parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Pe repede inainte

pedestrians-400811_1920.jpgAșa se derulează viețile noastre. Sau cel puțin a mea. Mă străduiesc să fac să-ncapă într-o zi de toate: timp de calitate cu copiii (neapărat de calitate, da?…), dacă se poate cu fiecare din ei, timp pentru o casă ordonată/curată, cât de cât – cu tot ce înseamnă asta (și nu-i puți deloc), timp pentru gătit, timp pentru mine – pentru lectură sau mișcare or whatever, timp pentru stat afară, timp de petrecut cu jumătatea, timp pentru sunat/scris un mesaj măcar unui prieten, timp pentru cumpărături, pentru activități distractive în afară casei, etc. Timp, timp, timp! Dar cât credeți că reușesc să fac din toate astea? Nici jumate din ele! Ah, și deocamdată “stau” acasă, deci n-am început și serviciul care desigur îmi va “oferi” și mai mult timp pentru toate.

Dacă petrec mult timp cu copiii, sigur casa nu va fi ordonată. Dacă stau și fac ordine și curățenie mare parte din zi, sigur nu e timp pentru mine sau pentru altceva din listă. Când îl las pe Andrei la mama pentru câteva ore, am impresia că o să mut munții și o să fac inclusiv ce era pe to-do list-ul de acum 2 săptămâni. Dar vai, în ce eroare mă aflu!

S-ar zice că skill-urile mele organizatorice nu sunt tocmai bune! Am mai auzit eu ideea asta: dacă nu poți să faci ce ai de făcut, înseamnă că nu te organizezi bine! Știți ce răspuns mi-a venit atunci în minte? Vă zic varianta mai soft*:D rânjet Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Recunostinta si crampeie din diminetile mele

sol-979328_1920De când am început să practic regulat recunoștința, sunt mult mai atentă la zilele mele, la micile detalii care fac ca ziua să arate altfel. Încă de dimineață caut momente frumoase. S-ar zice că le vânez chiar. Mă surpind spunându-mi că ceea ce mi se întâmplă la un moment dat e demn de a fi trecut în carnețelul meu cu momentele zilei pentru care sunt recunoscătoare.

Mă bucur mult că reușesc să fac asta, să-mi iau timp și să fiu constantă în practica acestui obicei pentru că, guess what? Chiar face bine! Și doar citind despre cât de minunat e să faci asta la alții nu ajută, din păcate. Trebuie să începi și să vrei cu bună-știință să trăiești văzând binele și frumosul. Am mai avut tentative în trecut, dar n-am reușit să mă țin de practica asta foarte mult timp. Acum cred că am fost mai pregătită decât eram înainte, cu inima mai deschisă pentru a vedea binele. Nu pot decât să le mulțumesc din suflet celor 2 persoane care m-au inspirat să practic recunoștința: Cristina care a lansat provocarea asta de anul trecut și Ana care a propus provocarea recent în grupul ei. Deși n-am scris zilnic acolo, pe carnețelul meu am făcut-o zi de zi, iar uneori retroactiv, punându-mi zilele sub lupă în căutarea micilor momente de bucurie. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Provocarile lunii septembrie

road-3464351_1920.jpg

Sursa foto: Pixabay.com

 

Ieri vă povesteam aici despre provocările pe care le-am acceptat în august și care m-au îmbogățit considerabil.

Și pentru că sunt așa faine provocările, am decis să continui și în septembrie cu ele și chiar am mai adăugat două:

#SeptembrieFaraZahar și 3 motive de recunoștință zilnică. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Aniversări de azi, de ieri si … amintiri cu recunostintă

birthday-2496215_1920

Sursa foto: pixabay.com

De aseară e plină casa de jucării, cutii, pungi de cadouri, iar Darius zici că e un titirez de când a împlinit 4 ani. Mi-a zis ieri înainte să adoarmă că el vrea să pupe toate jucăriile primite. L-am întrebat ce sentimente îl încearcă. Bine, îmi răspunde el*:D rânjet. Văd că are nevoie de ajutor și îi explic că aș vrea să știu ce emoție simte, apoi enumăr câteva din ele: bucurie, tristețe, furie, îngrijorare.

După explicatii nu mai ezită: ” Bucurie, mami! Sunt bucuros! Sunt atât de multe!” Am văzut că nici nu mai știa la care să se uite și parcă voia să le cuprindă pe toate, numai că bateriile sale erau pe terminate de la atâta zbenguială și de la caruselul de emoții din ultimele ore. I-am explicat că le vom găsi pe toate dimineața când ne trezim și că poate face nani liniștit că nu i le ia nimeni. După atâta agitație chiar a obosit, așa că, surprinzător a acceptat cu ușurință explicațiile mele. E drept, ii vorbeam dintr-o stare de caaalm – ce mult contează. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Final de an – 17 motive de recunostinta din 2017

Happy new yearLa final de 2017 am decis sa fac un exercitiu de recunostinta, in loc de bilant. M-am gandit sa gasesc 17 motive pentru care sunt recunoscatoare si pe care mi le-a adus 2017. Doar 17, pentru ca 2017 motive de recunostinta mi-ar fi cam greu sa gasesc, spre imposibil, probabil*:P scoate limba). Acesta a fost drumul meu, poate ca nu e prea maret, nu am bifat foarte multe, dar nici putine, zic eu, data fiind situatia. De fapt, nici nu e vorba de bifat, e vorba de trait si de ce simte fiecare ca a trait. Important e sa alegem sa vedem partile bune dintr-un an, sa vedem ca si cele grele au insemnat ceva, ca ne-au ajutat sa crestem putin fata de anul celalalalt.

 Pana la urma chiar si la finalul unui an dificil putem spune ca am realizat cate ceva, pentru ca sigur am invatat niste lectii valoroase. Conteaza din ce unghi ne pozitionam pentru a vedea totul. Cred ca asta face diferenta.

Pentru mine 2017 a fost cu multe provocari, nu mi-a fost usor, dar aleg sa iau din el partile frumoase, amintirile dragi pe care incerc sa le intiparesc bine in mintea mea pentru ca a fost anul multor experiente “first time of…”. A fost primul an in formula de 4, deci ne-a dat multe trairi noi si ne-a scos din ritmul nostru, dar cred ca a meritat. Am multe lectii de luat cu mine in 2018 pentru care am o gramada de planuri, dar despre asta va povestesc maine.

Iata mai jos motivele mele de recunostinta, in ordine aleatorie. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Sunt recunoscatoare de 33 de ori

GreatfulA trecut si una din zilele mele preferate din an, ziua mea. Imi place sa fie ziua mea de nastere. Ma simt rasfatata, ma bucur de fiecare data cand primesc semne de la persoane dragi cu care poate n-am mai vorbit de multa vreme, imi amintesc de anivesarile din copilarie cand mama imi facea tarte cu afine, capsuni sau cirese. E fain sa ne sarbatorim, chiar daca de fapt marcam trecerea timpului peste noi. La partea asta, ma gandesc de obicei in ziua urmatoare, adica in 03 iulie. Deci ziua de dupa ziua mea nu mai e asa de faina pentru mine. Imi mai piere zambetul de pe buze, care in 02 iulie nu mi-l ia nimeni de pe chip. Deci azi am revenit cu picioarele pe pamant, ba chiar m-am gandit ca am mai imbatranit cu un an.

Dar am stat putin si am analizat si mi-am dat seama ca, aceleasi motive care ma fac sa fiu vesela in data de 02, ar trebui sa ramana in picioare si dupa aceea. De asta am decis sa astern pe “hartie” motivele mele de recunostinta, pentru ca practicarea recunostintei e un obicei foarte sanatos, un obicei de igiena mentala care ar trebui sa ne insoteasca zilnic. De ceva vreme, inspirata fiind si de provocarea lansata de Cristinei Otel, pe care o gasiti aici, aceea de a face timp de 100 de zile un exercitiu de recunostinta,  tot intentionez sa practic recunostinta ca pe o rutina care sa nu lipseasca din activitatile mele curente, dar trebuie sa recunosc ca nu-mi iese tot timpul.

Am zile cand mi-e mai greu sa vad partea plina a paharului sau zile in care mi-e greu sa gasesc ceva deosebit de adaugat pe lista. Cumva mi se pare banal sa insirui aproximativ aceleasi lucruri care ma fac sa ma simt implinita, si drept urmare, ajung sa le minimizez sau chiar sa nu le mai vad, sa le consider acolo by default. Insa nimic nu este by default, de aceea la bilantul de 33 de ani, m-am gandit sa fac 2 lucruri:
Read the rest of this entry »

1 Comment »

Cartea saptamanii

cum-sa-ti-faci-copilul-fericitBun venit la Cartea saptamanii, o rubrica in care imi propun sa scriu cateva idei despre cartile pe care le citesc, fie ca sunt carti pentru copii, carti pentru parinti, despre cresterea si educarea copiilor, carti de dezvoltare personala, sau, pur si simplu, carti care-mi starnesc interesul si cu care ma intersectez in drumul meu.

Descrierile cartilor nu se doresc in nici un caz a fi recenzii, ci mai degraba veti regasi fragmente sau aspecte care mi-au placut sau pe care nu le-am agreat. Nu voi incerca sa suprind tot ce e mai important sau ce poate parea altora semnificativ, ma voi limita la ce-mi atrage mie atentia. Da, prezentarile vor fi subiective, lungi sau scurte, in functie de inspiratia pe care mi-o vor da cartile, dar nu numai. Imi doresc sa le postez in week-end, cand fiecare mai gaseste ragazul necesar pentru o lectura mai lunga (daca ma lungesc prea tare, cum am obiceiul, va rog sa ma atentionati *:) happy)

M-as bucura sa gasesc recomandari de carti si din partea voastra si sper ca aceste prezentari ale mele sa va fie pe plac si sa va fie de folos!

Spor la citit!

Prima carte la care ma voi opri este cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit – Educarea constienta a copilului si disciplina creativa” a scriitoarei Lou Harvey Zahra. Saptamana asta am mai scris despre ea, aici si aici, detaliind capitolul cu disciplina creativa.

Astazi imi doresc sa surpind cateva idei pe care le gasesc utile, idei de bun-simt, recomandari nu foarte sofisticate ale autoarei si care pot fi puse in practica imediat.

As vrea sa mai spun inainte ca aceasta carte se citeste usor si rapid, contine multe sfaturi folositoare si nu insista prea mult pe aspectele teoretice care tin de cresterea copiilor, ci vine in intampinarea parintilor cu multe exemple concrete despre ce putem face pentru a aduce bucuria in familiile noastre. Read the rest of this entry »

Leave a comment »