parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Dream Management sau stiinta de a-ti indeplini visurile

beautiful-blur-carefree-371997.jpgEvenimentele faine, cele care te inspiră și te fac să simți că poți să muți și munții din loc ar trebui să aibă loc dimineața! 😀 Serios că da! Sau ar trebui să conțină avertizarea că te pot încărca cu foarte multă energie și că s-ar putea să aibă efect de cofeină, în sensul că nu mai poți vrei să dormi :)). Așa mă simt eu în seara asta după mai bine de 3 ore jumatate la un atelier minunat, de Dream Management pe care l-am ratat prima dată când a avut loc în Sibiu, a doua oară am fost la o versiune mai scurtă a lui care mi-a stârnit tare curiozitatea, iar a treia oară nu numai că am ajuns, dar am și plecat de acolo cu un zâmbet larg pe față, cu încrederea că pot să-mi realizez unul din visurile de pe lista de visuri. Și acum vorbesc de acel gen de convingere pe care am mai avut-o odată în viață asta atunci când am mai avut un vis care mie-mi părea prea mare (și care s-a împlinit). Un fel de convingere care s-ar traduce foarte bine prin acest citat: If you can see it in your mind, you can hold it in your hand. Dar înainte să vă mai vorbesc de entuziasmul meu ajuns la cote înalte, deși el o să răzbată probabil din tot textul, să vă spun câte ceva despre acest atelier. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Mama avea dreptate…

andrei & mamaA fost o vreme, demult, tare demult, aș zice că parcă era în altă viață, mai exact, după ce ne-am căsătorit, în care mama îmi spunea că ar fi bine să nu mai amân atâta, să trec la treaba și să fac un copil. Eu nu mă simțeam deloc pregătită, voiam să mai fac o grămadă de lucruri până la venirea copilului și îi spuneam că este decizia noastră, că noi alegem momentul potrivit și i-o cam tăiam, ca să zic așa pe șleau. Și mă consideram  îndreptățită să fac asta pentru că aveam argumentele mele valide si solide. Numai că și ea le avea pe ale ei.

Unul din ele, cel la care fac referire acum era că tare o să mă mai bucur eu de ajutorul lor atunci când va veni bebe și că ar fi bine să ne grăbim ca să mai fie și ei sănătoși ca să ni-l poată oferi. Replica mea era că noi o să ne creștem copiii singuri, că ne vom descurca și că nu-i facem doar ca să aibă cine să ne ajute. Și cred că aveam dreptate întrucâtva și mă bucur că am luat o decizie asumată atunci când în sfârșit ne-am zis că e vremea să fim părinți. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Singura competitie adevarata e cu noi insine + recomandare de carte

You can be your own best friend.jpg

Ca tot omul, la început de an mi-am făcut ceva planuri. Nu foarte multe, nu neapărat foarte concrete, deși urmează să-mi stabilesc și niște obiective mai clare, pentru că vreau ca anul ăsta să fie mai bun decât 2018 și să fac mai mult decât am reușit anul trecut. Și da, deja se vede că sunt într-o competiție, aceea în care vreau să fac mai mult. Faza e că nu știu care e marele premiu la final, dar asta e altă poveste.

Sunt în filmul ăsta cu “a face mai mult” de ceva vreme. Încă n-am reușit să ies, dar probabil că oi avea o lecție de învățat. Poate o învăț totuși anul asta, ca să mai schimb puțin disciplina, nu? Ca la școală: odată ce ai trecut de un examen, poți trece la următoarea materie. Vreau să iau și eu examenul odată că mă simt cam restanțieră și nu-mi place (eu, fostă studentă care am fost integralistă timp de 4 ani! – nici nu știu cum mi-a ieșit chiar așa*:P scoate limba).

Și unul din testele pe care le am de dat la început de an este la disciplina “trezit matinal”: mai precis la 5 am. Da, poate suna nebunește, Read the rest of this entry »

2 Comments »

Viata mea dupa episodul de convulsie febrila

teddy-242878_1920.jpgDacă după primul episod cu convulsie febrilă al lui Andrei am avut sentimentul că viața noastră s-a schimbat întrucâtva, după al doilea senzația asta a devenit și mai acută. Poate părea ciudat pentru că se presupune că a doua oară ești mai pregătit și știi ce se întâmplă și da, într-o anumită măsură lucrurile stau așa (cel puțin nu mai e șocul inițial când nici măcar nu știi ce a pățit copilul), dar pe de altă parte, pentru o astfel de experiență niciodată nu ești gata. Nu e ca și cum ai te-ai trezi într-o dimineață și ti-ai spune că e o zi potrivită pentru a trece printr-un chin sufletesc alături de copilul tău. Așa ceva nu există și de asta spuneam că nu te poți simți pregătit.

De ce a doua oară am resimțit greul și mai tare? Poate pentru că după primul episod speram să nu mai fiu nevoită să trec prin asta, speram să fi fost un caz izolat și să rămână doar o amintire dureroasă.

Poate pentru că timp de 6 luni, interval în care Andrei a mai făcut febra, nu s-a mai repetat experiența și mă gândeam că sunt șanse că povestea asta să fie de domeniul trecutului. Read the rest of this entry »

4 Comments »

Craciun cu iz de spital si brad pe jumatate impodobit

IMG_20181225_024855.jpgFebra pregătirilor pentru Crăciun a fost subit întreruptă anul ăsta, cu câteva zile înainte de sosirea Moșului, de un episod care m-a readus cu picioarele pe pământ, în sensul că m-a făcut să mă uit mai atent la ce e cu adevărat important. La distanță de 6 luni, am fost nevoiți să trecem din nou printr-o experiență dureroasă care ne-a trimis direct la Urgențe și apoi în spital, lăsând tot ce părea de neamânat în urmă. De fapt, atunci când al tău pui mic se confruntă cu probleme de sănătate, nimic altceva nu mai pare urgent în afară de el. N-are cum să fie altfel. Totul, dar totul, pălește. Să stai în spital chiar și pentru 2 zile cum a fost de data asta mi se pare treabă grea, una din cele mai grele. Ai prefera să faci toate muncile care te enervau, să stai în trafic, să stai în îmbulzeala din magazine, numai să nu te vezi într-un perimetru îngrădit în care nu poți face mai nimic decât să aștepți rezultatele analizelor, administrare de tratamente și să vină ziua în care vei pleca în sfârșit acasă.

Dar mă opresc aici. Nu vreau să mai întristez pe nimeni. Poate am să revin asupra experienței din spital altă dată. Ideea e că am fost cea mai fericită la externare și abia am așteptat să ajung acasă, să mă bucur de fiecare colțișor, să văd puiul alergând în voie, bucuros că e împreună cu tati și Darius. Atunci când m-a luat valul cu treburile care mai sunt de făcut, m-am gândit că nimic nu e mai important decât să fim toți împreună, acasă, sănătoși (relativ) chiar dacă în jur e dezordine și mă așteaptă o sută de chestii să le pun la locul lor. Read the rest of this entry »

4 Comments »

3 ani de blog

ID-10043710Azi sunt 3 ani de când scriu pe blog! More or less, pentru că a existat și o perioadă de 4 luni de pauză totală în urmă cu 2 ani din motive de…sarcină, oboseală cronică și altele. Mi se pare că m-am schimbat în acești ani, deși nu știu dacă în exterior se vede ceva, dar așa simt. Dacă mă gândesc că la început abia îndrăzneam să distribui vreun articol și o făceam cu timiditate ieșită din comun, aș zice că se vede și în afară schimbarea pentru că azi dau share postărilor cu ușurință (de obicei). Sau dacă mă gândesc la primele articole care erau foarte lungi, iarăși aș spune că există o schimbare vizibilă, deși mai am uneori tendința să mă întind prea mult. Dacă o fi de bine sau nu schimbarea (în ceea ce privește blogul), vă las pe voi să-mi spuneți :). Deși știu că ar fi mult de lucrat la imaginea lui, însă deocamdată n-am reușit să strecor și activitatea asta pe listele de “to do”.

Ultimul an mi-a adus mai multă determinare de a scrie și cred că am scris cele mai multe articole din toată istoria blogului. Cu toate astea, cred că e loc de mai bine, mai ales pe partea de social media, că să nu mai spun de SEO sau alte lucruri care îmi sunt cam străine. Îmi dau seama de unele lucruri pe care le-aș putea face altfel, dar din lipsă de timp sau alte motive, nu le fac. Sper să schimb pas cu pas aspectele care nu-mi plac și sper ca blogul să reflecte ordinea după care tânjesc. Poate se vede că unele lucruri sunt făcute instinctiv, de unde și progresul lent, probabil. Read the rest of this entry »

4 Comments »

Cum a devenit lectura parte din rutina zilnica

take-532097_1920.jpgÎn ultima vreme am fost mai puțin activă pe blog decât mi-aș fi dorit. În viața mea și-a făcut loc cititul pe care l-am chemat multă vreme, pe care mi l-am dorit să devină stil de viață, fără să mai treacă zile, săptămâni întregi în care nu reușesc să citesc (aproape) deloc sau sa citesc doar articole. Am tânjit să fac cumva să-l strecor, să devină parte din rutina mea zilnică, să devin dependentă de cărți așa cum sunt de cafea. Am avut intenția asta foarte clară și mă necajeam că nu-mi iese. Dar ceream asta mereu, mă gândeam constant că eu vreau să citesc, că nu se poate să mai las pe ultima parte a zilei o activitate care știu cât de bine mi-ar face, cât de mult m-ar ajuta.

Și a venit o zi din luna august a anului de grație 2018 când lucrurile s-au schimbat și acum cred că nu mai e cale de întoarcere. Am spus “da” unei provocări și am reușit să-mi împlinesc dorința arzătoare. Încă mă uimește și pe mine puterea unor dorințe, a unor intenții pe care ni le stabilim cât se poate de clar. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Ce faci atunci cand copilul sare calul si putin ..ubuntu

FB_IMG_1541585539510

Vedeți imaginea asta, da? Am căutat-o vreo oră, aproape obsesiv acum câteva zile în timp ce citeam cartea Laurei Markham “Părinți liniștiți, copii fericiți”. Un pasaj din carte mi-a amintit de ea și m-a apucat instant febra căutatului, deși detest să pierd timpul căutând. Mi-am amintit de fapt de cuvântul ubuntu, pe care îl asociam fix cu poza asta pe care am văzut-o cândva, demult, într-o postare pe facebook. Mi-a plăcut mult și atunci ideea din spatele acestui cuvânt.

“Am să traduc ce scrie ca să fie clar pentru toată lumea: În anumite regiuni din Africa de Sud, când cineva face ceva greșit, el este dus în mijlocul satului și înconjurat de tribul lui timp de 2 zile, timp în care ei vorbesc de toate lucrurile bune pe care acesta le-a făcut. 

Ei cred că fiecare persoană este bună, totuși uneori facem greșeli, care nu sunt altceva decât un strigat după ajutor. Ei se reunesc în acest ritual pentru a încuraja persoana respectivă să se reconecteze cu adevărata sa natură.  Crezul este acela că unitatea și susținerea au mai multă putere să schimbe comportamentul decât rusinarea și pedeapsa. Acest lucru este cunoscut ca și Ubuntu – umanintate față de ceilalți.” Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Relatia ta cu fricile tale e cea mai importanta relatie din viata ta

boy-2099858_1920.jpgCă mă pasionează felul în care funcționăm, felul în care reacționăm și tot încerc să înțeleg chestii despre psihologia ființei umane, cred că nu mai e un secret pentru nimeni. Aș zice că de-o vreme încoace a devenit aproape o obsesie să înțeleg, să aflu mai multe, să descopăr marea cu sarea. Este modul meu de a pricepe ce-i cu mine și de a face un pas înainte (dacă nu cumva o fi înapoi*:D rânjet) pe scara propriei mele evoluții. Și cum timpul nu mi-e chiar aliat, caut alte căi să mă documentez, dacă citind nu mă pot delecta cât aș vrea. Așa că ascult podcast-uri și Ted Talks și tot ce-mi mai cade în playlistul de pe youtube :).

Despre podcastul acesta v-am mai povestit odată aici pentru că îmi place mult, e chiar preferatul meu.  Aș lua fiecare episod să vi-l povestesc și l-aș dezbate cu cine ar avea chef să facă asta, dar nu știu cât sunt alții de pasionați de emoții, de creșterea copiilor, de înțelegerea tiparelor care ne ghidează pașii… Așa că va povestesc doar din când în când, adică doar dacă mi se pare o idee atât de interesantă sau de neobișnuită încât nu pot s-o țin doar pentru mine.

Așa a fost episodul despre frică de acum 2 săptămâni al podacstului Authentic parenting, căci de acesta este vorba. De 2 săptămâni mi-am tot zis că e musai să vă împărtășesc ideile noi pe care le-am auzit. Chiar e o abordare inedită asupra fricii, una pe care n-am mai întâlnit-o, deși am ceva habar de orientările și recomandările în materia asta. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Activitate simpla de toamna + recomandare de carte

Coronita de toamnaÎn seara asta am făcut o activitate de sezon pe cât de simplă, pe atât de frumoasă, zic eu.  Asta pentru că ne aduce mai aproape de natură. Pentru realizarea ei nu e nevoie de prea mult efort, după cum veți vedea, dar e necesar să faceți o plimbare. Și la ce zile frumoase de toamnă am tot avut, asta nu poate fi decât o bucurie.

Gata, n-o mai lungesc,  să vă spun ce am creat: o coroniță din frunze de arțar pe care le-am adunat ieri din parc împreună cu cel care azi a devenit rege. Coronița am făcut-o pentru Regele Toamnei, întruchipat în persoana lui Darius, desgiur. Dar am fost și eu pentru scurt timp încoronată :)). Read the rest of this entry »

Leave a comment »