parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

#22 Campanii cu suflet

tic-tac-toe-1777859_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Copiii nu sunt șantajiști, nici profitori. Sunt doar copii

 

children-817365_1920Am observat de mai multă vreme o tendință pe care o au mulți părinți. Și aș include aici și bunicii, că și ei fac la fel (deh, noi de unde să fi moștenit tendința asta? :D) Am văzut că, pe măsură ce copilul crește, devenim tot mai exigenți, avem așteptări tot mai mari ca el sau ea să se comporte într-un anumit fel. E explicabil fenomenul și e cât de cât normal să ne așteptăm ca ai noștri copii să evolueze într-o anumită direcție, să vrem să culegem roadele muncii noastre, dacă vreți.

Numai că n-ar trebui să fie despre noi, despre laurii pe care am vrea noi să-i culegem sau despre așteptările noastre. E despre ei, despre ritmul lor, al fiecăruia, care sigur va fi diferit de al altor copii cu care îi comparăm de multe ori, fără să ne dăm bine seama că facem asta.

Cât sunt mici, bebeluși, ne uităm la ei ca la soare și la lună, ni se par perfecți și ne și le promitem că vom avea răbdare, că vom face lucrurile cu calm, că o să avem grijă de ei așa cum știm noi mai bine și că o să le aducem și luna de pe cer, dacă ne-ar cere-o. Sunt tare gingași când sunt bebeluși și toddleri și nu cer prea multe sau chiar când cer, o fac cu candoare, fără manifestări de forță, fără lupte de putere, fără sfidare. Și atunci ne e mai ușor. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#21 Campanii cu suflet

heart-762564_1920.jpgBun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică.

Săptămâna trecută n-am reușit să public articolul nr.21 din Campanii cu suflet din cauza unor evenimente neprevăzute, a oboselii și a diverselor piedici mai mari sau mai mici. Am vrut să sar peste această săptămână, dar am decis totuși că schimbarea datei de publicare nu e un motiv întemeiat să nu scriu despre aceste articole minunate pe care le-am citit.  De când am început să scriu #CampaniiCuSuflet nu mi s-a mai întâmplat să amân vreun articol. M-am simțit puțin descurajată de împrejurări, însă m-am gândit să mă situez deasupra lor și să scriu totuși articolul, chiar dacă e după mai multe zile.

Săptămâna această reintru în normal (sper 🙂  ).

Să ne lăsăm inspirați de inițiativele frumoase ale celorlalți, zic! Read the rest of this entry »

4 Comments »

Locul în care toată lumea câștigă

IMG_20180526_101712.jpgAseară speram să pot spune după alergarea de azi de la Cross că mă simt inspirată și că mi-am recăpătat din încredere. Știam eu că la linia de start este despre good vibes, despre oameni care au o energie molipsitoare, ce îți dă aripi după ce ai dormit doar vreo 5 ore, că toate supărările se șterg cu fiecare kilometru parcurs, că speranța renaște în timp ce alergi și vezi fețele zâmbitoare ale susținătorilor pe care îi întâlnești pe traseu, când auzi încurajările venite din partea unor necunoscuți. Și mai este despre bucurie sinceră, despre admirație față de ceilalți participanți, atunci când vezi că se apropie de linia de finiș cei de la Semimaraton și de la Maraton.

Chiar e o experiență uimitoare alergarea asta pentru diverse proiecte minunate ale unor oameni curajoși și inspirați să facă ceva pentru comunitate. Cred că o să particip în fiecare an de acum încolo și chiar îndrăznesc să visez că, atunci când voi reuși să mă antrenez, voi alerga la Semimaraton. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Pe ultima sută de metri

running-573762_1920Cred că acesta ar trebui să fie motto-ul meu, cel puțin în perioada asta a vieții mele. Sper să nu rămână forever așa pentru că e cam mult pentru hertz-ul meu. Adică mereu sunt la limita cu timpul, mereu mă întreb dacă o să reușesc să le fac pe toate și de prea multe ori se întâmplă să nu-mi iasă. Dar azi am făcut multe chestii pe ultima sută de metri și o zi începută tare anevoios s-a transformat pe parcurs într-una în care am sărit de bucurie. Cred că am trecut în mai puțin de 24 de ore prin toată paleta de emoții posibile, deși a fost just an ordinary day, așa cum avem noi mamele, nothing special. De fapt, s-au întâmplat și lucruri despre care încă nu pot vorbi pentru că mi-e greu deocamdată, dar până la urmă e cum zice proverbul: totul e bine când se termină cu bine.

E incredibil cum se poate schimba starea emoțională în funcție de “factorii de mediu” :)). Sau n-ar trebui să fie așa? Știu, știu, teoria zice să rămânem Zen, să vedem partea plină a paharului în  orice situație, dar uneori nu mai găsești energia să vezi lucrurile în roz și nici măcar în gri. Uneori totul pare a se afla sub un nor mare negru care nu se dă dus. Culmea e că eu am nevoie de puține chestii ca să vin la sentimente mai bune. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Viața nu e perfectă, dar e compusă din momente perfecte

youth-570881_1920Gândul acesta mi-a răsărit în minte în timp ce-l țineam pe Andrei adormit în brațe, cu căpșorul lui perfect lipit de mine, cu respirația sa caldă pe umărul meu, cu inimioara-i bătând accelerat alături de-a mea. Am simțit, ca de altfel în multe alte ocazii în ceea ce-l privește, că vreau să opresc timpul și să stau în momentul acela perfect, în care simt un soi de liniște, de recunoștință, de împăcare, de binecuvântare. Mi-am spus că asta e unul din acele momente pe care vreau să-l păstrez în minte și în suflet, la care să mă întorc și să-l privesc, să mă uit la el cum te-ai uită la o carte care știi că te-a făcut să vibrezi, la care să mă întorc și să-l simt din plin, de parcă timpul nu s-ar fi așternut peste el.

Dar imediat mi-a trecut prin minte că în viață sunt multe momente perfecte pe care vrem să le păstrăm în cutiuța cu amintiri. Sunt momente când parcă ieși din timp și parcă privești de undeva de sus și le vezi perfecțiunea, le simți plinătatea, simți cum ți se umple inima de căldură și de bucurie. Simt asta chiar și acum când scriu și prin fața ochilor se plimbă tot felul de imagini cu astfel de momente după care tânjim mereu. Read the rest of this entry »

2 Comments »

#20 Campanii cu suflet

heart-1450302_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Un podcast de neratat pentru cei care vor să crească împreună cu ai lor copii

leaf-3369412_1920Nu știu dacă v-am mai zis că I’m a podcasts fan. Atunci când stai mult pe acasă sau prin jurul casei, cu un copil mic care îți cere atenție (sau cu 2 dupa-amiaza), dar și cu o grămadă de treburi casnice de făcut, simți nevoia să îi dai și creierului ceva de făcut, ca să nu se atrofiezeEmoji. Și pentru mine podcast-urile și Ted Talks-urile sunt food for thought. Mă ajută să fac și altceva, să ies din rutină, să îmi hrănesc mintea cu informații interesante în timp ce fac treabă – 2 în 1, my favourite kinda’ stuff. Televizorul e obiect de decor de mulți ani. Îl mai ținem pentru Darius care se uită din când în când la desene (ar vrea el mai mult, but that’s another story). În locul televizorului care mă seacă de energie, prefer să ascult ceva ce îmi încântă sufletul, ceva ce aleg eu și cu care rezonez. Și astea sunt podcast-urile. Am descoperit mai multe, dar unul în mod special m-a încântat atât de tare, încât de vreo luna doar asta mai ascult.  Read the rest of this entry »

Leave a comment »

#19 Campanii cu suflet

nature-3375167_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Planuri, liste si revelatii din weekend

writing-3321866_1920.jpgAtunci când unul din copii e răcit, planurile făcute pentru zilele de weekend se duc pe apa sâmbetei. Numai asta poate fi chiar un lucru bun uneori. Când e vreme frumoasă afară simt tare presată fac ceva interesant, merg într-un loc nou sau măcar plec de acasă, altundeva decât în părculețul din cartier. Mi se pare ar trebui profit de vremea bună, fac ceva deosebit, creez amintiri copiilor și nu numai. Simt trebuie (again, trebuie!…) bifez ceva. Partea ironică este nu prea-mi iese pentru nu e simplu plecăm de acasă în formulă de 4, mai ales de când Mr. Junior Andrei nu mai vrea stea deloc în scaunul de mașină, ceea ce face ca un drum scurt de 10-15 minute pară cât o excursie prin toată țara ( maimuțăresc în fel și chip lângă el doar ca  stea în scaun).

Poate cu atât mai mult cu cât nu-mi iese cu plecările, gândesc și mai intens la asta. Spre beneficiul cui, însă? Andrei care are doar un an nu cred apreciază prea mult suntem undeva departe, într-un loc nou și nu s-ar supăra  fim într-un părculeț aflat la 2 pași de casă. Read the rest of this entry »

Leave a comment »