parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Momente de neuitat cu un bebe de 15 luni si-un pic

IMG_20180726_131816.jpgMă uit la Andrei cum doarme liniștit. Îi admir mânuțele care încă sunt mici și mă topesc de dragul lui, în timp ce îmi amintesc momente de peste zi.  Îmi place să-mi privesc copiii dormind, chiar am mai scris aici despre asta. Îmi dă un sentiment de împlinire, de pace pe care o au ei și pe care mi-o transmit și mie, de acolo din lumea lor plină de uimire, de râsete, de descoperiri.

În seara asta îi veghez somnul lui Andrei pentru că azi e a doua zi de febră și îl urmărim atenți deoarece e prima dată când îi crește temperatura după episodul convulsiv, așa că stresul e la cote destul de ridicate, chiar dacă nu vorbim de febră mare până acum. Dar azi nu vreau să scriu despre asta, ci despre el, despre cum e el în ultima vreme, de când a crescut și își comunică tot mai clar, dorințele și nevoile, desi pe limba lui.

Vreau să-mi amintesc peste o vreme, atunci când el va fi un năzdrăvan zburdalnic ca fratele său, mereu pus pe șotii și care nu mai prea are mult timp de îmbrățișări și pupici, că a fost cândva un bebeluș mic (încă îl văd așa, deși are 1 an și 3 luni :), cât un ghemotoc, care se lipea de mine cu dor și mă cauta cu privirea doar pe mine. Read the rest of this entry »

5 Comments »

11 lucruri pe care aș fi vrut să le știu despre convulsiile febrile

fever-thermometer-1935504_1920.jpg

Sursa foto: pixabay.com

Dacă în articolul anterior am descris cum s-a manifestat convulsia febrilă, astăzi m-am gândit să scriu despre acele lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte de acest episod, despre cauzele crizei, despre acele particularități pe care le consider eu bine de știut de părinți și care poate ar face o diferență în acele momente. Când spun diferență, mă gândesc că nu prea sunt multe lucruri de făcut dacă vorbim de primul episod convulsiv (depinde de situație, de fapt), dar măcar părinții ar putea fi o idee mai liniștiți, știind cum se poate manifesta și ce (nu) este de făcut în timpul convulsiei.

Din nou mă simt datoare să menționez că acest articol nu oferă soluții medicale. Pentru orice probleme sau întrebări legate de starea de sănătate a copilului vostru, adresați-vă medicului! Eu îmi doresc doar să cresc gradul de conștientizare asupra posibilității producerii convulsiilor, deși n-aș vrea să sperii părinții și mai ales mamele care oricum suferă (suferim!) de scenarită (unele din noi, desigur). Dar mă gândesc că mai bine ne informăm și dacă e să ni se întâmple, să recunoaștem cu ce ne confruntăm, să rămânem în niște parametri funcționali, să luăm cele mai bune decizii în acele clipe. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Mie nu mi se poate intampla asa ceva sau despre convulsiile febrile

thermometer-1539191_1920

Sursa foto: pixabay.com

Notă: În acest articol veți putea citi despre convulsii febrile așa cum le-am trăit noi, deci trebuie tratat ca atare, deoarece nu se dorește a fi sfat medical ori expunere medicală. Deși cred că anumite lucruri pot ajuta alți părinți, nu sunt în măsură să ofer sfaturi ori soluții în aspecte ce țin de partea medicală.

Articolul este împărțit în 2 părți: în cel de azi veți putea citi descrierea experienței în sine, sentimentele care m-au încercat pe mine, iar a doua parte este cu câteva date despre convulsiile medicale, selectate în funcție de ce mi s-a părut mie relevant, de ce am considerat eu ca fiind extrem de important de știut de cei care citesc.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Am făcut o pauză cam lungă de la scris, deși în mintea mea am tot început articole, am schițat idei. Așa mi se întâmplă mereu când am câte un blocaj – nu reușesc să mă adun, să-mi iau timp pentru scris, dar sunt cu gândul la blog, mă frământ și încerc să-mi concentrez eforturile pentru a mă repune pe șine. De data asta a fost și mai greu pentru că motivul pauzei a fost unul care m-a zguduit bine, m-a pus serios pe gânduri, m-a făcut să acord mai multă atenție realității fizice și nu celei virtuale.

Atunci când eram în spital și am scris acest articol nu eram pregătită să povestesc prin ce-am trecut, dar se pare că nici nu pot începe să scriu despre altceva până nu eliberez ce-am trăit în acele câteva minute din sâmbăta fatidică. Cu toate astea, prin viu grai am detaliat de mai multe ori ce s-a întâmplat atunci, așa că simt că acum pot expune și aici pe blog cum a fost să trecem printr-o convulsie febrilă. Mă gândesc că poate ajută cumva experiență noastră, deși mi-aș dori să nu treacă nimeni prin așa ceva pentru că e cutremurător… Read the rest of this entry »

Leave a comment »

34 de motive de recunostintă

worshipping-god-2101347_1920.jpg

Sursa foto: pixabay.com

Sunt curioasă dacă voi găsi rapid 34 de motive de recunoștință. Ar trebui fie ușor, nu? Cred după experiența trăită în urmă cu 2 săptămâni mi-am mai schimbat perspectiva, adică apreciez mai mult anumite lucruri pe care înainte consideram e firesc le am. Am mai făcut exerciții de recunoștință și mai demult; nu e prima dată când mă străduiesc  văd binele din unele situații, dar nu mereu vine ușor și natural. Acum însă, gândindu ce-am trăit, cum mi-a înghehtat sufletul pentru câteva minute și cum am fost față în față cu spaima (ca  nu spun mai mult, pentru nu asta vreau azi), mi-e mai lesne văd partea plină a paharului. De multe ori m-am întrebat de când am venit din spital, pentru ce agit, de fapt. Suntem sănătoși și acasă? Păi atunci restul e poveste.

Așa , azi la 34 de ani, voi repeta exercițiul de recunoștință început anul trecut, inspirată fiind de ideea Cristinei și voi începe cam așa: Read the rest of this entry »

Leave a comment »