parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Corpul Durere

Stop pain.jpg

Image courtesy of Stuart Miles at freedigitalphotos.net

Un concept nou pentru mine m-a pus pe ganduri. Ascult de vreo 2 luni audiobook-ul “Puterea prezentului” de Eckhart Tolle (acum sunt la a doua ascultare a cartii). Il ascult in timp ce trebaluiesc prin casa, deci nu sunt chiar foarte atenta. Uneori, Andrei intervine in fundal cu gangurit sau cu ceva nemultumiri pe care le vocifereaza asa cum poate el si atunci nu mai aud aproape nimic din audiobook. De cele mai multe ori continui sa ascult mai departe, gandindu-ma ca ce e important si necesar pentru mine in acest moment, voi auzi. Mi se pare tare interesanta notiunea de “corp durere”.

De cand am auzit explicatiile din carte, am inceput sa observ acest corp durere la mine. E acolo, l-am recunoscut. Este sub forma de bazait continuu, ca un tantar enervant care iti da mereu tarcoale si nu poti scapa de el pentru ca e prea intuneric in jurul tau ca sa-l poti vedea. E greu de vazut, dar stii cumva ca e acolo; il auzi, il simti chiar, atunci cand se aseaza cu obraznicie pe tine pentru a te musca. Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Nu exista copii rai

_Janet-Lansbury_Nu-exista-copii-raiAm inceput de ceva timp sa citesc cartea lui Janet Lansbury “Nu exista copii rai”, volum care face parte din seria “Educatie cu blandete”, alaturi de “Copilul tau competent” de Jesper Juul si “Psihanaliza basmelor” de Bruno Bettelheim. Multumim Printesei urbane care a coordonat aceasta colectie. Aici aflati mai multe despre ele.

Inca n-am terminat carte din seria asta, ritmul meu de a citi carti fiind de melc adormit in perioada asta. N-am mai avut rabdare sa ajung la final, caci dorinta de a scrie impresii la cald m-a impins sa pun pe pauza cititul. Am impresia ca unele pasaje au fost scrise pentru mine! Oare asa sa fie? *:P tongue

O sa citez din carte, pentru ca alte explicatii mi se par de prisos. E mai clar mesajul asa.

Din primele pagini ale cartii, autoarea ne spune un lucru important de care trebuie sa tinem seama atunci cand stabilim limite pentru copiii nostri. Partea cu fixarea granitelor ma macina pe mine, aici mai am destul de lucrat si de aici cred ca mi se trag unele probleme.

Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Nu am chef azi, n-am chef de nimic

Bad moodCu cantecul asta m-am trezit in minte, pentru ca….una calda, alta rece. Dupa zile senine, e musai sa vina si furtuna…sau nu e musai? Oare se poate sa fie numai lin? Probabil ca ne-am plictisi, dar tare as vrea si eu sa gust din sentimentul ala de plictiseala, dar din aia in care toate sunt asezate si liniare si in care toate merg bine. Cred ca toti avem zile in care nu ne ies lucrurile, in care corabiile parca s-au scufundat cu totul si zile in care ne trezim asa, cu fata la cearsaf, poate dupa o noapte de insomnie, poate pentru alte mame, dupa o noapte lunga de leganat sau una in care a trebuit sa faci fata crizelor unui copil care trece prin momente dificile. Eu in ultima situatie ma incadrez, dar mi-e greu sa vorbesc (inca) despre criza in sine. M-am trezit obosita, fara chef. Pentru mine azi e o zi care vreau doar sa treaca, sa vina alta mai senina. Si mi-e asa de ciuda ca simt asta! Nu-mi place sa irosesc timpul, desi o fac in stil mare de multe ori, dar nu fara regrete, each time.

Stiu la fel de bine ca alegerea de a face altfel lucrurile, de a-mi schimba starea de spirit e tot la mine. Stiu, dar se pare ca nu vreau sau nu pot. Nici nu-mi dau seama care din ele. Am obosit sa zambesc, sa fiu calma, concilianta. Da, treaba asta cu pastrarea calmului in situatii de criza imi cere inca muuult efort. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Antrenament pentru olimpiada bebeluseasca

DSC_8982E ora 3 dimineata si feciorul energic de nici 6 luni se uita la mine senin, cu o privire care parca mi-ar zice: “Hey, trezirea, nu vezi ca avem treaba? Eu unul incep antrenamentul, tu daca vrei sa lenevesti in pat, n-ai decat, dar n-o sa obtii marele trofeu.” Ma uit la el nedumerita, ma uit din nou la ceas, da, e clar, niciun dubiu, chiar e ora 3 dimineata, asa ca aleg sa-l las pe el sa se antreneze. Dar pentru ce atata agitatie? Oare ce miza o fi asa de importanta de nu-i da pace nici noaptea?

Dupa cate se vede treaba, marele trofeu pare a fi propriul piciorus pe care se cazneste sa-l prinda si sa-l bage in gurita. Il privesc amuzata cum se agita, cum da din picioare voios, si cum incearca continuu sa isi duca piciorul spre gura, doar-doar reuseste sa-l savureze nitel, sa vada si el ce gust o fi avand. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Mel si sportul

Mel si Sportul.De ceva vreme tot vreau sa scriu despre unele carti pe care le citesc seara cu D. si pe care merita sa le aveti in biblioteca. Am descoperit de curand (asa scriam acum cateva luni; n-am mai apucat sa scriu la aceasta postare…) o serie de 4 carti de la editura Didactica Publishing House – colectia Obiceiuri sanatoase, care ii plac mult lui D., dar si mie.

Acestea sunt Mel si sportul, Roc si sanatatea, Nil si alimentatia si Bet si igiena, scrise toate 4 de Aleix Cabrera si ilustrate de Rosa M. Curto. Fiecare din ele prezinta cate un spiridus simpatic a carui poveste aduce in discutie teme importante pentru noi parintii dornici sa implementam cu usurinta obiceiuri sanatoase copiilor nostri inca de cand sunt mici (ca doar nu ne-om apuca la 18 ani de treaba asta *:P scoate limba). Titlurile lor sunt destul de sugestive, ajutandu-ne astfel s-o alegem pe cea de care avem mai multa nevoie intr-un anumit moment. Fie ca vorbim de alimentatie, sport, sanatate sau igiena, cartile ne ofera prilejuri bune de a discuta cu copiii despre aceste subiecte intr-un mod amuzant, referindu-ne la personajele nostime din carte. Noi avem pana acum 3 din ele.

Astazi am ales sa scriu despre Mel, fetita-spiridus imbracata in rochita de buburuza, care este pasionata de carti si de colorat, dar care nu prea indrageste sportul. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

5 luni de bebelusie

A baby fills a place in your heartDa, stiu ca nu exista in Dex cuvantul “bebelusie”. L-am cautat inainte sa postez, dar imi dau singura voie sa numesc asa perioada asta in care viata mea se invarte in jurul bebelusului si sper sa nu doara pe nimeni urechile (prea tare) fix de la acest cuvant*:) fericit.

Feciorasul meu junior a ajuns la venerabila varsta de 5 luni. Nu stiu cand au trecut cele 5…as vrea sa o ia mai incet timpul asta, prea se scurge repede si eu n-apuc sa ma bucur pe cat mi-as dori de minunea de langa mine. E diferita experienta cu cel de-al doilea bebe. Ma uit la el si-mi amintesc de cum era primul copil, imi aduc aminte ca si el facea (sau nu) un anumit lucru. Inevitabil, trec totul prin filtrul comparatiei, oricata teorie as sti despre efectul daunator al acestora. Deocamdata nu exista nici un pericol in a-i compara, doar ma gandesc ca si Darius gangurea la fel de mult sau ca Andrei doarme mai mult decat D. si parca mananca mai putin decat fratele lui cel mare. Dar asta nu cred ca dauneaza. Mai incolo, cand va mai creste A., tendinta asta de a le pune obiceiurile fiecaruia sub lupa nu va fi de bun augur, caci ne va duce intr-o directie gresita si va pune presiune inutila pe noi si pe ei.

Dar pana atunci, vreau sa ma mai bucur de perioada asta frumoasa, de gangurelile dulci, de privirile languroase, de manutele grasute care ma apuca stangaci de-un deget caruia nu-i mai dau apoi drumul, de chicotelile vesele si de cele mai frumoase zambete din universul asta. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Scurta pledoarie pentru alaptare in Saptamana Internationala a Alaptarii

wbw2017-logo

sursa foto:World Breastfeeding week logo, copyright WABA

Inainte sa am copii, chiar si in timpul primei sarcini nu ma prea gandeam la alaptare. Cert e ca vazusem mult mai multi copii hraniti cu lapte din biberon si imaginea asta, a copilului care primeste hrana de altundeva decat de la sanul mamei sale, mi se parea ceva obisnuit. Nici macar nu-mi puneam problema ca ar trebui sa fie altfel, pe atunci. Si in filme tot cam asta vedem, nu? Nu-i de mirare ca atat de putine femei ajung sa alapteze. In Romania rata alaptarii este intr-adevar in crestere, ajungand la 29,8% in 2016, fata de 12,6% (ce procent mic!) in 2011, dar tot e putin, in conditiile in care alaptarea ar trebui sa fie norma si nu exceptia, ar trebui sa fie privita ca ceva natural, firesc, cum de altfel si este.

Cred ca suntem conditionate mental de imaginea mamei care isi hraneste copilul cu biberonul, pentru ca asta vedem cel mai des. Multe mame care alapteaza (printre care si eu, nu de putine ori) cauta locuri mai retrase pentru a-si alapta puii, pe de o parte pentru a le asigura linistea in timp ce se hranesc si pentru a avea intimitate, insa pe de alta parte, pentru a nu atrage atentia asupra lor, simtindu-se ciudat sa se expuna in felul acesta, desi nu fac decat un act firesc, acela de a-si hrani pruncii, lucru care n-ar trebui privit decat asa cum este, adica normal. Foarte fain mi s-a parut citatul acesta referitor la alaptarea in public: “My opinion is that anybody offended by breastfeeding is staring too hard” – “Parerea mea este ca oricine se simte jignit de alaptare se holbeaza prea tare” – David Allen. Asa cum nimeni nu se  holbeaza la o persoana care bea apa, tot astfel n-ar trebui sa fie un lucru curios, inedit ca cineva isi alapteaza copilul, respectiv ca “isi hraneste puiul cu lapte propriu, secretat de glandele mamare”, conform DEX. Voiam sa scriu de mai demult despre asta si cum n-am apucat, Saptamana Internationala a Alaptarii mi-a dat un prilej bun sa fac asta. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

La gradinita, fara lacrimi

ID-100302852

Photo:Stuart Miles, Freedigitalphotos.net

Luni dupa-amiaza am participat la un eveniment creat pentru parintii care au copii ce urmeaza sa inceapa gradinita, dar s-a discutat si despre acei copii ce au fost introdusi deja “in sistem” *:) fericit. Evenimentul “La gradinita, fara lacrimi” a fost organizat de Asociatia Sprijin pentru Mame, care a invitat-o pe doamna psiholog Raluca Sassu, conferentiar universitar doctor la Facultatea de Stiinte Socio-Umane, sa explice parintilor cum pot face tranzitia de acasa la gradinita cat mai bland posibil. Mi-a placut ca prezentarea modalitatii de pregatire a copiilor pentru gradinita a fost, de fapt, un dialog deschis, intre participante si psiholog creandu-se rapid o legatura, asa cum se creaza cand se intalnesc mai multe mame, doamna profesoara fiind si mama a 3 copii.

Aceste discutii au fost pentru mine si un prilej de a verifica daca am procedat cat am putut de bine la integrarea celui dintai-nascut la gradinita, de fapt, la cresa, pentru ca el avea 2 ani jumatate cand a intrat in colectivitate. (imi place sa folosesc termenul de gradinita si atunci cand ma refer la cresa, deci nu voi face distinctia intre cele 2, desi e una importanta, dar cred ca se cam stie ca pana la 3 ani copiii merg la cresa, dupa aceasta varsta incepand gradinita).

Mi-a prins bine sa aud o parere avizata pe acest subiect, pentru ca atunci cand am inceput gradi cu D., mi-a fost tare greu si mie sau mai ales mie (?)… Mi se rupea inima cand vedeam cum plange dupa mine si ma gandeam ca ceva nu e ok in toata povestea, desi am incercat sa parcurg niste etape pe care le consideram importante, astfel incat acomodarea lui sa fie lina. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Sunt recunoscatoare de 33 de ori

GreatfulA trecut si una din zilele mele preferate din an, ziua mea. Imi place sa fie ziua mea de nastere. Ma simt rasfatata, ma bucur de fiecare data cand primesc semne de la persoane dragi cu care poate n-am mai vorbit de multa vreme, imi amintesc de anivesarile din copilarie cand mama imi facea tarte cu afine, capsuni sau cirese. E fain sa ne sarbatorim, chiar daca de fapt marcam trecerea timpului peste noi. La partea asta, ma gandesc de obicei in ziua urmatoare, adica in 03 iulie. Deci ziua de dupa ziua mea nu mai e asa de faina pentru mine. Imi mai piere zambetul de pe buze, care in 02 iulie nu mi-l ia nimeni de pe chip. Deci azi am revenit cu picioarele pe pamant, ba chiar m-am gandit ca am mai imbatranit cu un an.

Dar am stat putin si am analizat si mi-am dat seama ca, aceleasi motive care ma fac sa fiu vesela in data de 02, ar trebui sa ramana in picioare si dupa aceea. De asta am decis sa astern pe “hartie” motivele mele de recunostinta, pentru ca practicarea recunostintei e un obicei foarte sanatos, un obicei de igiena mentala care ar trebui sa ne insoteasca zilnic. De ceva vreme, inspirata fiind si de provocarea lansata de Cristinei Otel, pe care o gasiti aici, aceea de a face timp de 100 de zile un exercitiu de recunostinta,  tot intentionez sa practic recunostinta ca pe o rutina care sa nu lipseasca din activitatile mele curente, dar trebuie sa recunosc ca nu-mi iese tot timpul.

Am zile cand mi-e mai greu sa vad partea plina a paharului sau zile in care mi-e greu sa gasesc ceva deosebit de adaugat pe lista. Cumva mi se pare banal sa insirui aproximativ aceleasi lucruri care ma fac sa ma simt implinita, si drept urmare, ajung sa le minimizez sau chiar sa nu le mai vad, sa le consider acolo by default. Insa nimic nu este by default, de aceea la bilantul de 33 de ani, m-am gandit sa fac 2 lucruri:
Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Scrisoare catre copilul meu nenascut

Writing a letter

Image courtesy of supitchamcadam at freedigitalphotos.net

 Cu vreo 2 saptamani inainte de nasterea lui Andrei, intr-un moment in care realizam cat de putin timp mi-a mai ramas pana la Marea Intalnire, am simtit nevoia sa-i scriu o scrisoare pruncului din burtica, pentru a-i spune tot ce nu-i spusesem clar si raspicat pana atunci, pentru a-mi pune ordine in ganduri, pentru a-l asigura ca voi face tot ce-mi sta in putinta pentru ca intalnirea noastra sa fie una de neuitat.

 

Am tinut scrisoarea pentru mine, pentru ca atunci cand am scris-o, simteam ca e ceva intim, ca e vorba doar de mine si el, bebele meu, insa acum am recitit-o si m-am gandit ca poate ar prinde bine viitoarelor mamici aflate mai la inceputul drumului. Poate va preocupati de la inceput de toate detaliile legate de nastere, de alaptare, poate comunicati mult si des cu bebele, si daca faceti asa, e foarte bine! Sa nu va lasati ca mine pe ultima suta de metri, gandindu-va mereu ca e timp, ca doar 9 luni inseamna cale luunga. Trimestrul III e mai dificil (cel putin pentru unele mamici), oboseala e la ea acasa, si chiar daca avem mai mult timp (fiind in concediu prenatal), starile oscilante isi spun cuvantul. Plimbati-va, cititi si va documentati despre nastere si alaptare, relaxati-va, radeti mult, ca sa combateti hormonii *:) fericit, vorbiti cu bebele cat mai des, petreceti timp cu el, ascultand muzica clasica sau ce va face placere, pregatiti-va pentru momentul nasterii din timp, si spre final, cred eu ca va va fi mai usor, veti culege laurii, pentru ca sunteti cu bateriile mai incarcate. Eu am cam tras de mine, desi credeam ca la a doua sarcina voi fi mai grijulie, dar asa a fost contextul… Pe viitor, voi fi mai atenta cu mine *;) face cu ochiul.

Dragul meu copil inca nenascut,

Abia astept sa vina clipa in care ne vom intalni! Nu mai e mult pana atunci si sper ca in timpul ramas sa reusesc sa fac tot ce mi-am propus.

M-am “trezit” cam tarziu.. vreau sa mai fac destul de multe lucruri pentru ca vreau sa fii primit pe lumea asta asa cum meriti, sa vii cu liniste, cu pace si bucurie, sa simti ca esti iubit, sa fii linistit stiind ca mama si tatal tau sunt cu tine, bucurosi ca asista la infaptuirea miracolului vietii. Read the rest of this entry »

Leave a comment »