parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Sa facem cunostinta!

 

winnie-the-pooh-quote-you-cant-stay-in-your-corner-of-the-forest-waiti

Sursa foto:www.quotehd.com

Bun venit in lumea mea!

Dupa 3 luni de scris sub “umbrela anonimatului”, am decis sa spun nu doar ce gandesc si ce mi se intampla, ci si cine sunt. Probabil ca participarea la ateliere care cautau raspunsul la intrebarea “Cine sunt eu? n-a fost intamplatoare si a avut o contributie in directia asta.

Din astea 3 luni, in prima luna nici macar n-am spus cuiva de blog (doar am dat un share la 1-2 postari), pentru ca asa simteam si nu puteam sa depasesc anumite bariere mentale. Dintre acestea, ma limitez la a mentiona expunerea “in vazul lumii” a unei parti din viata mea, relatarea unor intamplari sau a unor puncte de vedere care ar putea starni controverse si reactii ale opiniei publice – desi n-am cautat asta si nu-mi doresc sa se ajunga la discutii incinse, dar cine stie ce se poate intampla in timp? Poate la un moment dat imi trece prin cap sa scriu chestii care pot supara pe unii, dar vreau sa specific cat pot de clar ca dorinta mea este de a uni, nu de a dezbina! Si deocamdata nici macar nu ma vad facand asta, pentru ca, de felul meu sunt foarte pacifista si concilianta, caut mereu solutii pasnice si militez pentru schimbare facuta pas cu pas, cu duhul blandetii (mno, ce nume puteam sa gasesc pentru blog, care sa nu implice blandetea :)). Uneori, cred ca nu asta e calea buna si mi-e ciuda ca nu sunt facuta din alt aluat, sa ma iau la tranta cu cei pe care vreau sa-i schimb (de parca i-am putea schimba pe ceilalti :))), si parca nu e timp sa o iau cu binisorul, dar de multe ori s-a dovedit, cel putin pentru mine, ca asa e mai bine, chiar daca trebuie sa-mi activez resursele de rabdare si sa astept rezultatele putin mai mult. Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Timpul pentru schimbare

ID-100214048

Sursa foto: Stuart Miles, freedigitalphotos.net

Insufletita de evenimentul de joi seara, “Copilul meu e (pre)scolar. Ce rol am eu in educatia lui?” organizat prin intermediul platformei online “Sprijin pentru mame” cu ajutorul Corinei David, initiatoarea acestui proiect care isi propune sa organizeze astfel de intalniri utile parintilor, m-am gandit sa surprind cateva idei cu care am ramas dupa aceasta exeprienta. Se pare ca de fiecare data cand merg la un atelier/seminar/eveniment, ma entuziasmez si primesc mai mult decat niste idei de aplicat, mai mult decat niste informatii utile, primesc dorinta de a face ca lucrurile sa se intample, dobandesc din energia acelor oameni cu viziune care stau in fata noastra, a auditoriului si ne vorbesc cu pasiune si daruire, primesc incredere in mine, in schimbarea care incet, dar sigur, se produce in jurul nostru si incep cumva sa vizualizez bucati dintr-un puzzle la care iau parte, pe care chiar il construiesc. Inca nu gasesc toate piesele, inca nu stiu exact ce forma va lua acest mozaic, dar ceea ce conteaza este ca stiu ca sunt in directia buna.

Nu pot decat sa ma inclin in fata unor oameni cu har, asa cum este Oana Moraru, care reusesc sa transmita dincolo de un mesaj substantial, o emotie puternica, curaj si inspiratie. Am descoperit doar de curand cum Oana face ca lucrurile sa se intample, cum schimba mentalitati si cum creeaza valoare prin platforma sa, Vocea parintilor, si pe multe alte cai, prin implicare in proiecte, prin oferirea de alternative, cum este Scoala Helikon, prin conferintele pe care le sustine. Read the rest of this entry »

1 Comment »

Cine sunt eu? (poveste despre frumusete)

Orice-lucru-are-frumusetea-lui-dar-nu-oricine-o-vede

Sursa foto:citatemaxime.ro

Din nou despre descoperiri si creativitate si frumos.*:) fericit Pregatita cu “deschidere pentru ascultarea copilului din interior”, am plecat spre o noua intalnire cu mine si cu oameni deosebiti, de la care am invatat cate ceva. Asta s-a intamplat in urma cu 2 zile, cand am luat parte la activitatea propusa de Laura, un atelier art terapeutic Be-you-tiful. M-a atras numele si cunoscand-o deja pe initiatoare am stiut ca va fi ceva aparte.*:) fericit Cu siguranta subiectul atelierului la care am avut bucuria sa particip a fost mai mult decat frumusete, a fost despre iubirea si cunoasterea de sine. Si zic eu acum ca e destul de limpede ca frumusetea si iubirea se leaga de raspunsul la intrebarea din titlu. Si nu, nu ma refer la mine (mai bine zis, nu ma refer numai la mine), ci la toti oamenii care cauta sa-si puna aceasta intrebare si chiar la cei care nu se gandesc deloc la asta. Frumusetea si iubirea le purtam fiecare in noi, venim pe lume echipati cu ele, sunt acolo, in adancul nostru. Doar ca de foarte multe ori, am devenit asa, ca niste arici de-a lungul vietii si uitam de ele, nu mai constientizam ca le avem si noi.

Ei bine, astfel de ateliere au rolul de ceas desteptator. Sau de reminder, ca sa fiu in ton cu vremurile in care traim :)). Avem nevoie din cand in cand ca cineva sa ne traga de maneca si sa ne ajute sa dam la o parte carapacea sub care ne-am ascuns. Oameni ca Laura fac asta cu multa gratie, intr-un fel care ne lasa intreaga libertatea de a actiona in modul nostru propriu, in ritmul nostru si potrivit talentelor si abilitatilor pe care le are fiecare in parte. Read the rest of this entry »

2 Comments »

5 activitati pentru toddleri cu obiecte de prin casa

 

Play time

Photo: Stuart Miles,Freedigitalphotos.net

Sunt zile in care nu mai stim cu ce si cum sa ne mai jucam cu micutii nostri. Parca multitudinea de jucarii e doar o gramada anosta din care nu mai avem ce alege pentru un joc nou, aducator de zambete. Atunci eu imi indrept atentia spre bunul prieten, cel de toate zilele, internetul*:) happy, care iti sare in ajutor cu muulte variante, mulate pe toate gusturile si nevoile de timp, spatiu, varsta sau chiar indemanare!

Uite asa am gasit niste recomandari de jocuri pentru toddleri tare dragute, pe care le-am putut pune in practica foarte rapid, desi nu sunt eu prea iscusita in a crea joculete si contexte distractive de joaca. Profit acum de ocazie pentru a face o mica paranteza– imi doresc sa imi sporesc creativitatea si chiar intreprind, cu pasi marunti, demersuri in sensul asta, deoarece simt ca prin joc pot ajunge (si ramane) mai usor la inima feciorasului meu. Trebuie doar sa redescopar copilul din mine si sa-l las sa zburde alaturi de D*:) happy.  Voi reveni cu siguranta asupra acestui subiect frumos al jocurilor cat de curand.

Pana atunci, iata 5 activitati indoor pe care le-am incercat intr-o zi in care eram in pana de idei si care ne-au salvat ziua. Astfel de joculete sunt utile in zilele ploioase sau atunci cand nu se poate iesi afara din diverse motive si sunt la indemana oricui pentru ca materialele pe care trebuie sa le folosim, le avem de regula in casa sau, in caz ca ne lipseste vreun obiect din recuzita, pur si simplu il inlocuim cu ce gasim in jurul nostru. Trebuie doar sa cascam bine ochii*:P tongue. Cred ca asta e farmecul, ca se poate improviza foarte mult! Dar sa trecem la joaca! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Despre rabdare si cautari interioare

patience

sursa foto:consciousvanguard.com

Acum cateva zile am participat la un atelier creativ, care avea ca scop gasirea rabdarii. Chiar asa, unde gasim rabdarea si de unde o luam in momentele de criza acuta? Ei bine, stiti cum spune versetul biblic: “cauta si vei afla, cere si ti se va da”, deci teoretic ar trebui sa fie simplu*:) fericit si intr-un fel este, cu o conditie: sa chiar vrei sa aflii raspunsul la intrebarea ta. Sunt intr-o etapa de cautari avide de solutii, pentru ca imi doresc foarte mult sa simt cum cresc, sa simt ca ii pot oferi copilului meu versiunea mea cea mai buna de mama si de om, pana la urma.

Si, daca deschid larg ochii la ce se intampla cu mine si in jurul meu, observ ca lucrurile se aliniaza intr-o oarecare masura, chiar daca mai sunt inca multe de descoperit si de aranjat*:) fericit. Raspunsurile se contureaza putin cate putin si asta imi da incredere ca sunt pe drumul pe care vreau sa fiu. Revenind acum la lucruri mai concrete, as vrea sa dezvolt putin ce-am invatat eu din acest atelier interactiv si sa va spun care este reteta pentru rabdare :)). Bineinteles ca glumesc, pentru ca, din pacate, nu exista asa ceva. E o iluzie sa credem ca putem copia un model care sa functioneze perfect si in cazul nostru. Incep si eu sa pricep tot mai bine asta*:P scoate limba. Da, ne putem inspira si putem lua cate o idee buna de la fiecare om pe care-l intalnim, dar pentru a face pasi concreti spre atingerea echilibrului, cred ca trebuie sa cautam in interior. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Atelier despre minte si creativitate

intelligence-concept-100278524

Photo:hywards at freedigitalphotos.net

De cand cu ale mele cautari de experiente noi, transformatoare si datatoare de inspiratie si energie, am inceput sa (re)cunosc oameni frumosi, oameni care transmit ceva si de la care pot sa-mi iau hrana necesara mintii si spiritului, pana la urma. Unul din acesti oameni este Laura, la al carei atelier am fost prezenta in urma cu 2 zile. Cum era sa nu particip cand in prezentarea workshop-ului era scris printre altele, “imbogatirea experientei de viata prin mentinerea echilibrului intre cele 4 aspecte ale sinelui nostru: Spirit, Inima, Corp si Minte”? Am reusit sa merg doar intr-una din zile, in cea dedicata mintii. Mi-ar fi placut sa ajung si la celelalte, dar sper sa se mai organizeze in viitor, ca sa imi intregesc experienta *:) happy.

Exercitiile pe care le-am facut au fost o provocare pentru mine, deoarece a trebuit sa imi explorez latura creativa, sa desenez*:) happy, sa ies putin din celebra zona de confort, sa gasesc solutii la probleme. Pfaii, a fost de fapt, mai mult decat surprind eu aici si datorita celor prezenti – am fost un grup de 6 persoane, din care 3 erau copilasi cu varste intre 6 si 8 ani! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Cea mai frumoasa varsta

Wonders in the eyes of a chilf

Sursa foto: pinterest

In ultima vreme mi-am tot propus sa scriu despre D., cu progresele pe care le face in arta comunicarii :)), dar si despre “nu dlei”= nu vrei, care sta lipit de buzele lui cum sta marca pe scrisoare si pe care il auzim non-stop, de multe ori chiar si cand doarme. Si de ce nu, despre tantrumuri si schimbari, ce vin peste noi cu viteza luminii. Azi mi-am luat timp sa vorbesc despre asta, pentru ca altfel se asterne uitarea peste micile intamplari atat de pline de savoare pe care le traim cu D. in fiecare zi, peste cuvintele stalcite si peste dialogurile tot mai conturate pe care le avem cu juniorul de 1 an si 9 luni.

 In postarea acesta, am pornit de la ideea evolutiei lui D. si am ajuns sa scriu despre compararea copiilor, subiect care in mintea mea se leaga de cel de astazi, intr-o oarecare masura. Spuneam deunazi ca atunci cand ne uitam inspre copiii nostri, de multe ori cautam niste repere la care sa ne raportam, incercand sa ne dam seama daca evolutia lor corespunde cu asteptarile noastre, dar mai ales cu ce spun specialistii ca este normal pentru varsta lor. Aceasta e una din fatetele compararii, pentru ca pe masura ce cresc, tendinta este sa-i comparam cu ceilalti, lucru care, asa cum stim, are consecinte nefaste pe termen lung.

Vreau sa mai remarc ca aceasta cautare de repere incepe inca de la nasterea copiilor, cand urmarim luarea in greutate a bebelusilor si ii masuram cu precizie de ceas elevetian sa vedem daca sunt totusi mai maricei decat ultima data. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Acceptam lacrimile si crizele de furie ale copiilor nostri?

lacrimi-si-crize-de-furie_1_fullsize“Copiii au nevoie de dragoste si atentie tocmai atunci cand par sa le merite cel mai putin”

In urma cu vreo 2 luni am terminat de citit “Lacrimi si crize de furie” a lui Aletha Solter, o carte care imi tot revine in atentie in perioada asta, pentru ca ma intriga anumite concepte din ea, care au intr-un fel impact asupra vietii mele din acest moment, si cred ca vreau sa clarific cu ce rezonez, si ce pot face in privinta celorlalte idei. Stiam oarecum principiile pe care se bazeaza cartea si mai citisem articole despre plansul copiilor, deci sa spunem ca eram pregatita pentru ce urma sa citesc. Dar una e sa citesti niste principii ale cartilor ei si alta e sa o parcurgi in intregime (like daaahh..*:) happy). Se poate sa te surprinda destul de mult. Asa a fost la mine. Am parcurs-o cu sufletul la gura, foarte dornica sa ma conving de ce spune autoarea, pentru ca am sperat ca solutiile propuse in carte sa ma ajute sa rezolv niscaiva probleme pe care le am cu feciorasul meu*:) happy.  Nu imi propun sa fac rezumatul cartii, ci sa ma opresc la ideile care mi se par mie mai greu de acceptat. Si mai vreau sa evidentiez si aspectele ce mi-au placut, cu care ma identific usor. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Hai sa nu ne mai comparam copiii!

every child is gifted

sursa foto: pinterest-Lynn Garcia Smith

Cred ca fiecare dintre noi am cazut, cel putin o data, in “capcana” compararii odraslelor noastre. Facem asta de multe ori fara intentia concreta de a masura sau de a stabili asemenarile si deosebirile dintre copii. Discutiile despre abilitatile si comportamentele puiutilor nostri de varste apropiate sunt oarecum inevitabile in timpul unui dialog fie el si mai scurt, in parc, in statia de autobuz, intr-un magazin sau in orice loc de socializare pentru copii. Compararea survine de multe ori in mintea parintilor dupa incheierea discutiei respective, poate intr-un moment mai dificil cu copilul care nu mananca, sau nu sta sa-l imbraci sau face un lucru de care nu esti cel mai incantat.

     Astazi mi-am propus de fapt sa scriu despre evolutia lui D. din ultimele luni, cu intentia de a inregistra progresele facute fata de ultima data cand am scris despre abilitatile lui si mai ales pentru ca as vrea sa nu dau uitarii unele cuvinte spuse atat de dragalas, in felul sau unic si chiar unele dialoguri care au inceput sa se infiripe intre noi. Cum de-am ajuns totusi sa scriu despre compararea copiilor? Pentru ca uitandu-ma la “dibacia” cu care D. face sau nu face anumite lucruri, la crizele pe care le face puiul meu uneori, m-am intrebat pentru un moment daca sunt normale, adica daca lucrurile pe care le face in general se incadreaza in limitele stabilite de experti pentru varsta lui. Mi-am pus aceasta intrebare poate si pentru ca D. inca nu merge la cresa sau gradinita, deci nu pot spune ca am ocazia prea des sa vad cum interactioneaza cu altii, sa observ cum s-au dezvoltat ceilalti. Apoi m-am gandit ca mersul in colectivitate (colegii de acolo) nu m-ar ajuta prea mult in directia asta, pentru ca nu ar reprezenta neaparat un reper la care sa ma raportez. Totusi e clar ca n-as avea cum sa nu-i remarc pe ceilalti copii si as incepe probabil, in mintea mea, sa fac mici comparatii intre el si ceilalti. Read the rest of this entry »

Leave a comment »