parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Spital in loc de mare

Sursa foto: Ambro at freedigitalphotos.netÎn timp ce scriu aceste rânduri mă aflu într-un salon mic de spital în loc să fiu  pe plajă… Atât de tare așteptam concediul ăsta! De Darius nu mai zic! El ne întreba de vreo 10 zile încoace cât mai este până plecăm, dacă nu cumva a venit ziua plecării, de ce nu plecăm odată și alte asemenea. Deci eram foarte nerăbdători.

Însă în loc de mare sunt internată în spital cu Andrei începând de sâmbătă când am trecut printr-un episod pe care încă n-am puterea să-l povestesc. Prefer să vorbesc despre planurile care s-au dus pe apă sâmbetei, decât despre durerea și spaima prin care am trecut. O voi face când mă voi mai liniști. Deocamdată mă gândesc cât de fragil e totul în jurul nostru, cum trăim făcând planuri și stresandu-ne pentru toate nimicurile și ne preocupăm prea puțin de ceea ce contează. Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

#23 Campanii cu suflet

daisy-3392654_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Timpul pentru autocunoastere, cea mai bună investiție dintre toate

young-woman-2194038_1920.jpgA-ți da timp pentru a te cunoaște și a te înțelege mai bine este poate una din cele mai bune investiții pe care le putem face în viață. Aș zice chiar cea mai mare. Câștigul din povestea asta rămâne cu tine pentru totdeauna și e unul uriaș. Știu, par vorbe mari, iar eu sunt abia la începutul drumului. Pașii mei sunt de furnică, dar simt că ăsta e drumul. Cred că fiecare intuim când facem ceva bine, ceva care ne duce mai aproape de noi înșine, de ceea ce e important cu adevărat pentru noi și ne străduim să rămânem pe cale cât mai mult timp. Uneori călcăm în lături, ne ia timp să ne redresăm, apoi iar ne poticnim, ne luptăm să revenim la normal, parcă avem tot felul de piedici. Dar așa e drumul. Cineva drag mi-a spus azi că nu poate fi o linie dreapta că doar nu suntem morți. E firesc să fie cu suișuri și coborâșuri. Important e să facem pași în direcția bună. Read the rest of this entry »

6 Comments »

Pentru copii nu există mai târziu sau mâine, există doar “acum”

forward-412761_1920.jpgLa vârsta la care suntem noi, a se citi vârsta lui Darius – spun așa pentru că pare că toți trecem prin etapa asta de vârstă, cu tot ce înseamnă ea – adică la 4 ani, noțiunea de timp, de “mai târziu”, de “mâine” este foarte vagă. Folosește copilul aceste cuvinte, într-adevăr, dar nici c-ar putea să explice când anume sunt aceste momente. Uneori mă întreabă dimineață: “Azi e mâine?” 🙂 Îl văd că devine tot mai preocupat de noțiunea de timp, de zilele săptămânii, de ore, dar încă e ceva destul de abstract. Nici n-am căutat să-l învăț cât mai repede cum stă treaba cu timpul pentru că… time is not my friend.Va înțelege el curând cum e cu timpul  sau cu lipsa lui.  Pentru el, există un singur timp, timpul lui “ACUM”, prezentul continuu din engleză :). Acum vreau să mă joc, să mănânc, să alerg, să-mi cumperi jucăria X, să plecăm, să desfacem cadoul. ACUM.

Explicațiile pălesc de obicei în fața dorințelor impetuoase ale întâiului-născut. Azi am mai avut odată ocazia să privesc cum planurile pentru “mai târziu” se năruiesc în fața atotputernicului “acum”. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#22 Campanii cu suflet

tic-tac-toe-1777859_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Copiii nu sunt șantajiști, nici profitori. Sunt doar copii

 

children-817365_1920Am observat de mai multă vreme o tendință pe care o au mulți părinți. Și aș include aici și bunicii, că și ei fac la fel (deh, noi de unde să fi moștenit tendința asta? :D) Am văzut că, pe măsură ce copilul crește, devenim tot mai exigenți, avem așteptări tot mai mari ca el sau ea să se comporte într-un anumit fel. E explicabil fenomenul și e cât de cât normal să ne așteptăm ca ai noștri copii să evolueze într-o anumită direcție, să vrem să culegem roadele muncii noastre, dacă vreți.

Numai că n-ar trebui să fie despre noi, despre laurii pe care am vrea noi să-i culegem sau despre așteptările noastre. E despre ei, despre ritmul lor, al fiecăruia, care sigur va fi diferit de al altor copii cu care îi comparăm de multe ori, fără să ne dăm bine seama că facem asta.

Cât sunt mici, bebeluși, ne uităm la ei ca la soare și la lună, ni se par perfecți și ne și le promitem că vom avea răbdare, că vom face lucrurile cu calm, că o să avem grijă de ei așa cum știm noi mai bine și că o să le aducem și luna de pe cer, dacă ne-ar cere-o. Sunt tare gingași când sunt bebeluși și toddleri și nu cer prea multe sau chiar când cer, o fac cu candoare, fără manifestări de forță, fără lupte de putere, fără sfidare. Și atunci ne e mai ușor. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#21 Campanii cu suflet

heart-762564_1920.jpgBun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică.

Săptămâna trecută n-am reușit să public articolul nr.21 din Campanii cu suflet din cauza unor evenimente neprevăzute, a oboselii și a diverselor piedici mai mari sau mai mici. Am vrut să sar peste această săptămână, dar am decis totuși că schimbarea datei de publicare nu e un motiv întemeiat să nu scriu despre aceste articole minunate pe care le-am citit.  De când am început să scriu #CampaniiCuSuflet nu mi s-a mai întâmplat să amân vreun articol. M-am simțit puțin descurajată de împrejurări, însă m-am gândit să mă situez deasupra lor și să scriu totuși articolul, chiar dacă e după mai multe zile.

Săptămâna această reintru în normal (sper 🙂  ).

Să ne lăsăm inspirați de inițiativele frumoase ale celorlalți, zic! Read the rest of this entry »

4 Comments »

Locul în care toată lumea câștigă

IMG_20180526_101712.jpgAseară speram să pot spune după alergarea de azi de la Cross că mă simt inspirată și că mi-am recăpătat din încredere. Știam eu că la linia de start este despre good vibes, despre oameni care au o energie molipsitoare, ce îți dă aripi după ce ai dormit doar vreo 5 ore, că toate supărările se șterg cu fiecare kilometru parcurs, că speranța renaște în timp ce alergi și vezi fețele zâmbitoare ale susținătorilor pe care îi întâlnești pe traseu, când auzi încurajările venite din partea unor necunoscuți. Și mai este despre bucurie sinceră, despre admirație față de ceilalți participanți, atunci când vezi că se apropie de linia de finiș cei de la Semimaraton și de la Maraton.

Chiar e o experiență uimitoare alergarea asta pentru diverse proiecte minunate ale unor oameni curajoși și inspirați să facă ceva pentru comunitate. Cred că o să particip în fiecare an de acum încolo și chiar îndrăznesc să visez că, atunci când voi reuși să mă antrenez, voi alerga la Semimaraton. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Pe ultima sută de metri

running-573762_1920Cred că acesta ar trebui să fie motto-ul meu, cel puțin în perioada asta a vieții mele. Sper să nu rămână forever așa pentru că e cam mult pentru hertz-ul meu. Adică mereu sunt la limita cu timpul, mereu mă întreb dacă o să reușesc să le fac pe toate și de prea multe ori se întâmplă să nu-mi iasă. Dar azi am făcut multe chestii pe ultima sută de metri și o zi începută tare anevoios s-a transformat pe parcurs într-una în care am sărit de bucurie. Cred că am trecut în mai puțin de 24 de ore prin toată paleta de emoții posibile, deși a fost just an ordinary day, așa cum avem noi mamele, nothing special. De fapt, s-au întâmplat și lucruri despre care încă nu pot vorbi pentru că mi-e greu deocamdată, dar până la urmă e cum zice proverbul: totul e bine când se termină cu bine.

E incredibil cum se poate schimba starea emoțională în funcție de “factorii de mediu” :)). Sau n-ar trebui să fie așa? Știu, știu, teoria zice să rămânem Zen, să vedem partea plină a paharului în  orice situație, dar uneori nu mai găsești energia să vezi lucrurile în roz și nici măcar în gri. Uneori totul pare a se afla sub un nor mare negru care nu se dă dus. Culmea e că eu am nevoie de puține chestii ca să vin la sentimente mai bune. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Viață nu e perfectă, dar e compusă din momente perfecte

youth-570881_1920Gândul acesta mi-a răsărit în minte în timp ce-l țineam pe Andrei adormit în brațe, cu căpșorul lui perfect lipit de mine, cu respirația sa caldă pe umărul meu, cu inimioara-i bătând accelerat alături de-a mea. Am simțit, ca de altfel în multe alte ocazii în ceea ce-l privește, că vreau să opresc timpul și să stau în momentul acela perfect, în care simt un soi de liniște, de recunoștință, de împăcare, de binecuvântare. Mi-am spus că asta e unul din acele momente pe care vreau să-l păstrez în minte și în suflet, la care să mă întorc și să-l privesc, să mă uit la el cum te-ai uită la o carte care știi că te-a făcut să vibrezi, la care să mă întorc și să-l simt din plin, de parcă timpul nu s-ar fi așternut peste el.

Dar imediat mi-a trecut prin minte că în viață sunt multe momente perfecte pe care vrem să le păstrăm în cutiuța cu amintiri. Sunt momente când parcă ieși din timp și parcă privești de undeva de sus și le vezi perfecțiunea, le simți plinătatea, simți cum ți se umple inima de căldură și de bucurie. Simt asta chiar și acum când scriu și prin fața ochilor se plimbă tot felul de imagini cu astfel de momente după care tânjim mereu. Read the rest of this entry »

2 Comments »