parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Activitati simple care imi bucura inima

ID-100234517 De cand cu nasterea lui Andrei, deci de mai bine de o luna sunt tot prin casa sau cel mult in jurul ei. Pana acum nu mi-a fost dor de iesiri, de plimbari prelungite sau activitati altfel. Ne-am acomodat la viata noua, am fost intr-un fel de honey moon cu bebelinul, asa cum se spune ca esti la inceput cand isi face aparitia nou-nascutul. Am incercat sa armonizam cat mai bine toate schimbarile, astfel incat sa nu sufere nici fratele cel mare. Adica am petrecut timp cu Darius cand eu, cand sotul meu, cand bunicii.

Dar dincolo de toate astea, uneori am sentimentul la sfarsitul zilei ca n-am facut mare lucru. Si am inceput de cateva zile sa ma tot gandesc ce lipseste, ce m-ar face sa simt altfel cand vine seara si incep sa examinez cum s-a scurs ziua (asta atunci cand nu adorm impreuna cu Darius sau inaintea lui *:) fericit). Read the rest of this entry »

2 Comments »

Nastere si renastere

mother and baby - hands

Image courtesy of meepoohfoto at freedigitalphotos.net

 S-au implinit deja 4 saptamani de la momentul nasterii lui Andrei si incet, incet, incepe sa se astearna praful uitarii peste experienta transformatoare pe care am trait-o atunci. Uitam mult si e firesc sa fie asa pentru ca, in fiecare zi experimentam lucruri noi alaturi de minunile noastre, apar tot felul de emotii, mai descoperim un sunet, o privire pe care nu le-am zarit inainte, intrebari felurite se itesc, si treptat, in valtoarea vietii de zi cu zi, ajungem sa acoperim sau chiar sa pierdem trairile unice din momentele pretioase ale existentei noastre.  Insa povestea nasterii lui Andrei Tudor vreau sa o pun la pastrare, sa o pot accesa ori de cate ori am nevoie de un impuls, de curaj, de emotie… si mai vreau ceva. Sper sa reusesc sa transmit si altor mamici sau viitoare mamici increderea ca nasterea poate fi o experienta frumoasa, asa cum v-o doriti si cum va inchipuiti voi ca o sa fie.

Cu cateva saptamani inainte de Marea Intalnire cu bebele din burtica, am inceput sa-mi doresc o nastere Hypno, adica o nastere naturala, cu blandete si calm, asa cum scrie pe coperta cartii Hypno Birthing a autoarei Marie Mongan.

Read the rest of this entry »

1 Comment »

Nu exsita reteta de parenting!

Prescription

Image courtesy of Praisaeng at freedigitalphotos.net

Cred ca asta e evident pentru toata lumea, dar cu toate astea, unii din noi, mai mult decat altii, (printre care si eu) avem tendinta de a cauta mereu tot felul de tips&tricks, sfaturi, recomandari, idei despre cum sa reactionam intr-o situatie sau alta. Si e bine, zic eu, sa vrem sa ne informam. Pentru ca nu le stim pe toate, avem multe de invatat cand vine vorba de cresterea si educarea copiilor, ca doar pana la al nostru, n-am mai crescut niciunul ca sa stim cum se face. Dar problema e ca ajungem uneori sa nu mai stim sa ne ascultam vocea interioara, care stie de multe ori ce e de facut.

Nu e vorba sa ne crestem copiii dupa cum ne vine, dupa tiparele pe care le avem fiecare, provenite din propria copilarie, care sunt mai mult sau mai putin potrivite. Dar atunci cand suntem constienti de alegerile noastre, cand actionam cu disernamant si nu pe pilot automat, cand suntem niste parinti informati, care isi doresc tot binele pentru copilul lor (aici o sa ziceti ca toti ne dorim asta, ceea ce e adevarat, ca doar drumul spre iad e pavat cu bune intentii.. mai multe nu zic), e bine sa reinvatam sa ne ascultam inima, care ne va spune ce sa facem acolo unde nu vedem vreo solutie, acolo unde cartile, articolele citite, cursurile facute parca nu au un raspuns la problema noastra, pentru simplul motiv ca nicio carte, niciun curs nu are cum sa tina seama de individualitatea fiecarui copil si a fiecarui parinte, a familiei lor ca intreg si nici nu poate sa prevada toate situatiile ce pot sa apara. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Despre cum macina vina

Guilt

Image courtesy of Frameangel at freedigitalphotos.net

Citeam acum vreo 2 saptamani pe blogul Printesei Urbane un articol despre vina. M-am regasit in el… eram constienta dinainte ca si eu o port mai mereu cu mine, dar de cand l-am citit, am inceput sa ma gandesc foarte des la asta, sa realizez de fiecare data cand isi arata coltii. E o umbra nelipsita si poate ca ar trebui sa o accept, sa ma uit la ea si cu drag, cum zice Ioana in final, insa deocamdata nu pot decat sa o resping si sa-mi doresc sa scap de ea ( desi stiu ca trebuie sa imbratisam/acceptam si emotiile asa-zis negative..dar, asta e alta discutie). Mai jos, e un exemplu de cum se insinueaza ea usor, impovarandu-mi viata. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Disciplina creativa (II)

discipline-2

sursa foto: pinterest

Ieri am descris aici o parte din tehnicile de disciplina creativa pe care le-am gasit in cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit” a lui Lou Harvey Zahra. Intre timp am descoperit ca autoarea mai are o carte pe aceasta tema: “Educatie creativa intr-o familie unita – Cum sa transformi lacrimile, furia si zbuciumul, fiind aproape de copiii tai”. Probabil si aici putem gasi multe alte solutii la problemele cu care ne confruntam uneori cand vine vorba de puii nostri.

 

Astazi vreau sa mai expun unele recomandari ale autoarei, la care am adaugat si cateva exemple personale, pe care sa le folosim atunci cand copiii vor ceva ce nu le putem oferi, cand vrem sa amanam putin obtinerea lucrului dorit sau cand ei sunt cei care ne refuza si noi am vrea sa faca ceva anume.

  1. Prima dintre ele – Spuneti “Nu” intr-un mod diferit, se refera la acele situatii in care avem tendinta de a spune “nu” pentru ca ne grabim sau nu ne este prea comod sa facem o anumita actiune (de exemplu, copilul vrea sa gatim o anumita prajitura impreuna, dar noi nu avem starea necesara sau poate ingredientele necesare). Alteori “nu-ul” vine atunci cand copilul cere ceva nesanatos de mancare. Oricare ar fi motivele pentru care suntem nevoiti sa refuzam cererea, daca il indulcim pe “nu” oferind alternative sau redirectionandu-l spre o alta actiune, reusim sa evitam frustrarea copilului, care nu mai simte ca i-a fost blocat impulsul puternic ce il face sa ceara un anumit lucru.

Read the rest of this entry »

1 Comment »

Disciplina creativa (I)

discipline

Image courtesy of David Castillo Dominici at freedigitalphotos.net

Tot mai multi parinti aleg sa-si disciplineze copilul altfel, fara pedepse, fara recompense, si totusi cu impunerea unor limite care sunt necesare pentru o dezvoltare armonioasa. Desi usor de zis, nu ne e mereu la indemana sa facem lucrurile in felul acesta, caci avem niste limitari venite din propria copilarie. Dar asta e alta discutie despre care am scris aici.

De aceea, azi m-am gandit la cateva exemple concrete (am venit si eu cu unele) pe care le-am gasit in cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit – Educarea constienta a copilului si disciplina creative” a scriitoarei Lou Harvey Zahra, o carte folositoare parintilor si care poate fi un bun ghid al acestora, indiferent de varsta copilului. Sper sa revin curand cu cateva impresii despre aceasta lectura.

Metodele propuse in aceasta lucrare functioneaza cu atat mai bine cu cat tinem seama si de celelalte recomandari ale autoarei, printre care, importanta ritmurilor zilnice, activitatile manuale, jocurile si povestile. Disciplina creativa presunpune “un set de instrumente utile pentru a-i invata pe copii sa se comporte asa cum trebuie si pentru a transforma provocarile in ceva pozitiv”, dupa cum explica Zahra. Read the rest of this entry »

4 Comments »

Diferentele dintre soti = dezastru sau sansa de crestere?

 

 

couple-with-different-opinions

Image courtesy of Ambro at Freedigitalphotos.net

Am citit de curand un articol reusit pe un blog despre diferentele care exista intre partenerii de cuplu, autoarea lui fiind de parere ca e perfect in regula sa nu fim pe aceeasi lungime de unda, ideile diferite ducand la evolutie. De acord cu asta intr-o anumita masura. Mai sustine ea ca, cel mai important lucru este doar acela de a ne dori sa mergem impreuna la drum, tinandu-ne de mana.

Dar oare pana unde e ok sa fim diferiti atunci cand la mijloc este si un copil? Da, diferentele pot aduce progresul, pentru ca punand pe tapet conceptiile fiecaruia poti ajunge la o varianta care nu e nici alba, nici neagra, e gri, e o forma care seamana putin cu fiecare din cei 2, asa cum este si copilul, jumatate din fiecare. Pana la urma, ce conteaza mult este ca cei 2 sa fie deschisi spre dialog, sa-si doreasca sa gaseasca o cale comuna care sa fie spre binele tuturor si mai ales al copilului, atunci cand e vorba de educatia lui. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Hai sa nu ne mai comparam copiii!

every child is gifted

sursa foto: pinterest-Lynn Garcia Smith

Cred ca fiecare dintre noi am cazut, cel putin o data, in “capcana” compararii odraslelor noastre. Facem asta de multe ori fara intentia concreta de a masura sau de a stabili asemenarile si deosebirile dintre copii. Discutiile despre abilitatile si comportamentele puiutilor nostri de varste apropiate sunt oarecum inevitabile in timpul unui dialog fie el si mai scurt, in parc, in statia de autobuz, intr-un magazin sau in orice loc de socializare pentru copii. Compararea survine de multe ori in mintea parintilor dupa incheierea discutiei respective, poate intr-un moment mai dificil cu copilul care nu mananca, sau nu sta sa-l imbraci sau face un lucru de care nu esti cel mai incantat.

     Astazi mi-am propus de fapt sa scriu despre evolutia lui D. din ultimele luni, cu intentia de a inregistra progresele facute fata de ultima data cand am scris despre abilitatile lui si mai ales pentru ca as vrea sa nu dau uitarii unele cuvinte spuse atat de dragalas, in felul sau unic si chiar unele dialoguri care au inceput sa se infiripe intre noi. Cum de-am ajuns totusi sa scriu despre compararea copiilor? Pentru ca uitandu-ma la “dibacia” cu care D. face sau nu face anumite lucruri, la crizele pe care le face puiul meu uneori, m-am intrebat pentru un moment daca sunt normale, adica daca lucrurile pe care le face in general se incadreaza in limitele stabilite de experti pentru varsta lui. Mi-am pus aceasta intrebare poate si pentru ca D. inca nu merge la cresa sau gradinita, deci nu pot spune ca am ocazia prea des sa vad cum interactioneaza cu altii, sa observ cum s-au dezvoltat ceilalti. Apoi m-am gandit ca mersul in colectivitate (colegii de acolo) nu m-ar ajuta prea mult in directia asta, pentru ca nu ar reprezenta neaparat un reper la care sa ma raportez. Totusi e clar ca n-as avea cum sa nu-i remarc pe ceilalti copii si as incepe probabil, in mintea mea, sa fac mici comparatii intre el si ceilalti. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Confesiunea unei mame (sau de ce nu vreau sa-i judec pe altii)

Stop judging

Sursa foto: pinterest-lifesrodssigns.com

       Mi-e destul de greu sa scriu despre episodul de azi-noapte, dar totusi o voi face, pentru ca ma gandesc ca nu sunt chiar singura in situatia asta. Si nu, nu caut sa-mi dea cineva dreptate sau sa ma consolez ca mai sunt si alte mame care patesc ca mine, ci cred ca e mai degraba o destainuire a unei intamplari care m-a facut sa-mi repet dictonul: Sa nu-i judeci pe altii!

     Noaptea trecuta a fost mai dificila decat altele, pentru ca D. s-a trezit de foarte multe ori si tare greu mi-a fost sa-l linistesc! Sunt obisnuita cu trezirile sale pentru alaptat, se intampla asta in fiecare noapte de atata timp! Si de cele mai multe ori, nu ma deranjeaza. Chiar am scris aici despre metoda noastra de co-sleeping partial care functioneaza cu success. Insa de data asta, rabdarea mi-a fost incercata de-adevaratelea!! I-am dat tzitzi, dar asta nu l-a linistit. Avea un fel de scancet aproapte continuu. Nu reuseam sa mai adormim nicicum… asa ca am incercat sa-l plimb cu Boba, care a fost salvatoare de atatea ori in cazuri din astea. Parea ca s-a linistit, pana cand l-am pus in patut. A inceput iar! L-am leganat in patutul lui, pentru ca uneori se mai linisteste si-asa. I-am pus muzica in surdina, tot cu aceeasi speranta. Nimic nu functiona! Simteam cum imi creste tensiunea, cum incepe sa-mi clocoteasca sangele de nerabdare! Eu imi doream una si buna, sa ma-ntorc la somn. Eram cumva buimaca de oboseala si, desi imi dadeam seama ca are, probabil, o durere, un disconfort, nu puteam nicicum empatiza cu el. Era clar! Rabdarea mea se terminase! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Episod din viata de zi cu zi (+3 metode de calmare)

161H.jpg     Desi D. este un mancacios de felul lui si la capitolul asta chiar nu ma pot plange, mai are totusi zile in care face nazuri din motive stiute numai de el*:) happy, ca eu n-am reusit sa-mi dau seama pana acum de ce. Asa a fost si-n dimineata asta, cand i-am pregatit pentru micul dejun un ou, fel pe care il mananca cu multa placere. Cu toate astea, desi a acceptat sa stea in scaunul sau (cand nu-i e foame, nu vrea sa stea deloc, semn ca n-are rost sa insist, pentru ca tot nu va manca), nu voia nicicum oul cu pricina si nici paine. Nu zicea nici c-ar vrea altceva, nici c-ar vrea jos…deci eram usor debusolata. Stiam ca e ora de masa si nu mai voiam s-aman momentul, pentru ca deja o facusem, ceva mai devreme.

          Asa ca, m-am legat de ce-am avut la-ndemana. Read the rest of this entry »

Leave a comment »