parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Spital in loc de mare

Sursa foto: Ambro at freedigitalphotos.netÎn timp ce scriu aceste rânduri mă aflu într-un salon mic de spital în loc să fiu  pe plajă… Atât de tare așteptam concediul ăsta! De Darius nu mai zic! El ne întreba de vreo 10 zile încoace cât mai este până plecăm, dacă nu cumva a venit ziua plecării, de ce nu plecăm odată și alte asemenea. Deci eram foarte nerăbdători.

Însă în loc de mare sunt internată în spital cu Andrei începând de sâmbătă când am trecut printr-un episod pe care încă n-am puterea să-l povestesc. Prefer să vorbesc despre planurile care s-au dus pe apă sâmbetei, decât despre durerea și spaima prin care am trecut. O voi face când mă voi mai liniști. Deocamdată mă gândesc cât de fragil e totul în jurul nostru, cum trăim făcând planuri și stresandu-ne pentru toate nimicurile și ne preocupăm prea puțin de ceea ce contează. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#23 Campanii cu suflet

daisy-3392654_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Timpul pentru autocunoastere, cea mai bună investiție dintre toate

young-woman-2194038_1920.jpgA-ți da timp pentru a te cunoaște și a te înțelege mai bine este poate una din cele mai bune investiții pe care le putem face în viață. Aș zice chiar cea mai mare. Câștigul din povestea asta rămâne cu tine pentru totdeauna și e unul uriaș. Știu, par vorbe mari, iar eu sunt abia la începutul drumului. Pașii mei sunt de furnică, dar simt că ăsta e drumul. Cred că fiecare intuim când facem ceva bine, ceva care ne duce mai aproape de noi înșine, de ceea ce e important cu adevărat pentru noi și ne străduim să rămânem pe cale cât mai mult timp. Uneori călcăm în lături, ne ia timp să ne redresăm, apoi iar ne poticnim, ne luptăm să revenim la normal, parcă avem tot felul de piedici. Dar așa e drumul. Cineva drag mi-a spus azi că nu poate fi o linie dreapta că doar nu suntem morți. E firesc să fie cu suișuri și coborâșuri. Important e să facem pași în direcția bună. Read the rest of this entry »

6 Comments »

Pentru copii nu există mai târziu sau mâine, există doar “acum”

forward-412761_1920.jpgLa vârsta la care suntem noi, a se citi vârsta lui Darius – spun așa pentru că pare că toți trecem prin etapa asta de vârstă, cu tot ce înseamnă ea – adică la 4 ani, noțiunea de timp, de “mai târziu”, de “mâine” este foarte vagă. Folosește copilul aceste cuvinte, într-adevăr, dar nici c-ar putea să explice când anume sunt aceste momente. Uneori mă întreabă dimineață: “Azi e mâine?” 🙂 Îl văd că devine tot mai preocupat de noțiunea de timp, de zilele săptămânii, de ore, dar încă e ceva destul de abstract. Nici n-am căutat să-l învăț cât mai repede cum stă treaba cu timpul pentru că… time is not my friend.Va înțelege el curând cum e cu timpul  sau cu lipsa lui.  Pentru el, există un singur timp, timpul lui “ACUM”, prezentul continuu din engleză :). Acum vreau să mă joc, să mănânc, să alerg, să-mi cumperi jucăria X, să plecăm, să desfacem cadoul. ACUM.

Explicațiile pălesc de obicei în fața dorințelor impetuoase ale întâiului-născut. Azi am mai avut odată ocazia să privesc cum planurile pentru “mai târziu” se năruiesc în fața atotputernicului “acum”. Read the rest of this entry »

2 Comments »