parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

8 luni de mirare

ID-10022047.jpg

8 luni deja de cand ma minunez de cel de-al doilea mare dar din viata mea, cel mai tanar membru al familiei! Poate nu la fel de mult ca in primele zile dupa nastere (deh, se mai estompeaza emotiile), dar inca ma uimeste, inca ma uit la el si ma bucur ca a decis sa vina in viata mea. Am citit mai demult ca unul din copii te provoaca si celalalt te alina. Cred ca stiu care din copii este el! Am mai povestit despre bucuria mea aici si aici, dar simt nevoia sa repet ca pana acum a fost balsam pentru sufletul meu cu toate zambetele sale! In momentele de greu, m-am uit la el si incet, incet povara s-a ridicat, totul a devenit mai usor; totul a capatat un alt sens. Si m-a molipsit si pe mine cu starea lui!

E incredibil cum un bebelus se poate bucura cu toata fiinta sa! Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Acelasi copil

ID-10092140.jpgMa uit la ei cum dorm. Astazi Darius a vrut sa adoarma in pat cu Andrei, adica in dormitorul nostru. Uneori mai cere asta si mi-e tare drag sa-i fac voia, sa stau intre amandoi in patul nostru, sa-i privesc cum dorm, sa tes povesti in mintea mea despre cum o sa facem de toate imediat ce va mai creste si juniorul, despre cum sa le fie viata. Incerc cumva sa pastrez in suflet momentul asta intact. Mi-s dragi de ma topesc. Il chem si pe tatal comorilor sa-i arat ce minunatii se odihnesc in patul nostru*:) fericit. Cred ca fiecare parinte a simtit bucuria asta de care vorbesc, fiecare s-a induiosat vazandu-si pruncii cum dorm linistiti. D. e atat de senin, de potolit, de parca nu e el. Zambesc in timp ce imi aduc aminte cat de  zburdalnic a fost azi la serbare, prima lui serbare. Zburdalnic e putin spus…a cantat cel mai tare, s-a plimbat prin fata tuturor, a facut ture de la scaunelul lui, la noi, parintii.

Il privesc indelung pe nazdravanul asta care imi da de furca de atatea ori…ma provoaca mereu pentru a ma schimba. Desigur, el n-o face intentionat, nu se trezeste dimineata gandindu-se cum sa ma mai tachineze sau cum sa ma ajute sa cresc din punct de vedere emotional. Dar asta simt ca face, asa se explica unele din actiunile lui.

Nu e comod deloc, ci e greu. Read the rest of this entry »

4 Comments »

Idei de Calendar de Advent

Advent CalendarVa doriti de mai multa vreme sa faceti un calendar de Advent, dar ati ratat startul, ca si mine? Ei bine, eu zic ca nu e prea tarziu ca sa-l realizam, iar Mos Nicolae poate fi un prilej bun pentru asta. Probabil ca ar trebui sa am drept motto “mai bine mai tarziu decat niciodata”*:P scoate limba, dar hey, mai sunt 19 zile in care putem face activitati. Si har Domnului, avem foarte multe idei din care sa alegem.

In urma cu 2 ani ziceam ca puiul meu e cam mic pentru activitati, iar anul trecut n-am apucat sa fac cu toate cate mi se intamplau. Acum din nou s-au ivit diverse, dar cred ca fiecare mama stie cate distrageri pot sa apara de la o zi la alta… insa nu vreau sa le mai las sa-mi stea in cale, asa ca aleg sa fac calendarul de azi.

Si pentru ca ma tot pregatesc sa-l intocmesc de cateva zile, am strans multe idei de la alte mamici inspirate care au l-au realizat deja si pe care le-am asezat laolalta, gandindu-ma ca poate va ajuta si pe voi. Lista mea nu e completa, e ceea ce am reusit eu sa strang, deci daca aveti si alte recomandari sau sugestii, va rog sa le treceti in comentarii si eu voi actualiza lista. Multumesc pentru inspiratie si pentru multimea de idei mamelor iscusite si harnicute, taticului si nu numai.*:) fericit Read the rest of this entry »

3 Comments »

Altfel de ganduri dupa 1 decembrie 

Ro Flag.jpgZiua de 1 Decembrie m-a facut sa-mi amintesc de o perioada din viata mea in care nu-mi doream altceva decat sa plec din tara, sa traiesc intr-o tara straina unde ma gandeam ca poate m-as simti mai …acasa. Din pacate, atunci nu (mai) eram una din persoanele care s-ar numi “patriota”. Nici acum nu cred ca m-as putea numi asa, pentru ca mi se pare un termen pretentios, dar cel putin sunt impacata cu locul in care traiesc si chiar daca e loc de mai bine in unele privinte, orasul natal imi este drag. Ba mai mult, pot spune ca ma bucur ca imi cresc cei 2 feciori aici. Si cred ca din cauza lor am inceput sa ma gandesc mai serios la ce inseamna aceasta zi de 1 decembrie pentru mine si ce as vrea sa le transmit lor despre ea pe masura ce cresc.

Am sa incep totusi cu o poveste de demult care poate  parea ca nu are legatura cu aceasta zi, dar ziua asta mi-a starnit amintirea perioadei in care nu eram prea mandra de tara mea, in care imi doream sa fiu departe de aici, deci corelatii intre cele 2 exista.

De cand am crescut mare*:) fericit si am inceput sa vad ce se intampla in tara noastra, am inceput sa-mi doresc sa traiesc pe alte meleaguri. A existat o perioada in care mi-am dorit atat de tare sa plec din tara, incat chiar mi-a iesit planul. Am fost tare fericita cand am aflat ca voi pleca pentru 6 luni intr-un stagiu de practica in Italia. Ziua aceea e una din cele pe care nu le uiti niciodata. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

De ziua ta

Andrei.jpgDragul meu Andrei, azi e prima ta zi de nume! Nu prea a fost cum mi-am imaginat, pentru ca planurile sunt facute ca sa avem de ce rade, nu? Mi-ar fi placut sa stam mai mult impreuna doar noi 2, sa ma bucur de tine, sa te sorb din priviri, sa te dezmierd, sa te alint. In schimb, a fost o zi plina, extrem de agitata, in care atentia a mers in alte directii, caci tu ai ales sa vii intr-o familie in care mai exista un membru tanar si plin de nevoi, chiar mai mari decat ale tale de multe ori.
Ce-i drept, nu mi-am facut prea multe planuri pentru azi, pentru ca la toate evenimentele mai deosebite din ultima vreme treburile au iesit altfel decat le planificam si asta ma intrista. Asa ca mi-am propus sa las lucrurile sa vina de la sine, sa le iau asa cum vin.
Tu nu pari suparat ca nu ti-am facut tort din care oricum n-ai fi mancat. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Febra, grijile de mama si frica de spitale

ID-100361629Cand tin in mana termometrul care imi arata 39,6° C, simt cum intreg corpul imi intra in alerta si vad cum mintea panicata preia conducerea. Gandurile si intrebarile incep sa se invarta ametitor:

Oare de la ce a facut febra atat de mare?

Oare de unde a luat virusul? (as if it matters…)

De ce nu am mers in timpul zilei la medic?

Cum o sa-i dau medicamentul (antitermic) pe care stiu ca-l refuza atunci cand are febra mare?

Cum o sa ma descurc in noaptea asta?

Ar fi cazul sa merg la urgenta? Sa mai stau putin sa vad daca ii scade? Cat de repede trebuie sa ii scada?

Daca va lua si cel mic?

Daca ajungem in spital? Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Despre babywearing si 14 lucruri pe care le-am facut cu bebele in sistemul de purtare

 

DSC03714Imi place mult sa-mi port minunea in sistem de purtare ergonomic. Sistemele astea mi se par o binecuvantare atat pentru bebelusi, cat si pentru mame. Poti face atat de multe cu bebele instalat comod la pieptul tau, lucruri pe care altfel nu le-ai putea face cu usurinta! Chiar despre partea practica voiam sa va povestesc azi.

La bebe no.2, Boba (sistemul de purtare de tip SSC pentru cei care nu stiu ce inseamna) pe care o aveam de la intaiul-nascut a fost mai mult decat o binecuvantare, a fost ca mana cereasca, pentru ca mi-a dat multa libertate de miscare de care aveam nevoie pentru a fi alaturi de Darius, dar stiind ca bebele caldut si pufos este acolo unde sta cel mai bine, adica langa inima mea. Cu alte cuvinte, mi-a dat posibilitatea sa nu-l neglijez nici pe D., ajutandu-ma sa fiu acolo pentru amandoi copiii in acelasi timp.

Chiar ieri am facut o chestie in timp ce Andrei era in Boba…cum sa spun eu elegant…m-am ocupat de bunastarea funduletului copilului mai mare:))). Read the rest of this entry »

4 Comments »

Aniversare si un soi de bilant dupa 2 ani de blog

 

Happy birthdayAstazi se implinesc 2 ani de cand mi-am luat inima in dinti si am decis sa public primul articol. E un fel de a spune ca l-am publicat, pentru ca doar eu am stiut despre asta*:"> sfios. Pentru o vreme n-am vorbit (aproape) nimanui de blog, pentru ca imi era nu-stiu-cum. Dar continuam sa scriu, atunci cand apucam, impinsa de … un fel de voce interioara care nu-mi dadea pace deloc. Nu stiam exact in ce directie as vrea sa ma duca blogul (nici acum n-as fi chiar precisa in privinta asta), dar stiam ca trebuie s-o fac.

Evolutie sau involutie? *:) fericit

Apoi, incet, incet am mai prins curaj, dar n-am mai prea avut timp odata cu reluarea jobului si, la scurt timp, cu noua sarcina. Asa ca a ramas pentru 4 luni in stand-by total. Am reluat activitatea destul de timid, desi aveam impresia ca o sa mut muntii cand voi ramane acasa, in concediu de maternitate. Doar ca atunci au intervenit altele. Pe final de sarcina m-am simtit tot mai rau, nu prea dormeam noaptea, eram des racita. Asa ca nici atunci n-am reusit sa fiu prea constanta. Apoi a venit minunea no.2, si acomodarea cu noul membru al familiei m-a facut sa am acelasi ritm molcom pentru alte cateva luni. Read the rest of this entry »

4 Comments »

Mama de 2 copii in cautare de clona :))

ID-100207559.jpgZilele astea sunt o provocare pentru mine! As vrea sa nu ma plang, dar nu stiu daca o sa-mi iasa treaba asta…*:P tongue D. e acasa, bolnavior si nu va merge la gradi toata saptamana. Asa ca, sunt cu ambii pitici acasa de dimineata pana seara, cand apare si tati. Din fericire, nu sunt chiar singura pentru ca ma ajuta si parintii mei – ba vine mama, ba vine tata pentru cateva ore. Probabil ca pentru multe mamici un ajutor de felul acesta inseamna mana cereasca si se intreaba unde e problema. Da, imi dau seama ca e o mare binecuvantare faptul ca vin ai mei si stau cu copiii. Orice sprijin conteaza foarte mult atunci cand 2 omuleti au nevoie de tine. Si da, toate admiratia pentru mamele fara pic de ajutor, cred ca meritati un rand de aplauze! Dati know-how-ul si reteta de rabdare mai departe:)).

Dar sa va spun si unde e problema mea. Pricina cred ca vine de la asteptarile mele de a face cat mai mult singura. Cand petrec timp cu unul din copii, celalalt fiind cu alt adult din casa, pentru o vreme e OK, dupa care mi se pare ca am stat prea mult fara al doilea copil care are si el nevoie de mine, si doar de mine. Cand e vorba de bebe, chiar se intampla sa fie cazul asta, adica doar eu il pot alapta. Dar in afara de asta, cred ca sunt dispensabila, macar pentru perioade scurte de timp. Read the rest of this entry »

5 Comments »

Plimbatul cu masina si cei 2 copii

Cars

Image courtesy of sattva at freedigitalphotos.net

Nu stiu la altii cum e, dar pentru mine, plecatul de acasa singura cu masina cu cei 2 copii, incepe sa semene cu o provocare pentru ca am o lista intreaga de “sa nu uit”, pentru ca ne miscam ca melcii pana iesim din casa, pentru ca drumul in sine poate fi plin de surprize  aducatoare de zambete sau dimpotriva de bolboroseli. Sunt situatii cand trebuie/vreau sa plec din “suburbie” la oras :)) (a se citi de la tara, pentru ca, da, in buletin nu scrie municipiul X, ci satul X, comuna X, dar mie imi place sa cred ca e doar un alt cartier al Sibiului, caci asa si este, doar ca din punct de vedere administrativ cele 2 sunt separate) si al meu sot nu e disponibil, imprejurari in care incepe “distractia”. Pentru cei care au ajuns prima data pe blog, mentionez ca cei 2 copii au varsta de 3 ani jumate si 6 luni, de unde si provocarea.

Am identificat in periplul (seamana cu o calatorie lunga, cel putin la faza de pregatire:))) nostru 3 etape:

Prima etapa e cea in care ne pregatim sa iesim din casa. Si aici sunt mai multe faze: Read the rest of this entry »

1 Comment »