de 1 Decembrie m-a facut sa-mi amintesc de o perioada din viata mea in care nu-mi doream altceva decat sa plec din tara, sa traiesc intr-o tara straina unde ma gandeam ca poate m-as simti mai …acasa. Din pacate, atunci nu (mai) eram una din persoanele care s-ar numi “patriota”. Nici acum nu cred ca m-as putea numi asa, pentru ca mi se pare un termen pretentios, dar cel putin sunt impacata cu locul in care traiesc si chiar daca e loc de mai bine in unele privinte, orasul natal imi este drag. Ba mai mult, pot spune ca ma bucur ca imi cresc cei 2 feciori aici. Si cred ca din cauza lor am inceput sa ma gandesc mai serios la ce inseamna aceasta zi de 1 decembrie pentru mine si ce as vrea sa le transmit lor despre ea pe masura ce cresc.

Am sa incep totusi cu o poveste de demult care poate  parea ca nu are legatura cu aceasta zi, dar ziua asta mi-a starnit amintirea perioadei in care nu eram prea mandra de tara mea, in care imi doream sa fiu departe de aici, deci corelatii intre cele 2 exista.

De cand am crescut mare si am inceput sa vad ce se intampla in tara noastra, am inceput sa-mi doresc sa traiesc pe alte meleaguri. A existat o perioada in care mi-am dorit atat de tare sa plec din tara, incat chiar mi-a iesit planul. Am fost tare fericita cand am aflat ca voi pleca pentru 6 luni intr-un stagiu de practica in Italia. Ziua aceea e una din cele pe care nu le uiti niciodata.