parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Corpul Durere

Stop pain.jpg

Image courtesy of Stuart Miles at freedigitalphotos.net

Un concept nou pentru mine m-a pus pe ganduri. Ascult de vreo 2 luni audiobook-ul “Puterea prezentului” de Eckhart Tolle (acum sunt la a doua ascultare a cartii). Il ascult in timp ce trebaluiesc prin casa, deci nu sunt chiar foarte atenta. Uneori, Andrei intervine in fundal cu gangurit sau cu ceva nemultumiri pe care le vocifereaza asa cum poate el si atunci nu mai aud aproape nimic din audiobook. De cele mai multe ori continui sa ascult mai departe, gandindu-ma ca ce e important si necesar pentru mine in acest moment, voi auzi. Mi se pare tare interesanta notiunea de “corp durere”.

De cand am auzit explicatiile din carte, am inceput sa observ acest corp durere la mine. E acolo, l-am recunoscut. Este sub forma de bazait continuu, ca un tantar enervant care iti da mereu tarcoale si nu poti scapa de el pentru ca e prea intuneric in jurul tau ca sa-l poti vedea. E greu de vazut, dar stii cumva ca e acolo; il auzi, il simti chiar, atunci cand se aseaza cu obraznicie pe tine pentru a te musca. Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Nu am chef azi, n-am chef de nimic

Bad moodCu cantecul asta m-am trezit in minte, pentru ca….una calda, alta rece. Dupa zile senine, e musai sa vina si furtuna…sau nu e musai? Oare se poate sa fie numai lin? Probabil ca ne-am plictisi, dar tare as vrea si eu sa gust din sentimentul ala de plictiseala, dar din aia in care toate sunt asezate si liniare si in care toate merg bine. Cred ca toti avem zile in care nu ne ies lucrurile, in care corabiile parca s-au scufundat cu totul si zile in care ne trezim asa, cu fata la cearsaf, poate dupa o noapte de insomnie, poate pentru alte mame, dupa o noapte lunga de leganat sau una in care a trebuit sa faci fata crizelor unui copil care trece prin momente dificile. Eu in ultima situatie ma incadrez, dar mi-e greu sa vorbesc (inca) despre criza in sine. M-am trezit obosita, fara chef. Pentru mine azi e o zi care vreau doar sa treaca, sa vina alta mai senina. Si mi-e asa de ciuda ca simt asta! Nu-mi place sa irosesc timpul, desi o fac in stil mare de multe ori, dar nu fara regrete, each time.

Stiu la fel de bine ca alegerea de a face altfel lucrurile, de a-mi schimba starea de spirit e tot la mine. Stiu, dar se pare ca nu vreau sau nu pot. Nici nu-mi dau seama care din ele. Am obosit sa zambesc, sa fiu calma, concilianta. Da, treaba asta cu pastrarea calmului in situatii de criza imi cere inca muuult efort. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Sunt recunoscatoare de 33 de ori

GreatfulA trecut si una din zilele mele preferate din an, ziua mea. Imi place sa fie ziua mea de nastere. Ma simt rasfatata, ma bucur de fiecare data cand primesc semne de la persoane dragi cu care poate n-am mai vorbit de multa vreme, imi amintesc de anivesarile din copilarie cand mama imi facea tarte cu afine, capsuni sau cirese. E fain sa ne sarbatorim, chiar daca de fapt marcam trecerea timpului peste noi. La partea asta, ma gandesc de obicei in ziua urmatoare, adica in 03 iulie. Deci ziua de dupa ziua mea nu mai e asa de faina pentru mine. Imi mai piere zambetul de pe buze, care in 02 iulie nu mi-l ia nimeni de pe chip. Deci azi am revenit cu picioarele pe pamant, ba chiar m-am gandit ca am mai imbatranit cu un an.

Dar am stat putin si am analizat si mi-am dat seama ca, aceleasi motive care ma fac sa fiu vesela in data de 02, ar trebui sa ramana in picioare si dupa aceea. De asta am decis sa astern pe “hartie” motivele mele de recunostinta, pentru ca practicarea recunostintei e un obicei foarte sanatos, un obicei de igiena mentala care ar trebui sa ne insoteasca zilnic. De ceva vreme, inspirata fiind si de provocarea lansata de Cristinei Otel, pe care o gasiti aici, aceea de a face timp de 100 de zile un exercitiu de recunostinta,  tot intentionez sa practic recunostinta ca pe o rutina care sa nu lipseasca din activitatile mele curente, dar trebuie sa recunosc ca nu-mi iese tot timpul.

Am zile cand mi-e mai greu sa vad partea plina a paharului sau zile in care mi-e greu sa gasesc ceva deosebit de adaugat pe lista. Cumva mi se pare banal sa insirui aproximativ aceleasi lucruri care ma fac sa ma simt implinita, si drept urmare, ajung sa le minimizez sau chiar sa nu le mai vad, sa le consider acolo by default. Insa nimic nu este by default, de aceea la bilantul de 33 de ani, m-am gandit sa fac 2 lucruri:
Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Activitati simple care imi bucura inima

ID-100234517 De cand cu nasterea lui Andrei, deci de mai bine de o luna sunt tot prin casa sau cel mult in jurul ei. Pana acum nu mi-a fost dor de iesiri, de plimbari prelungite sau activitati altfel. Ne-am acomodat la viata noua, am fost intr-un fel de honey moon cu bebelinul, asa cum se spune ca esti la inceput cand isi face aparitia nou-nascutul. Am incercat sa armonizam cat mai bine toate schimbarile, astfel incat sa nu sufere nici fratele cel mare. Adica am petrecut timp cu Darius cand eu, cand sotul meu, cand bunicii.

Dar dincolo de toate astea, uneori am sentimentul la sfarsitul zilei ca n-am facut mare lucru. Si am inceput de cateva zile sa ma tot gandesc ce lipseste, ce m-ar face sa simt altfel cand vine seara si incep sa examinez cum s-a scurs ziua (asta atunci cand nu adorm impreuna cu Darius sau inaintea lui *:) fericit). Read the rest of this entry »

2 Comments »

Nastere si renastere

mother and baby - hands

Image courtesy of meepoohfoto at freedigitalphotos.net

 S-au implinit deja 4 saptamani de la momentul nasterii lui Andrei si incet, incet, incepe sa se astearna praful uitarii peste experienta transformatoare pe care am trait-o atunci. Uitam mult si e firesc sa fie asa pentru ca, in fiecare zi experimentam lucruri noi alaturi de minunile noastre, apar tot felul de emotii, mai descoperim un sunet, o privire pe care nu le-am zarit inainte, intrebari felurite se itesc, si treptat, in valtoarea vietii de zi cu zi, ajungem sa acoperim sau chiar sa pierdem trairile unice din momentele pretioase ale existentei noastre.  Insa povestea nasterii lui Andrei Tudor vreau sa o pun la pastrare, sa o pot accesa ori de cate ori am nevoie de un impuls, de curaj, de emotie… si mai vreau ceva. Sper sa reusesc sa transmit si altor mamici sau viitoare mamici increderea ca nasterea poate fi o experienta frumoasa, asa cum v-o doriti si cum va inchipuiti voi ca o sa fie.

Cu cateva saptamani inainte de Marea Intalnire cu bebele din burtica, am inceput sa-mi doresc o nastere Hypno, adica o nastere naturala, cu blandete si calm, asa cum scrie pe coperta cartii Hypno Birthing a autoarei Marie Mongan.

Read the rest of this entry »

2 Comments »

Nu exsita reteta de parenting!

Prescription

Image courtesy of Praisaeng at freedigitalphotos.net

Cred ca asta e evident pentru toata lumea, dar cu toate astea, unii din noi, mai mult decat altii, (printre care si eu) avem tendinta de a cauta mereu tot felul de tips&tricks, sfaturi, recomandari, idei despre cum sa reactionam intr-o situatie sau alta. Si e bine, zic eu, sa vrem sa ne informam. Pentru ca nu le stim pe toate, avem multe de invatat cand vine vorba de cresterea si educarea copiilor, ca doar pana la al nostru, n-am mai crescut niciunul ca sa stim cum se face. Dar problema e ca ajungem uneori sa nu mai stim sa ne ascultam vocea interioara, care stie de multe ori ce e de facut.

Nu e vorba sa ne crestem copiii dupa cum ne vine, dupa tiparele pe care le avem fiecare, provenite din propria copilarie, care sunt mai mult sau mai putin potrivite. Dar atunci cand suntem constienti de alegerile noastre, cand actionam cu disernamant si nu pe pilot automat, cand suntem niste parinti informati, care isi doresc tot binele pentru copilul lor (aici o sa ziceti ca toti ne dorim asta, ceea ce e adevarat, ca doar drumul spre iad e pavat cu bune intentii.. mai multe nu zic), e bine sa reinvatam sa ne ascultam inima, care ne va spune ce sa facem acolo unde nu vedem vreo solutie, acolo unde cartile, articolele citite, cursurile facute parca nu au un raspuns la problema noastra, pentru simplul motiv ca nicio carte, niciun curs nu are cum sa tina seama de individualitatea fiecarui copil si a fiecarui parinte, a familiei lor ca intreg si nici nu poate sa prevada toate situatiile ce pot sa apara. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Despre cum macina vina

Guilt

Image courtesy of Frameangel at freedigitalphotos.net

Citeam acum vreo 2 saptamani pe blogul Printesei Urbane un articol despre vina. M-am regasit in el… eram constienta dinainte ca si eu o port mai mereu cu mine, dar de cand l-am citit, am inceput sa ma gandesc foarte des la asta, sa realizez de fiecare data cand isi arata coltii. E o umbra nelipsita si poate ca ar trebui sa o accept, sa ma uit la ea si cu drag, cum zice Ioana in final, insa deocamdata nu pot decat sa o resping si sa-mi doresc sa scap de ea ( desi stiu ca trebuie sa imbratisam/acceptam si emotiile asa-zis negative..dar, asta e alta discutie). Mai jos, e un exemplu de cum se insinueaza ea usor, impovarandu-mi viata. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Disciplina creativa (II)

discipline-2

sursa foto: pinterest

Ieri am descris aici o parte din tehnicile de disciplina creativa pe care le-am gasit in cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit” a lui Lou Harvey Zahra. Intre timp am descoperit ca autoarea mai are o carte pe aceasta tema: “Educatie creativa intr-o familie unita – Cum sa transformi lacrimile, furia si zbuciumul, fiind aproape de copiii tai”. Probabil si aici putem gasi multe alte solutii la problemele cu care ne confruntam uneori cand vine vorba de puii nostri.

 

Astazi vreau sa mai expun unele recomandari ale autoarei, la care am adaugat si cateva exemple personale, pe care sa le folosim atunci cand copiii vor ceva ce nu le putem oferi, cand vrem sa amanam putin obtinerea lucrului dorit sau cand ei sunt cei care ne refuza si noi am vrea sa faca ceva anume.

  1. Prima dintre ele – Spuneti “Nu” intr-un mod diferit, se refera la acele situatii in care avem tendinta de a spune “nu” pentru ca ne grabim sau nu ne este prea comod sa facem o anumita actiune (de exemplu, copilul vrea sa gatim o anumita prajitura impreuna, dar noi nu avem starea necesara sau poate ingredientele necesare). Alteori “nu-ul” vine atunci cand copilul cere ceva nesanatos de mancare. Oricare ar fi motivele pentru care suntem nevoiti sa refuzam cererea, daca il indulcim pe “nu” oferind alternative sau redirectionandu-l spre o alta actiune, reusim sa evitam frustrarea copilului, care nu mai simte ca i-a fost blocat impulsul puternic ce il face sa ceara un anumit lucru.

Read the rest of this entry »

1 Comment »

Disciplina creativa (I)

discipline

Image courtesy of David Castillo Dominici at freedigitalphotos.net

Tot mai multi parinti aleg sa-si disciplineze copilul altfel, fara pedepse, fara recompense, si totusi cu impunerea unor limite care sunt necesare pentru o dezvoltare armonioasa. Desi usor de zis, nu ne e mereu la indemana sa facem lucrurile in felul acesta, caci avem niste limitari venite din propria copilarie. Dar asta e alta discutie despre care am scris aici.

De aceea, azi m-am gandit la cateva exemple concrete (am venit si eu cu unele) pe care le-am gasit in cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit – Educarea constienta a copilului si disciplina creative” a scriitoarei Lou Harvey Zahra, o carte folositoare parintilor si care poate fi un bun ghid al acestora, indiferent de varsta copilului. Sper sa revin curand cu cateva impresii despre aceasta lectura.

Metodele propuse in aceasta lucrare functioneaza cu atat mai bine cu cat tinem seama si de celelalte recomandari ale autoarei, printre care, importanta ritmurilor zilnice, activitatile manuale, jocurile si povestile. Disciplina creativa presunpune “un set de instrumente utile pentru a-i invata pe copii sa se comporte asa cum trebuie si pentru a transforma provocarile in ceva pozitiv”, dupa cum explica Zahra. Read the rest of this entry »

4 Comments »

Diferentele dintre soti = dezastru sau sansa de crestere?

 

 

couple-with-different-opinions

Image courtesy of Ambro at Freedigitalphotos.net

Am citit de curand un articol reusit pe un blog despre diferentele care exista intre partenerii de cuplu, autoarea lui fiind de parere ca e perfect in regula sa nu fim pe aceeasi lungime de unda, ideile diferite ducand la evolutie. De acord cu asta intr-o anumita masura. Mai sustine ea ca, cel mai important lucru este doar acela de a ne dori sa mergem impreuna la drum, tinandu-ne de mana.

Dar oare pana unde e ok sa fim diferiti atunci cand la mijloc este si un copil? Da, diferentele pot aduce progresul, pentru ca punand pe tapet conceptiile fiecaruia poti ajunge la o varianta care nu e nici alba, nici neagra, e gri, e o forma care seamana putin cu fiecare din cei 2, asa cum este si copilul, jumatate din fiecare. Pana la urma, ce conteaza mult este ca cei 2 sa fie deschisi spre dialog, sa-si doreasca sa gaseasca o cale comuna care sa fie spre binele tuturor si mai ales al copilului, atunci cand e vorba de educatia lui. Read the rest of this entry »

Leave a comment »