parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Mie nu mi se poate intampla asa ceva sau despre convulsiile febrile

thermometer-1539191_1920

Sursa foto: pixabay.com

Notă: În acest articol veți putea citi despre convulsii febrile așa cum le-am trăit noi, deci trebuie tratat ca atare, deoarece nu se dorește a fi sfat medical ori expunere medicală. Deși cred că anumite lucruri pot ajuta alți părinți, nu sunt în măsură să ofer sfaturi ori soluții în aspecte ce țin de partea medicală.

Articolul este împărțit în 2 părți: în cel de azi veți putea citi descrierea experienței în sine, sentimentele care m-au încercat pe mine, iar a doua parte este cu câteva date despre convulsiile medicale, selectate în funcție de ce mi s-a părut mie relevant, de ce am considerat eu ca fiind extrem de important de știut de cei care citesc.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Am făcut o pauză cam lungă de la scris, deși în mintea mea am tot început articole, am schițat idei. Așa mi se întâmplă mereu când am câte un blocaj – nu reușesc să mă adun, să-mi iau timp pentru scris, dar sunt cu gândul la blog, mă frământ și încerc să-mi concentrez eforturile pentru a mă repune pe șine. De data asta a fost și mai greu pentru că motivul pauzei a fost unul care m-a zguduit bine, m-a pus serios pe gânduri, m-a făcut să acord mai multă atenție realității fizice și nu celei virtuale.

Atunci când eram în spital și am scris acest articol nu eram pregătită să povestesc prin ce-am trecut, dar se pare că nici nu pot începe să scriu despre altceva până nu eliberez ce-am trăit în acele câteva minute din sâmbăta fatidică. Cu toate astea, prin viu grai am detaliat de mai multe ori ce s-a întâmplat atunci, așa că simt că acum pot expune și aici pe blog cum a fost să trecem printr-o convulsie febrilă. Mă gândesc că poate ajută cumva experiență noastră, deși mi-aș dori să nu treacă nimeni prin așa ceva pentru că e cutremurător… Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

34 de motive de recunostintă

worshipping-god-2101347_1920.jpg

Sursa foto: pixabay.com

Sunt curioasă dacă voi găsi rapid 34 de motive de recunoștință. Ar trebui fie ușor, nu? Cred după experiența trăită în urmă cu 2 săptămâni mi-am mai schimbat perspectiva, adică apreciez mai mult anumite lucruri pe care înainte consideram e firesc le am. Am mai făcut exerciții de recunoștință și mai demult; nu e prima dată când mă străduiesc  văd binele din unele situații, dar nu mereu vine ușor și natural. Acum însă, gândindu ce-am trăit, cum mi-a înghehtat sufletul pentru câteva minute și cum am fost față în față cu spaima (ca  nu spun mai mult, pentru nu asta vreau azi), mi-e mai lesne văd partea plină a paharului. De multe ori m-am întrebat de când am venit din spital, pentru ce agit, de fapt. Suntem sănătoși și acasă? Păi atunci restul e poveste.

Așa , azi la 34 de ani, voi repeta exercițiul de recunoștință început anul trecut, inspirată fiind de ideea Cristinei și voi începe cam așa: Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Spital in loc de mare

Sursa foto: Ambro at freedigitalphotos.netÎn timp ce scriu aceste rânduri mă aflu într-un salon mic de spital în loc să fiu  pe plajă… Atât de tare așteptam concediul ăsta! De Darius nu mai zic! El ne întreba de vreo 10 zile încoace cât mai este până plecăm, dacă nu cumva a venit ziua plecării, de ce nu plecăm odată și alte asemenea. Deci eram foarte nerăbdători.

Însă în loc de mare sunt internată în spital cu Andrei începând de sâmbătă când am trecut printr-un episod pe care încă n-am puterea să-l povestesc. Prefer să vorbesc despre planurile care s-au dus pe apă sâmbetei, decât despre durerea și spaima prin care am trecut. O voi face când mă voi mai liniști. Deocamdată mă gândesc cât de fragil e totul în jurul nostru, cum trăim făcând planuri și stresandu-ne pentru toate nimicurile și ne preocupăm prea puțin de ceea ce contează. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#23 Campanii cu suflet

daisy-3392654_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Timpul pentru autocunoastere, cea mai bună investiție dintre toate

young-woman-2194038_1920.jpgA-ți da timp pentru a te cunoaște și a te înțelege mai bine este poate una din cele mai bune investiții pe care le putem face în viață. Aș zice chiar cea mai mare. Câștigul din povestea asta rămâne cu tine pentru totdeauna și e unul uriaș. Știu, par vorbe mari, iar eu sunt abia la începutul drumului. Pașii mei sunt de furnică, dar simt că ăsta e drumul. Cred că fiecare intuim când facem ceva bine, ceva care ne duce mai aproape de noi înșine, de ceea ce e important cu adevărat pentru noi și ne străduim să rămânem pe cale cât mai mult timp. Uneori călcăm în lături, ne ia timp să ne redresăm, apoi iar ne poticnim, ne luptăm să revenim la normal, parcă avem tot felul de piedici. Dar așa e drumul. Cineva drag mi-a spus azi că nu poate fi o linie dreapta că doar nu suntem morți. E firesc să fie cu suișuri și coborâșuri. Important e să facem pași în direcția bună. Read the rest of this entry »

6 Comments »

Pentru copii nu există mai târziu sau mâine, există doar “acum”

forward-412761_1920.jpgLa vârsta la care suntem noi, a se citi vârsta lui Darius – spun așa pentru că pare că toți trecem prin etapa asta de vârstă, cu tot ce înseamnă ea – adică la 4 ani, noțiunea de timp, de “mai târziu”, de “mâine” este foarte vagă. Folosește copilul aceste cuvinte, într-adevăr, dar nici c-ar putea să explice când anume sunt aceste momente. Uneori mă întreabă dimineață: “Azi e mâine?” 🙂 Îl văd că devine tot mai preocupat de noțiunea de timp, de zilele săptămânii, de ore, dar încă e ceva destul de abstract. Nici n-am căutat să-l învăț cât mai repede cum stă treaba cu timpul pentru că… time is not my friend.Va înțelege el curând cum e cu timpul  sau cu lipsa lui.  Pentru el, există un singur timp, timpul lui “ACUM”, prezentul continuu din engleză :). Acum vreau să mă joc, să mănânc, să alerg, să-mi cumperi jucăria X, să plecăm, să desfacem cadoul. ACUM.

Explicațiile pălesc de obicei în fața dorințelor impetuoase ale întâiului-născut. Azi am mai avut odată ocazia să privesc cum planurile pentru “mai târziu” se năruiesc în fața atotputernicului “acum”. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#22 Campanii cu suflet

tic-tac-toe-1777859_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Copiii nu sunt șantajiști, nici profitori. Sunt doar copii

 

children-817365_1920Am observat de mai multă vreme o tendință pe care o au mulți părinți. Și aș include aici și bunicii, că și ei fac la fel (deh, noi de unde să fi moștenit tendința asta? :D) Am văzut că, pe măsură ce copilul crește, devenim tot mai exigenți, avem așteptări tot mai mari ca el sau ea să se comporte într-un anumit fel. E explicabil fenomenul și e cât de cât normal să ne așteptăm ca ai noștri copii să evolueze într-o anumită direcție, să vrem să culegem roadele muncii noastre, dacă vreți.

Numai că n-ar trebui să fie despre noi, despre laurii pe care am vrea noi să-i culegem sau despre așteptările noastre. E despre ei, despre ritmul lor, al fiecăruia, care sigur va fi diferit de al altor copii cu care îi comparăm de multe ori, fără să ne dăm bine seama că facem asta.

Cât sunt mici, bebeluși, ne uităm la ei ca la soare și la lună, ni se par perfecți și ne și le promitem că vom avea răbdare, că vom face lucrurile cu calm, că o să avem grijă de ei așa cum știm noi mai bine și că o să le aducem și luna de pe cer, dacă ne-ar cere-o. Sunt tare gingași când sunt bebeluși și toddleri și nu cer prea multe sau chiar când cer, o fac cu candoare, fără manifestări de forță, fără lupte de putere, fără sfidare. Și atunci ne e mai ușor. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#21 Campanii cu suflet

heart-762564_1920.jpgBun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică.

Săptămâna trecută n-am reușit să public articolul nr.21 din Campanii cu suflet din cauza unor evenimente neprevăzute, a oboselii și a diverselor piedici mai mari sau mai mici. Am vrut să sar peste această săptămână, dar am decis totuși că schimbarea datei de publicare nu e un motiv întemeiat să nu scriu despre aceste articole minunate pe care le-am citit.  De când am început să scriu #CampaniiCuSuflet nu mi s-a mai întâmplat să amân vreun articol. M-am simțit puțin descurajată de împrejurări, însă m-am gândit să mă situez deasupra lor și să scriu totuși articolul, chiar dacă e după mai multe zile.

Săptămâna această reintru în normal (sper 🙂  ).

Să ne lăsăm inspirați de inițiativele frumoase ale celorlalți, zic! Read the rest of this entry »

4 Comments »

Locul în care toată lumea câștigă

IMG_20180526_101712.jpgAseară speram să pot spune după alergarea de azi de la Cross că mă simt inspirată și că mi-am recăpătat din încredere. Știam eu că la linia de start este despre good vibes, despre oameni care au o energie molipsitoare, ce îți dă aripi după ce ai dormit doar vreo 5 ore, că toate supărările se șterg cu fiecare kilometru parcurs, că speranța renaște în timp ce alergi și vezi fețele zâmbitoare ale susținătorilor pe care îi întâlnești pe traseu, când auzi încurajările venite din partea unor necunoscuți. Și mai este despre bucurie sinceră, despre admirație față de ceilalți participanți, atunci când vezi că se apropie de linia de finiș cei de la Semimaraton și de la Maraton.

Chiar e o experiență uimitoare alergarea asta pentru diverse proiecte minunate ale unor oameni curajoși și inspirați să facă ceva pentru comunitate. Cred că o să particip în fiecare an de acum încolo și chiar îndrăznesc să visez că, atunci când voi reuși să mă antrenez, voi alerga la Semimaraton. Read the rest of this entry »

Leave a comment »