parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Lista noastra de carti pentru copii de 2 ani+

Carti pentru copiiDe ceva vreme, ma tot gandesc sa fac o lista cu cartile lui Darius, carti pe care le citim cu drag (pe majoritatea – unde n-a fost iubirea prea mare, voi mentiona) si care ne fac diminetile si serile mai frumoase. Ele sunt potrivite pentru copii cu varste de la 2 ani in sus, dar depinde de rabdarea fiecarui copil cum vor fi primite. Pot fi citite chiar si mai repede, daca puiutilor le place sa li se citeasca; pana si pe bebelusi ii putem incanta cu  lectura, deoarece le este benefic si lor*:) fericit. Gáspár György spune ca a-i citi bebelusului de cinci-sase ori pe saptamana in mai multe reprize, cinci pana la cincisprezece minute, este sanatate curata. Mai multe despre beneficiile cititului la bebelusi si ale lecturii in familie gasiti aici (am mai facut aceasta recomandare deoarece chiar merita sa ajunga la cat mai multe persoane).

Revin la lista noastra de carti. Multe din ele i le-am citit incepand  cu varsta de 2 ani jumatate (acum are 3 ani si o luna), cand interesul si curiozitatea lui au luat avant. Si inainte era atras de carticele, dar nu in aceeasi masura. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Au, dintii mei!

au-dintii-meiBun venit la Cartea saptamanii, o rubrica in care imi propun sa scriu cateva idei despre cartile pe care le citesc, fie ca sunt carti pentru copii, carti pentru parinti, despre cresterea si educarea copiilor, carti de dezvoltare personala, sau, pur si simplu, carti care-mi starnesc interesul si cu care ma intersectez in drumul meu.

Descrierile cartilor nu se doresc in nici un caz a fi recenzii, ci mai degraba veti regasi fragmente sau aspecte care mi-au placut sau pe care nu le-am agreat. Nu voi incerca sa suprind tot ce e mai important sau ce poate parea altora semnificativ, ma voi limita la ce-mi atrage mie atentia. Da, prezentarile vor fi subiective, lungi sau scurte, in functie de inspiratia pe care mi-o vor da cartile, dar nu numai. Imi doresc sa le postez in week-end, cand fiecare mai gaseste ragazul necesar pentru o lectura mai lunga (daca ma lungesc prea tare, cum am obiceiul, va rog sa ma atentionati *:) happy)

M-as bucura sa gasesc recomandari de carti si din partea voastra si sper ca aceste prezentari ale mele sa va fie pe plac si sa va fie de folos!

Astazi scriu despre o carte pentru copii, o carte folositoare atunci cand vrem sa consolidam o rutina, cand ne pregatim de prima vizita la stomatolog sau cand incercam sa restabilim reguli privitoare la o alimentatie sanatoasa. Imi plac mult cartile educative, cele terapeutice, care au scopul de a ajuta sau chiar de a vindeca anumite probleme, acele carti care ma sprijina pe mine ca parinte sa explic mai bine anumite notiuni. Si asta pentru ca vad si rezultate, vad cum puiul meu progreseaza cu ajutorul lor.

Au dintii mei, Tinel“Au, dintii mei!” este o poveste scrisa de doctor Reiko, un medic stomatolog japonez care a transmis-o mai departe pacientilor sai, unul din acestia, avand ideea de a o traduce in limba franceza pentru a ajuta cat mai multi copii din intreaga lume. Aceasta carte are si DVD, putand fi ascultata si urmarita in 4 limbi: romana, engleza, germana si franceza. Imaginile animate sunt aceleasi ca si in carte, de aceea este o varianta de desen animat, daca ii putem spune asa, care nu presupune imagini ce se succed rapid, deci nu obosesc creierul celui mic precum desenele clasice. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Copilul invizibil

copilul_invizibilBun venit la Cartea saptamanii, o rubrica in care imi propun sa scriu cateva idei despre cartile pe care le citesc, fie ca sunt carti pentru copii, carti pentru parinti, despre cresterea si educarea copiilor, carti de dezvoltare personala, sau, pur si simplu, carti care-mi starnesc interesul si cu care ma intersectez in drumul meu.

Descrierile cartilor nu se doresc in nici un caz a fi recenzii, ci mai degraba veti regasi fragmente sau aspecte care mi-au placut sau pe care nu le-am agreat. Nu voi incerca sa suprind tot ce e mai important sau ce poate parea altora semnificativ, ma voi limita la ce-mi atrage mie atentia. Da, prezentarile vor fi subiective, lungi sau scurte, in functie de inspiratia pe care mi-o vor da cartile, dar nu numai. Imi doresc sa le postez in week-end, cand fiecare mai gaseste ragazul necesar pentru o lectura mai lunga (daca ma lungesc prea tare, cum am obiceiul, va rog sa ma atentionati *:) happy)

M-as bucura sa gasesc recomandari de carti si din partea voastra si sper ca aceste prezentari ale mele sa va fie pe plac si sa va fie de folos!

Saptamana aceasta am sa va povestesc cate ceva despre o carte interesanta, “Copilul invizibil” a lui Gáspár György, pe care am achizitionat-o la conferinta cu acelasi nume, la care am participat in luna noiembrie, atunci cand Gáspár, psiholog clinician si psihoterapeut relational, a fost la Sibiu. Conferinta mi-a starnit interesul, mi-a placut ce-am aflat acolo si am vrut sa aprofundez notiunile intalnite atunci. Iar cartea e cel mai bun prilej de a face asta, dar mai bine trec la subiect.

“Copilul invizibil” este o carte despre copilul din interiorul nostru, care se doreste a fi vazut de noi, ascultat, inteles, validat. Este o carte despre prezenta constienta, acest mindufulness atat de vehiculat in ultima perioada, despre relatiile interumane, despre acceptare si iubire de sine si totodata o carte despre cum putem sa ne vindecam de ranile trecutului, astfel incat sa devenim parinti mai buni, parinti care sa raspundem nevoilor emotionale ale copiilor nostri. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Cartea saptamanii

cum-sa-ti-faci-copilul-fericitBun venit la Cartea saptamanii, o rubrica in care imi propun sa scriu cateva idei despre cartile pe care le citesc, fie ca sunt carti pentru copii, carti pentru parinti, despre cresterea si educarea copiilor, carti de dezvoltare personala, sau, pur si simplu, carti care-mi starnesc interesul si cu care ma intersectez in drumul meu.

Descrierile cartilor nu se doresc in nici un caz a fi recenzii, ci mai degraba veti regasi fragmente sau aspecte care mi-au placut sau pe care nu le-am agreat. Nu voi incerca sa suprind tot ce e mai important sau ce poate parea altora semnificativ, ma voi limita la ce-mi atrage mie atentia. Da, prezentarile vor fi subiective, lungi sau scurte, in functie de inspiratia pe care mi-o vor da cartile, dar nu numai. Imi doresc sa le postez in week-end, cand fiecare mai gaseste ragazul necesar pentru o lectura mai lunga (daca ma lungesc prea tare, cum am obiceiul, va rog sa ma atentionati *:) happy)

M-as bucura sa gasesc recomandari de carti si din partea voastra si sper ca aceste prezentari ale mele sa va fie pe plac si sa va fie de folos!

Spor la citit!

Prima carte la care ma voi opri este cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit – Educarea constienta a copilului si disciplina creativa” a scriitoarei Lou Harvey Zahra. Saptamana asta am mai scris despre ea, aici si aici, detaliind capitolul cu disciplina creativa.

Astazi imi doresc sa surpind cateva idei pe care le gasesc utile, idei de bun-simt, recomandari nu foarte sofisticate ale autoarei si care pot fi puse in practica imediat.

As vrea sa mai spun inainte ca aceasta carte se citeste usor si rapid, contine multe sfaturi folositoare si nu insista prea mult pe aspectele teoretice care tin de cresterea copiilor, ci vine in intampinarea parintilor cu multe exemple concrete despre ce putem face pentru a aduce bucuria in familiile noastre. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Ziua Internationala a Cititului Impreuna (+ despre placerea noastra de a citi impreuna)

 

ziua-internationala-a-cititului-impreuna

Sursa foto: CitimImpreunaRomania.ro

 Acum 2 zile, pe 16 februarie Romania a celebrat Ziua Internationala a Cititului Impreuna. (ZICI), un eveniment organizat de catre Citim Impreuna Romania (despre care puteti afla mai multe de aici), un grup de oameni de bine, care iubesc copiii si cartile. Event-ul s-a aflat la prima editie in Romania, desi in intreaga lume este sarbatorit din 2010, sub numele de World Read Aloud Day. In tara noastra au fost organizate sesiuni de lectura in biblioteci, scoli si librarii pentru a marca aceasta zi.

Aceasta initiativa mi se pare binevenita, ca de altfel orice incercare de a aduce lectura mai aproape de copii. In categoria initiativelor laudabile se incadreaza si cea a Asociatiei Curtea Veche, care impreuna cu Gáspár György, a elaborat o brosura gratuita care promoveaza cititul de placere in randul copiilor. Brosura poate fi accesata aici. O recomand cu caldura! Sunt numeroase studiile care arata beneficiile cititului pentru dezvoltarea psihica a copilului. Jim Trelease, autorul best-seller-ului “Manual de citit cu voce tare” spune: “De fiecare data cand citim unui copil, trimitem un semnal de <<placere>> catre creierul lui. Ati putea considera acest semnal si un fel de reclama, care ii conditioneaza pe copii sa asocieze cartile si cuvantul tiparit cu placerea”.

De ce ne place noua sa citim

Desi evenimentul a trecut, mi se pare important sa scriu despre asta, pentru ca in fiecare zi culeg roadele cititului impreuna si pot spune cu mana pe inima ca e activitatea mea preferata pe care o fac cu baietelul meu de 2 ani si 10 luni. Si bineinteles, nu numai a mea, cred ca si a lui. Foarte des se aude la noi in casa: “Citeste-mi” sau “Mai citeste”. Citim dimineata, atunci cand ne pregatim de plecat la gradinita (in timp ce-l imbrac), citim cand ajunge acasa, dupa-masa si bineinteles ca citim mereu seara, inainte de culcare. Cred ca nu trece o zi fara lectura. O carte noua inseamna pentru mine siguranta ca vom pleca la timp din casa*:) happy.  Atunci cand lecturam ceva nou, Darius este atat de captivat, incat imbracatul nu mai este o provocare, pentru noi, parintii, ci o placere. (in restul zilelor, trebuie sa inventam joculete ca sa reusim sa fim gata la timp ). Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Urmel si zana Purcelus

Urmel si zana Purcelus.jpgDin nou, despre cartile lui Darius. Se pare ca sunt intr-o febra a cartilor pe care i le citesc puiului meu, poate si pentru ca saptamana asta am comandat mai multe carti noi, deci trebuie sa scriu la cald despre ele, pentru ca dupa o vreme, incepem sa ne plictisim si sa cautam alte povesti. Cel mai mult ma bucur ca reusim sa gasim carti diferite de cele clasice, cu mesaj pozitiv, pe care i le pot citi fara sa trebuiasca sa modific pasaje din ele, cum se intampla, uneori la povestile traditionale. E vorba si de varsta – la un moment dat va putea sa auda povestile exact asa cum sunt, dar inca nu stiu care e varsta potrivita pentru asta. De aceea, prefer sa gasesc acele carti care se potrivesc acum. Sunt constienta totusi ca deja a luat contact si cu povestile asa cum sunt ele – de la tati (partial), de la bunici, gradi. Dar asta e alta discutie. Eu prefer sa le adaptez pe acelea care cer asta, sa i le citesc in my own style.  *;) face cu ochiul

Azi e vorba de o poveste care ne place asa cum e. “Urmel si zana Purcelus” este a doua carte despre Urmel pe care o avem, prima fiind “Urmel iese din ou”. Mai multe personaje simpatice ne incanta in aceste carti – profesorul Habacuc Tibatong, pasionat de cercetari si preocupat sa invete animalele de pe insula sa vorbeasca, Purcica, ajutorul sau de nadejde care se ingrijeste de treburile casei, Vava, un mic varan si pinguinul Ping si desigur, Urmel, care isi face aparitia in prima din carti, el fiind o reptila preistorica adusa de valurile marii intr-un iceberg. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Elefantul Elmer

ele-elmer-okAstazi m-am gandit sa povestesc putin despre cartile lui Darius. Demult am in plan sa scriu despre ce ii place sa citim, mai ales ca asta e una din activitatile pe care le facem zilnic, cu mult drag. Foarte des se intampla sa-mi aduca o carte si sa-mi spuna: “Mami, citeste-mi!”. Asta in afara programului de citit din fiecare seara, care e o constanta deja de ceva vreme. Sau alteori isi ia singur carticelele si le rasfoieste o buna bucata de timp, uneori chiar povestind, asa cum poate el, ce se intampla in fiecare.

 Un personaj din carti foarte indragit de D. este Elmer, un elefant mai special, care spre deosebire de ceilalti, este multicolor, neavand deloc culoarea gri, ceea ce il si face intr-una din carti sa se intrebe de ce este el diferit de restul turmei. Pe langa culoarea sa deosebita, el este si un elefant poznas, ce ii face sa rada pe semenii lui. Si pentru ca ne place tare mult de Elmer, avem 4 carti din colectia de aproximativ 10 (in ordinea in care le-am si cumparat): Read the rest of this entry »

1 Comment »

Povesti despre curcubei si curcubite

 
CurcubeiSi eu, ca multi alti parinti, am inceput sa fiu preocupata de povestile pe care i le citesc baietelului meu, dupa ce mi-am reamintit Scufita Rosie, basme cu zmei, Pinocchio si alte povesti clasice pe care le consideram frumoase pana mai ieri. Inainte nu ma gandeam la impactul pe care il pot avea asupra unui copil mic si cred ca nu-mi dadeam seama cat de mult si mai ales ce invata prin intermediul povestilor. Dar dupa ce i le-am citit lui D. o data, de 2 ori, de 10 ori, m-am gandit ca ele ii vor ramane in minte cu un mesaj pe care nu stiu daca-mi doresc sa-l pastreze. Nu vreau acum sa intru in prea multe amanunte pe subiectul asta, desi cred ca o voi face in curand pentru ca imi doresc sa fac lumina in aceasta privinta, aratand umilul meu punct de vedere referitor la semnificatia si contributia pe care povestile o aduc in viata copiilor nostri*:) fericit. Din fericire, exista si alte variante, daca vrem sa transmitem odraslelor noastre alt tip de invataminte, care sa le si foloseasca, sa le arate valorile pe care noi le pretuim si asta intr-un mod fascinant, prin povesti incantatoare, cu personaje colorate, fara prea multa drama, fara  ucideri de personaje sau torturi.  Astazi vreau sa va spun despre acea carte de povesti pe care o citesc cu multa bucurie puiului meu!
      Este vorba de “Povesti colorate din Tara Curcubeilor” scrisa de Amedeia Neamtu. Am descoperit-o cu ajutorul unei prietene dragi care mi-a recomandat-o ca si alternativa la povestile clasice. Abia astept sa mai creasca puiul meu sa poata intelege mai bine sensul fiecarei povesti! I le povestesc si acum, varianta mai scurta, pentru ca inca e mic si nu are rabdare sa-i citesc tot. Pentru o vreme ma asculta captivat si stiu ca de fiecare data pricepe tot mai mult din ele*:) fericit.
Protagonistii povestilor sunt curcubei si curcubite (referitor la forma de plural a substantivului “curcubeu”, autoarea face precizarile necesare, deci nu insist pe subiect – trebuie doar sa tinem seama ca suntem intr-un spatiu fantastic, de poveste), niste fapturi gingase, bogate in calitati precum iubire, curaj, spirit de aventura, bunatate, compasiune. Acestia pornesc in diverse aventuri la finalul carora invata cate o lectie si inteleg ca resursele pe care le cauta si raspunsurile la intrebarile lor se afla chiar inauntrul lor. (Cum sa nu-mi placa mie astfel de mesaje? :))

Read the rest of this entry »

1 Comment »

Acceptam lacrimile si crizele de furie ale copiilor nostri?

lacrimi-si-crize-de-furie_1_fullsize“Copiii au nevoie de dragoste si atentie tocmai atunci cand par sa le merite cel mai putin”

In urma cu vreo 2 luni am terminat de citit “Lacrimi si crize de furie” a lui Aletha Solter, o carte care imi tot revine in atentie in perioada asta, pentru ca ma intriga anumite concepte din ea, care au intr-un fel impact asupra vietii mele din acest moment, si cred ca vreau sa clarific cu ce rezonez, si ce pot face in privinta celorlalte idei. Stiam oarecum principiile pe care se bazeaza cartea si mai citisem articole despre plansul copiilor, deci sa spunem ca eram pregatita pentru ce urma sa citesc. Dar una e sa citesti niste principii ale cartilor ei si alta e sa o parcurgi in intregime (like daaahh..*:) happy). Se poate sa te surprinda destul de mult. Asa a fost la mine. Am parcurs-o cu sufletul la gura, foarte dornica sa ma conving de ce spune autoarea, pentru ca am sperat ca solutiile propuse in carte sa ma ajute sa rezolv niscaiva probleme pe care le am cu feciorasul meu*:) happy.  Nu imi propun sa fac rezumatul cartii, ci sa ma opresc la ideile care mi se par mie mai greu de acceptat. Si mai vreau sa evidentiez si aspectele ce mi-au placut, cu care ma identific usor. Read the rest of this entry »

1 Comment »

10 pasi pentru a deveni un parinte constient

hand-with-silhouettes-family-10059943

Image courtesy of jannoon028 on freedigitalphotos.net

        In cartea “Daruieste iubirea care vindeca –Ghid pentru parinti” de Harville Hendrix si Helen Lakely Hunt autorii ne prezinta, printre altele, conceptul de parinte constient, care se refera la acele persoane care fac constant efortul de a fi introspecte, de a-si analiza reactiile si sentimentele exteriorizate, precum si comportamentul, in general. Un parinte constient este acel parinte care il considera pe copilul sau o fiinta distincta de el insusi, aceasta insemnand ca nu-si proiecteaza asupra acestuia visele sale neimplinite si nu pretinde ca stie exact prin ce stari emotionale trece copilul sau, deoarece acesta ar putea gandi si simti diferit (si de cele mai multe ori chiar o face, contrar asteptarilor parintilor).

 

        Dar mai multe despre acest concept, despre modul de interactiune al acestor parinti echilibrati puteti gasi in carte, desigur. Am prezentat mai pe larg aici ideile care mi-au placut si pe care le-am gasit foarte utile. Astazi vreau sa ma opresc asupra unor actiuni concrete pe care le putem intreprinde in demersul nostru de a deveni parinti constienti. Iata punctual 10 pasi pe care sa-i urmam pentru a incepe transformarea. Aceste idei sunt preluate din cartea mai sus mentionata. Scriitori ne avertizeaza ca drumul nu va fi unul simplu; este nevoie de timp, dedicare si de o dorinta profunda de schimbare, de evolutie spre o versiune mai buna a noastra ca parinti.

      Mai jos regasiti procesele prin care este nevoie sa trecem: Read the rest of this entry »

Leave a comment »