parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Scurta pledoarie pentru alaptare in Saptamana Internationala a Alaptarii

wbw2017-logo

sursa foto:World Breastfeeding week logo, copyright WABA

Inainte sa am copii, chiar si in timpul primei sarcini nu ma prea gandeam la alaptare. Cert e ca vazusem mult mai multi copii hraniti cu lapte din biberon si imaginea asta, a copilului care primeste hrana de altundeva decat de la sanul mamei sale, mi se parea ceva obisnuit. Nici macar nu-mi puneam problema ca ar trebui sa fie altfel, pe atunci. Si in filme tot cam asta vedem, nu? Nu-i de mirare ca atat de putine femei ajung sa alapteze. In Romania rata alaptarii este intr-adevar in crestere, ajungand la 29,8% in 2016, fata de 12,6% (ce procent mic!) in 2011, dar tot e putin, in conditiile in care alaptarea ar trebui sa fie norma si nu exceptia, ar trebui sa fie privita ca ceva natural, firesc, cum de altfel si este.

Cred ca suntem conditionate mental de imaginea mamei care isi hraneste copilul cu biberonul, pentru ca asta vedem cel mai des. Multe mame care alapteaza (printre care si eu, nu de putine ori) cauta locuri mai retrase pentru a-si alapta puii, pe de o parte pentru a le asigura linistea in timp ce se hranesc si pentru a avea intimitate, insa pe de alta parte, pentru a nu atrage atentia asupra lor, simtindu-se ciudat sa se expuna in felul acesta, desi nu fac decat un act firesc, acela de a-si hrani pruncii, lucru care n-ar trebui privit decat asa cum este, adica normal. Foarte fain mi s-a parut citatul acesta referitor la alaptarea in public: “My opinion is that anybody offended by breastfeeding is staring too hard” – “Parerea mea este ca oricine se simte jignit de alaptare se holbeaza prea tare” – David Allen. Asa cum nimeni nu se  holbeaza la o persoana care bea apa, tot astfel n-ar trebui sa fie un lucru curios, inedit ca cineva isi alapteaza copilul, respectiv ca “isi hraneste puiul cu lapte propriu, secretat de glandele mamare”, conform DEX. Voiam sa scriu de mai demult despre asta si cum n-am apucat, Saptamana Internationala a Alaptarii mi-a dat un prilej bun sa fac asta. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

La gradinita, fara lacrimi

ID-100302852

Photo:Stuart Miles, Freedigitalphotos.net

Luni dupa-amiaza am participat la un eveniment creat pentru parintii care au copii ce urmeaza sa inceapa gradinita, dar s-a discutat si despre acei copii ce au fost introdusi deja “in sistem” *:) fericit. Evenimentul “La gradinita, fara lacrimi” a fost organizat de Asociatia Sprijin pentru Mame, care a invitat-o pe doamna psiholog Raluca Sassu, conferentiar universitar doctor la Facultatea de Stiinte Socio-Umane, sa explice parintilor cum pot face tranzitia de acasa la gradinita cat mai bland posibil. Mi-a placut ca prezentarea modalitatii de pregatire a copiilor pentru gradinita a fost, de fapt, un dialog deschis, intre participante si psiholog creandu-se rapid o legatura, asa cum se creaza cand se intalnesc mai multe mame, doamna profesoara fiind si mama a 3 copii.

Aceste discutii au fost pentru mine si un prilej de a verifica daca am procedat cat am putut de bine la integrarea celui dintai-nascut la gradinita, de fapt, la cresa, pentru ca el avea 2 ani jumatate cand a intrat in colectivitate. (imi place sa folosesc termenul de gradinita si atunci cand ma refer la cresa, deci nu voi face distinctia intre cele 2, desi e una importanta, dar cred ca se cam stie ca pana la 3 ani copiii merg la cresa, dupa aceasta varsta incepand gradinita).

Mi-a prins bine sa aud o parere avizata pe acest subiect, pentru ca atunci cand am inceput gradi cu D., mi-a fost tare greu si mie sau mai ales mie (?)… Mi se rupea inima cand vedeam cum plange dupa mine si ma gandeam ca ceva nu e ok in toata povestea, desi am incercat sa parcurg niste etape pe care le consideram importante, astfel incat acomodarea lui sa fie lina. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Sunt recunoscatoare de 33 de ori

GreatfulA trecut si una din zilele mele preferate din an, ziua mea. Imi place sa fie ziua mea de nastere. Ma simt rasfatata, ma bucur de fiecare data cand primesc semne de la persoane dragi cu care poate n-am mai vorbit de multa vreme, imi amintesc de anivesarile din copilarie cand mama imi facea tarte cu afine, capsuni sau cirese. E fain sa ne sarbatorim, chiar daca de fapt marcam trecerea timpului peste noi. La partea asta, ma gandesc de obicei in ziua urmatoare, adica in 03 iulie. Deci ziua de dupa ziua mea nu mai e asa de faina pentru mine. Imi mai piere zambetul de pe buze, care in 02 iulie nu mi-l ia nimeni de pe chip. Deci azi am revenit cu picioarele pe pamant, ba chiar m-am gandit ca am mai imbatranit cu un an.

Dar am stat putin si am analizat si mi-am dat seama ca, aceleasi motive care ma fac sa fiu vesela in data de 02, ar trebui sa ramana in picioare si dupa aceea. De asta am decis sa astern pe “hartie” motivele mele de recunostinta, pentru ca practicarea recunostintei e un obicei foarte sanatos, un obicei de igiena mentala care ar trebui sa ne insoteasca zilnic. De ceva vreme, inspirata fiind si de provocarea lansata de Cristinei Otel, pe care o gasiti aici, aceea de a face timp de 100 de zile un exercitiu de recunostinta,  tot intentionez sa practic recunostinta ca pe o rutina care sa nu lipseasca din activitatile mele curente, dar trebuie sa recunosc ca nu-mi iese tot timpul.

Am zile cand mi-e mai greu sa vad partea plina a paharului sau zile in care mi-e greu sa gasesc ceva deosebit de adaugat pe lista. Cumva mi se pare banal sa insirui aproximativ aceleasi lucruri care ma fac sa ma simt implinita, si drept urmare, ajung sa le minimizez sau chiar sa nu le mai vad, sa le consider acolo by default. Insa nimic nu este by default, de aceea la bilantul de 33 de ani, m-am gandit sa fac 2 lucruri:
Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Scrisoare catre copilul meu nenascut

Writing a letter

Image courtesy of supitchamcadam at freedigitalphotos.net

 Cu vreo 2 saptamani inainte de nasterea lui Andrei, intr-un moment in care realizam cat de putin timp mi-a mai ramas pana la Marea Intalnire, am simtit nevoia sa-i scriu o scrisoare pruncului din burtica, pentru a-i spune tot ce nu-i spusesem clar si raspicat pana atunci, pentru a-mi pune ordine in ganduri, pentru a-l asigura ca voi face tot ce-mi sta in putinta pentru ca intalnirea noastra sa fie una de neuitat.

 

Am tinut scrisoarea pentru mine, pentru ca atunci cand am scris-o, simteam ca e ceva intim, ca e vorba doar de mine si el, bebele meu, insa acum am recitit-o si m-am gandit ca poate ar prinde bine viitoarelor mamici aflate mai la inceputul drumului. Poate va preocupati de la inceput de toate detaliile legate de nastere, de alaptare, poate comunicati mult si des cu bebele, si daca faceti asa, e foarte bine! Sa nu va lasati ca mine pe ultima suta de metri, gandindu-va mereu ca e timp, ca doar 9 luni inseamna cale luunga. Trimestrul III e mai dificil (cel putin pentru unele mamici), oboseala e la ea acasa, si chiar daca avem mai mult timp (fiind in concediu prenatal), starile oscilante isi spun cuvantul. Plimbati-va, cititi si va documentati despre nastere si alaptare, relaxati-va, radeti mult, ca sa combateti hormonii *:) fericit, vorbiti cu bebele cat mai des, petreceti timp cu el, ascultand muzica clasica sau ce va face placere, pregatiti-va pentru momentul nasterii din timp, si spre final, cred eu ca va va fi mai usor, veti culege laurii, pentru ca sunteti cu bateriile mai incarcate. Eu am cam tras de mine, desi credeam ca la a doua sarcina voi fi mai grijulie, dar asa a fost contextul… Pe viitor, voi fi mai atenta cu mine *;) face cu ochiul.

Dragul meu copil inca nenascut,

Abia astept sa vina clipa in care ne vom intalni! Nu mai e mult pana atunci si sper ca in timpul ramas sa reusesc sa fac tot ce mi-am propus.

M-am “trezit” cam tarziu.. vreau sa mai fac destul de multe lucruri pentru ca vreau sa fii primit pe lumea asta asa cum meriti, sa vii cu liniste, cu pace si bucurie, sa simti ca esti iubit, sa fii linistit stiind ca mama si tatal tau sunt cu tine, bucurosi ca asista la infaptuirea miracolului vietii. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Dependenta de bebelus + 5 greseli in alaptare

Mother breastfeeding

Image courtesy of Jomphong at FreeDigitalPhotos.net

 In zilele noastre, mai toti avem cate o dependenta, mai mult sau mai putin vizibila, poate mai accentuata, poate mai light– de la cele clasice – tigari, cafea, la cele mai moderne, sa le zicem – facebook, internet, jocuri, adrenalina, dulciuri, competitii, masini si lista poate continua cu tot felul de dependente care mai de care mai ciudate. Am si eu cateva la activ, dar este una cu care chiar ma mandresc si nu incerc sa scap de ea. Dependenta de bebelus(i) – cea mai frumoasa dependenta. *:) fericit

De 2 luni mi s-a reactivat. Recunosc ca am antecedente, nu sunt la prima abatere, am recidivat cu multa bucurie alaturi de un bebe tare dragalas, care ce sa vezi, e si el dependent de mine. Macar dependenta asta functioneaza in 2 sensuri. Si chiar suntem tare legati unul de altul, nu putem sta despartiti mai mult de 2 ore. Laptele matern este liantul nostru secret, cel care ne prilejuieste dependenta… la propriu. Alaptarea ne tine aproape unul de celalalt . Mie nu prea-mi vine sa plec departe de casa pentru ca stiu ca 2 ore zboara si trebuie sa fiu in preajma cand bebelinul isi cere drepturile. Mama natura ne-a facut cadou noua, mamelor, legatura asta speciala cu pruncii, inzestrandu-ne corpul cu tot ce e necesar ca sa le putem oferi puilor nostri hrana pentru supravietuire. Dar ne-a lasat si sa induram neplaceri daca Read the rest of this entry »

1 Comment »

Ce-ti doresc eu tie, pentru a ta copilarie

ChildhoodInceputul de ciresar este asa de frumos, este despre copilarie, despre zambete, desene pe asfalt si multa bucurie! Iubesc vara, caldura si-mi amintesc cu drag de luna iunie, cand venea vacanta cu trenul din Franta*:) fericit. Eram asa de fericita!

Acum il privesc un pic mai altfel, incerc sa-l mai vad prin ochi de copil, dar pentru asta trebuie sa ma antrenez…nu pot spune ca vine atat de natural pe cat as vrea. Insa incet, incet, cu ajutorul lui D., baietelul cel mare, care ma trage de maneca sa ne jucam in fel si chip, reusesc tot mai des sa ma intorc in vremurile acelea lipsite de griji si sa ma joc de-adevaratelea, adica fara sa ma gandesc ca fac asta pentru a-i oferi lui timp de calitate, ci doar de dragul jocului. Reusesc cumva sa dau in mintea copiilor*:) fericit, uitand de rolul de adult care trebuie sa-l invete ceva nou, ceva util pe copil. Cu cat fac asta mai des, cu atat vine mai natural si cu atat ma distrez si eu mai bine! Deci e util si pentru noi parintii sa redevenim copii, sa lasam copiii interiori sa iasa din carapacea bine inchisa in care ii tinem de ani de zile. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Eu maine sustin alergatorii de la Maratonul International Sibiu. Tu ce faci?

 

TracksEmotie, provocare, solidaritate, perseverenta, bucurie, putere, curaj, satisfactie, sunt doar cateva din trairile participantilor la editiile anterioare ale Semimaratonului. Intre timp evenimentul acesta a luat proportii, devenind Maraton International, fiind catalogat drept cel mai mare eveniment sportiv filantropic din Romania. Da, chiar asa!

Eu simt o mare bucurie ca un astfel de eveniment se desfasoara in oraselul nostru. Cred ca sentimentul e amplificat de faptul ca anul trecut am participat la Cross-ul de 5 km, alergand pentru un proiect care venea in sprijinul copiilor din centrele de plasament. Am vazut ce inseamna sa fii printre participanti, am simtit emotia de a fi parte dintr-o comunitate implicata in diverse cauze umanitare, m-am simtit entuziasmata stiind ca toti oamenii care alearga fac acest lucru doar pentru a ajuta pe cineva sau pentru a sustine proiecte deosebite care schimba vieti, schimba cate putin lumea din jurul nostru. Acestea pot parea vorbe mari, dar pana la urma astfel de initiative aduc schimbare, chiar lasa urme, pentru ca sta in puterea noastra, a fiecaruia sa realizam lucruri frumoase. Si putem face asta si de acasa, nu trebuie neaparat sa alergam pentru a ajuta. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Activitati simple care imi bucura inima

ID-100234517 De cand cu nasterea lui Andrei, deci de mai bine de o luna sunt tot prin casa sau cel mult in jurul ei. Pana acum nu mi-a fost dor de iesiri, de plimbari prelungite sau activitati altfel. Ne-am acomodat la viata noua, am fost intr-un fel de honey moon cu bebelinul, asa cum se spune ca esti la inceput cand isi face aparitia nou-nascutul. Am incercat sa armonizam cat mai bine toate schimbarile, astfel incat sa nu sufere nici fratele cel mare. Adica am petrecut timp cu Darius cand eu, cand sotul meu, cand bunicii.

Dar dincolo de toate astea, uneori am sentimentul la sfarsitul zilei ca n-am facut mare lucru. Si am inceput de cateva zile sa ma tot gandesc ce lipseste, ce m-ar face sa simt altfel cand vine seara si incep sa examinez cum s-a scurs ziua (asta atunci cand nu adorm impreuna cu Darius sau inaintea lui *:) fericit). Read the rest of this entry »

2 Comments »

Lista noastra de carti pentru copii de 2 ani+

Carti pentru copiiDe ceva vreme, ma tot gandesc sa fac o lista cu cartile lui Darius, carti pe care le citim cu drag (pe majoritatea – unde n-a fost iubirea prea mare, voi mentiona) si care ne fac diminetile si serile mai frumoase. Ele sunt potrivite pentru copii cu varste de la 2 ani in sus, dar depinde de rabdarea fiecarui copil cum vor fi primite. Pot fi citite chiar si mai repede, daca puiutilor le place sa li se citeasca; pana si pe bebelusi ii putem incanta cu  lectura, deoarece le este benefic si lor*:) fericit. Gáspár György spune ca a-i citi bebelusului de cinci-sase ori pe saptamana in mai multe reprize, cinci pana la cincisprezece minute, este sanatate curata. Mai multe despre beneficiile cititului la bebelusi si ale lecturii in familie gasiti aici (am mai facut aceasta recomandare deoarece chiar merita sa ajunga la cat mai multe persoane).

Revin la lista noastra de carti. Multe din ele i le-am citit incepand  cu varsta de 2 ani jumatate (acum are 3 ani si o luna), cand interesul si curiozitatea lui au luat avant. Si inainte era atras de carticele, dar nu in aceeasi masura. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Cum vine un pui de om pe lume

Birth

Image courtesy of Ben Schonewille at FreeDigitalPhotos.net

 Vine anuntat! Cu mesaje trimise inainte, asa cum e politicos *:) happy. Cel putin, asa a fost in cazul puiului nostru. Mi-a dat primul mesaj in sambata Pastilor, cand eu munceam de zor, ca tot omul, cu pregatiri (minime), cu facut curat, vopsit de oua (nu apucasem sa le fac in Joia Verde) in asteptarea iepurasului, cu tot ce inseamna aranjarea casei inainte de o zi de Sarbatoare. Primul mesaj a venit sambata dupa-masa si a fost trimis Read the rest of this entry »

2 Comments »