parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Iubirea de sine si bebelusii

joy-2483926_1920Știți bebelușii aceia care atunci când se văd în oglindă se bucură și se pupă singuri, arătându-se foarte voioși că au în față ochilor o făptură desăvârșită? Ei bine, Andrei e în faza asta! Se admiră de mama focului și eu nu pot decât să-i dau dreptate :))

Se pare că bebelușii la vârstă asta, în mod misterios, știu ce înseamnă iubire de sine. Mai târziu în viață de câte ori mai facem acest gest? Ni se pare cam stupid și parcă acea chestie ar trebui modificată la corpul sau la chipul nostru; e fie prea mare, prea mică, nu se încadrează în trăsăturile feței, părul nu e aranjat cum trebuie, etc. Ne este foarte greu  să găsim un moment în care să credem că arătăm perfect și să ne simțim atât de bine, încât să pupăm oglinda care ne reflectă.

În timp am uitat să ne iubim pentru ceea ce suntem, nu pentru cum arătăm sau ce-am realizat. În timp am învățat să ne apostrofăm singuri, să ne privim cu răceală, să ne uităm mai atent la defecte. În timp ne-am îndepărtat de noi, de eul nostru care știe că toți ne naștem minunați! Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Comunicarea eficienta cu copiii. Acasa si la scoala

comunicarea-eficienta-cu-copiii-acasa-si-la-scoala---editia-a-iv-a_1_fullsizeAzi am să vă povestesc despre o carte extraordinară pe care ar trebui să o citească fiecare părinte și profesor, educator ori învățător. Este vorba de “Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală” de Adele Faber & Elain Mazlish, autoarele best-sellerului “Cum să le vorbim copiilor pentru a asculta și cum să ascultăm, astfel încât să îi facem să vorbească”.

În seara asta am simțit nevoia să mă întorc la această carte și să recitesc pasaje din ea. Mă tot bântuie un gând de multă vreme, acela că noi, adulții, nu știm comunica, adică nu știm s-o facem într-o manieră care să nu atace, să nu rănească sentimentele celuilalt, nu știm comunica asertiv, să cerem ce avem nevoie într-un mod convingător, concis, nu reușim să ne facem adesea înțeleși și asta pentru că nu suntem antrenați să facem toate astea. Cred că odată ce afli că există și alte variante de a comunica, cum sunt cele din cartea de față, e nevoie de exercițiu pentru a te obișnui să te exprimi așa cum ne este arătat în lucrarea aceasta. Nu ne vine la îndemână să facem asta după ce ani de zile am comunicat altfel. Și deși cartea se adresează profesorilor și părinților, eu cred că ne-ar prinde tare bine tuturor să adoptăm modul acesta de a vorbi și în celelalte sectoare ale vieții noastre.

Cred că multe conflicte ar putea fi evitate dacă am reuși să transmitem cu claritate mesajul nostru, fără să negăm sentimentele celuilalt, fără să atacăm și să criticăm, acceptând adevărul persoanei din fața noastră, fără a fi neapărat de acord cu el. Știu, pare destul de greu de imaginat că toate astea sunt posibile și așa cum spuneam, fără exercițiu cred că nu putem spera să vedem prea multe schimbări. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Consultatia in sistemul de stat: provocare pentru copil si parinte?

stethoscope-147700_1280.pngImaginați-vă că cineva apropiat, în care aveți încredere vă duce într-un spital, un loc în care n-ați mai fost vreodată și acolo auziți mult despre operații, despre un medic care operează și pe care trebuie să-l așteptați mult pentru a vă consulta, iar înălțimea voastră depășește cu puțin un metru, adică sunteți un copil. Ce fel de gânduri vă vin în minte oare în perioada asta de așteptat pe coridor? Oare ce gândiți când vedeți în jur persoane cu picioare în ghips? Cum vă imaginați consultația?

Ei bine, m-am întrebat și eu toate astea pentru că azi am fost cu Darius la o consultație în sistemul de stat, prima de altfel.
Până acum singurele sale interacțiuni cu cadre medicale au fost cu medicul de familie, cu care se înțelege foarte bine, cu un medic homeopat și cu o doamna doctor cardiolog care se vedea că are experiență în a lucra cu copiii și totul a fost bine. Aceste consultații au fost în cadrul unor policlinici private, ceea ce posibil să fi făcut diferența. Read the rest of this entry »

1 Comment »

Din etapele calatoriei de mama

countryside-2360038_1920.jpgCălătoria unei mame debutează odată cu aflarea veștii că este însărcinată. De aici încolo începe un drum lung, plin de emoții din cele mai felurite, de la bucurie deplină, la teamă, mirare, tristețe, uneori furie și multe altele care nu se mai dau duse și care ne iau prin surprindere, pentru că au venit nepoftite. Amalgamul ăsta de emoții face parte din fișa postului de mamă. De unele poate am vrea să scăpăm, am vrea să le socatem din “sistem” definitiv pentru că sunt greu de dus. Pe altele am vrea să le simțim mereu, să le punem pe răni, să ne aline. But hey, oricât am vrea și ne-am strădui, unele fără altele nu se poate. 

La începutul drumului bucuria predomină alături de îngrijorare și de emoția așteptării. Așteptăm să se nască, așteptăm să zâmbească, să se rostogolească, să stea în funduleț, să meargă, să vorbească, știți voi cât de lungă e lista cu “abia aștept să facă X lucru”. Așteptarea e condimentată cu fel de fel de neliniști, întrebări care apar inevitabil. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Puteri magice de bebelus

baby-2980940_1920.jpgStă lipit de mine și respiră tot mai greu. Știu că mai are puțin și își va lipi și căpșorul de pieptul meu. Îmi place atât de mult să-l port! Sunt conștientă că va veni o vreme când n-o să-l mai pot duce așa pentru că n-o să mai vrea asta. Va vrea să zburde liber, să exploreze lucruri noi. Brațele mele nu-i vor mai fi refugiu atunci, iar eu mă voi topi de dorul acestor vremuri în care îl țineam strâns lângă mine, de dorul de miros de bebeluș, de vocea pițigăiată care bolborosește chestii dulci pentru auzul meu.

Îmi spun toate astea, încercând să mă țin conectată la momentul ăsta fain pe care îl am cu bebele înainte de somn și împingând cât mai departe posibil gândurile care nu-mi dau pace. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Final de vacanta: cu febra si blocati in trafic

drive-4600_1920.jpg

Sursa foto: pixabay.com

Azi s-a împinit o săptămână de când ne-am întors din vacanța la mare. În timp ce evaluam săptămâna pentru a găsi lucrurile bune de pus în #BorcanulCuRealizari mi-am dat seama ce bine ne este azi față de cum ne era când am plecat la drum spre casă. Concediul a fost unul reușit, fără incidente, asta până în ultima zi pe la amiază, când am văzut că Andrei nu se simte bine și am realizat că are febra. Așa că ultima zi de vacanță am petrecut-o în camera de hotel cu bebele care plângea mult în brațe, încercând să-i alin durerile. Pentru noi febra e motiv de mare îngrijorare de când cu episodul din iunie, așa că nici nu pot spune ce era în sufletul nostru țînând seama că mai trebuia să plecăm și la drum.

Am luat în calcul să rămânem încă o noapte, mai ales că în timpul discuției cu medicul de la Peditel ni s-a spus că nu e indicat să călătorim cu un copil febril, cu atât mai mult cu cât el are un astfel de istoric medical. În hotel însă nu mai erau camere disponibile și ar fi fost destul de complicat să ne apucăm de căutat în alte părți. Și nici nu știam cât o să dureze febra, adică era foarte posibil să fim nevoiți să stăm mai multe nopți, ceea ce nu mai era posibil. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Provocarile lunii septembrie

road-3464351_1920.jpg

Sursa foto: Pixabay.com

 

Ieri vă povesteam aici despre provocările pe care le-am acceptat în august și care m-au îmbogățit considerabil.

Și pentru că sunt așa faine provocările, am decis să continui și în septembrie cu ele și chiar am mai adăugat două:

#SeptembrieFaraZahar și 3 motive de recunoștință zilnică. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Provocarile lunii august si grupurile de suport pe facebook

achieve-1822503_1920În urmă cu aproximativ o luna am acceptat o provocare și bine am făcut! Am acceptat ca în luna august să încerc să scriu zi de zi 500 de cuvinte. Aveam mare nevoie de impulsul acesta pentru că stagnam din nou sau cel puțin așa aveam senzația, si chiar mă mișcăm foarte încet ( în iulie am scris doar 4 articole). Se pare că periodic mi se întâmplă asta în ceea ce privește scrisul și nu numai. Până la urmă așa e viața, cu suișuri și coborâșuri. Bineînțeles că am vrea să fie doar ascendentă traiectoria, dar mai sunt și momente când mergem în jos. Învăț în fiecare zi să accept asta și să iau lucrurile așa cum sunt. Fac tot ce pot cu resursele pe care le am acum.

Dar revin la provocarea lansată de Raluca. Am acceptat fără ezitare propunerea ei și m-am alăturat unei comunități minunate de mame blogger care au primit și ele cu entuziasm challenge-ul. Acestei provocări i s-a mai adăugat una, aceea de a citi un  minim 20 de pagini/zi. Am spus “da” și aici pentru că, la fel, eram într-un punct mort cu lectura.

Nici nu pot spune cât de bine mi-au făcut aceste provocări! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Tatal celuilalt copil – Parinoush Saniee

Tatal celuilalt copil - CopertaN-am mai apucat de multă vreme să scriu despre cărțile citite, dar cartea asta chiar mi-a plăcut și cred că merită să ajungă în cât mai multe case. Astăzi vă recomand un roman căreia v-aș spune să-i faceți loc pe lista de lecturi, asta dacă nu cumva l-ați și citit deja. Eu mărturisesc că știam demult de el, dar se pare că nu-i venise rândul. Culmea e că l-am citit în vacanță, deși nu e genul de lectură de vară..adică prea te pune pe gânduri, aș zice chiar că te zguduie puțin, dacă il citești cu mintea deschisă.

Încep prin a vă spune că “Tatăl celuilalt copil” este o carte pe care am citit-o în 3 zile, se putea și mai repede, dar am fost în vacanță, deci am mai făcut și alte lucruri. Însă soțul meu, pe care l-am convins să o citească (nu mă întrebați cum – pur și simplu i-am zis că n-o să regrete că mi-a urmat sfatul), a citit-o în 2 zile, așa că eu zic că merită să-i dați o șansă. Pe mine m-a emoționat, m-a făcut să mă revolt, să mă gândesc mult la relația mea cu Darius, dar și la cea cu soțul meu, m-a făcut chiar să lăcrimez. M-a fascinat total! Au fost momente în care îmi venea să opresc acțiunea, mă opream din citit, comentam, apoi reluam cu multă curiozitate ca să văd ce se întâmplă.

 Și pentru a vă intriga puțin, vă mai spun și că am simțit recunoștință pentru țara în care m-am născut. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Si-a luat zborul – primii pasi din viata de toddler

child-862979_1920.jpgAndrei a făcut primii săi pași singur în urmă cu aproximativ o lună, adică la 1 an și aproape 3 luni. Târziu, ar spune unii! Așa e, dacă începem să comparăm “performanțele” lui cu cele ale altor bebei care au început să meargă la 9-10 luni. Numai că pe el nu mai vreau să-l compar. La Darius mă străduiam mult mai tare să nu compar decât o fac acum. E firesc pe undeva, era întâiul-născut și eu eram mult mai nesigură pe mine. Din fericire, am înțeles între timp că fiecare are ritmul sau.

Și succesul său în viață, ori fericirea lui nu depind de ziua în care a pornit pe piciorușele sale adorabile. Pur și simplu copilașii sunt diferiți, la fel cum nici noi nu semănăm în toate. Și poate dacă el a mers mai târziu, asta este din cauza că “a lucrat” la obținerea altor achiziții, gen vorbit. Read the rest of this entry »

Leave a comment »