Desi D. este un mancacios de felul lui si la capitolul asta chiar nu ma pot plange, mai are totusi zile in care face nazuri din motive stiute numai de el
, ca eu n-am reusit sa-mi dau seama pana acum de ce. Asa a fost si-n dimineata asta, cand i-am pregatit pentru micul dejun un ou, fel pe care il mananca cu multa placere. Cu toate astea, desi a acceptat sa stea in scaunul sau (cand nu-i e foame, nu vrea sa stea deloc, semn ca n-are rost sa insist, pentru ca tot nu va manca), nu voia nicicum oul cu pricina si nici paine. Nu zicea nici c-ar vrea altceva, nici c-ar vrea jos…deci eram usor debusolata. Stiam ca e ora de masa si nu mai voiam s-aman momentul, pentru ca deja o facusem, ceva mai devreme.
Asa ca, m-am legat de ce-am avut la-ndemana. Read the rest of this entry »