parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Despre mine

Bun venit in lumea mea virtuala!

 

Me

Sunt Alexandra, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile, 2 berbecuti nascuti primavara, care mi-au umplut viata si care uneori fac timpul sa se opreasca in loc. De cand am devenit mama, m-am schimbat intrucatva. Am devenit mai introspectiva, mai preocupata de educatie (a copiilor, dar si a mea), de modelarea mea interioara si mai dornica sa gasesc raspunsuri la intrebarile care s-au tot ivit pe masura ce D. a crescut.

Atunci cand nu ma ocup cu cresterea puilor mei si nu sunt in concediu pentru cresterea copilului *:) happy(cum e cazul acum), lucrez in domeniul resurselor umane, desi am terminat Facultatea de Drept. Pasii mi i-am indreptat catre domeniul care mi s-a potrivit mai bine. Deci cand n-am de-a face cu copii, lucrez cu oameni, munca cu omul fiind deopotriva aducatoare de satisfactii, dar si provocatoare de multe ori. Adesea m-am gandit ca mi s-ar fi potrivit mai bine Facultatea de Psihologie sau Literele, insa m-am limitat la a mai face un master in domeniul resurselor umane.  De ceva vreme, ma preocupa mult intelegerea modului de functionare a mintii copiilor, incerc sa-i deslusesc, sa patrund in lumea lor, sa pricep si eu cum sta treaba in creierasele lor.

Mereu mi-au fost dragi copiii. In timpul facultatii am meditat cativa la engleza, activitate care imi aducea multa bucurie si care se imbina foarte bine cu programul de la facultate, permitandu-mi sa nu neglizez cursurile.

Scrisul e o pasiune pe care o am de cand eram mica, cand scriam poezii si tineam jurnal, ca multe alte fete de varsta mea. Ideea de blog m-a tot bantuit in 2015, asa ca i-am dat curs la finalul anului, pe cand D. avea aproximativ 1 an jumate, insa mi-am reluat activitatea (jobul) la scurt timp si n-am mai prea avut timp de scris.

M-am simtit destul de coplesita de roller coaster-ul care devenise viata mea de mama care merge la job aproximativ 10 ore/zi, apoi cu noua sarcina, adaptarea la cresa a lui D., asa ca blogul a intrat in stand-by pentru cateva luni in care a trebuit sa am grija de prioritati. L-am reluat in primavara, inainte de nasterea celui de-al doilea baietel, insa pana acum n-am reusit sa gasesc echilibrul intre scris si viata de mama de 2 copii, din care unul din ei bebelus. Sper sa o pot face treptat tot mai bine, acum ca bebe e mai maricel, are 6 luni si lucrurile s-au mai asezat.

De ce umplu si eu spatiul virtual? *:) happy Scriu pentru ca:

  • Vreau sa pastrez amintiri. Cele 2 sarcini si-au pus amprenta pe memoria mea, asa ca e mai bine sa pun amintirile la pastrare (si) aici
  • Scrisul are efect terapeutic, desi de multe ori cantaresc de 10 ori daca sa postez un text care e putin mai personal. In ciuda aparentelor, imi e de multe ori greu sa ma expun, dar simt totodata ca vreau & trebuie s-o fac
  • Vreau sa dau mai departe ceea ce aflu in cautarile mele si totodata sa povestesc despre provocarile pe care le intampin in cresterea puilor, si nu numai
  • Vreau sa cunosc oameni cu valori asemanatoare cu ale mele, sa stiu ca si altii rezoneaza cu mine
  • Cred ca e bine sa fie cat mai multe voci care sa transmita, fiecare in felul ei, mesajul despre importanta educatiei facute cat mai bland posibil, chiar daca ne e greu. Poate tocmai pentru ca ne e greu. E bine sa stim ca nu suntem singurele care trecem prin momente dificile, pentru ca, da, uneori, viata nu inseamna doar nori albi pufosi, zambete, chicoteli, povesti frumoase spuse la ceas de seara, bucurii, ci si crize de furie, lacrimi, atingerea capatului rabdarii, frustrare, oboseala. Nu e usor, dar atunci cand punem capul pe perna langa pruncii nostri, simtim iubirea si mai trece din greu. Si apoi a doua zi, mereu rasare soarele, chiar daca e ascuns dupa nori si chiar daca inca mai simtim greutatea. La inceputurile blogului am mai explicat despre motivele pentru care scriu, aici si aici.

Advertisements
%d bloggers like this: