parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Sertarul cu amintiri – #Dariusisme

sertarul cu amintiri dariusisme

A trecut ceva timp de ultima dată când am scris despre lucrurile trăznite pe care le mai zice Darius, ca orice alt copil plin de umor, dar în același timp autentic și inedit. Cred că rar găsești 2 copii care să spună aceleași perle, dar sunt sigură că toți sunt un izvor de astfel de “texte”. Așa că vă invit, dacă vreți să-mi spuneți și voi ce lucruri trăznite au spus ai voștri, dintre cele care v-au rămas în minte sau în suflet.

Eu am surprins puține pentru că cele mai multe sunt savurate, dar nu și consemnate în scris, ceea ce face să se piardă din ele. So, here it goes: Read the rest of this entry »

Leave a comment »

De 1 an si 9 luni cu juniorul zburdalnic

img_20181225_185921De Andrei am tot povestit eu tangențial, dar nu i-am mai dedicat lui exclusiv un articol parcă demulticel. Sau mi se pare așa pentru că am petrecut foarte mult timp împreună în ultima lună, chiar mai mult decât înainte de episodul din decembrie. Fix azi împlinește 1 an și 9 luni și mi-e drag de el de numa’. Peste o lună o să reîncep activitatea, așa că mai am puțin de stat doar cu el. Și de atunci, din decembrie, mă tot gândesc că n-o să mă mai întâlnesc niciodată cu perioada asta frumoasă, dar și plină de provocări prin care trecem acum. Oricum e mai mult frumoasă, pentru că provocările, atât timp cât nu vorbim de probleme de sănătate (chiar și “banalele” viroze), sunt trecătoare și inerente vârstei lui.

Încep cu micile provocări ce îmi scot uneori peri albi*:D big grin. Da, chiar și cei mai adorabili copii ne pot face asta. Sau mie cel puțin. Părul meu e pe bigudiuri atunci când nu adoarme nicicum. Trec prin mai multe etape, de la Zen total, la răbdare multă, la relativă agitație, iar spre final, îmi cam vine să mă catăr pe pereți. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Hoinari prin anotimpuri – cartile preferate la 1 an si 9 luni

dsc04160

Azi vă povestesc despre cartea preferată a lui Andrei, de fapt, cărțile lui preferate care sunt 4 la număr și fac parte din colecția Hoinari prin anotimpuri.  De multă vreme am în gând să scriu despre asta pentru că de vreo 3 luni Andrei e fascinat de ele. Pur și simplu se pierde în paginile cărții și începe să vorbească pe limba lui care devine tot mai inteligibilă pentru noi :). Alteori vine și mă ia de mâna, indiferent ce-aș face și mă duce la cărțile lui pentru a-i arăta detalii și a-i povesti despre ce vede acolo.

Deși e posibil să le aveți deja sau măcar să fi auzit despre ele, vă povestesc puțin despre aceste cărți minunate din perspectiva noastră. Noi le avem de când era Darius mai mic. Cred că avea sub 3 ani când i le-am luat, dar el n-a fost atât de fascinat de ele cum e acum Andrei. I-au plăcut, le-a studiat, dar lui îi plac mult poveștile cu text.

Aceste cărți ce prezintă fiecare câte un anotimp sunt fără text, doar imagini în detaliu  din casele oamenilor, de pe stradă,  din centrul orașului, din natură, dintr-o gară, din magazine, din biblioteci, grădiniță. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Viata mea dupa episodul de convulsie febrila

teddy-242878_1920.jpgDacă după primul episod cu convulsie febrilă al lui Andrei am avut sentimentul că viața noastră s-a schimbat întrucâtva, după al doilea senzația asta a devenit și mai acută. Poate părea ciudat pentru că se presupune că a doua oară ești mai pregătit și știi ce se întâmplă și da, într-o anumită măsură lucrurile stau așa (cel puțin nu mai e șocul inițial când nici măcar nu știi ce a pățit copilul), dar pe de altă parte, pentru o astfel de experiență niciodată nu ești gata. Nu e ca și cum ai te-ai trezi într-o dimineață și ti-ai spune că e o zi potrivită pentru a trece printr-un chin sufletesc alături de copilul tău. Așa ceva nu există și de asta spuneam că nu te poți simți pregătit.

De ce a doua oară am resimțit greul și mai tare? Poate pentru că după primul episod speram să nu mai fiu nevoită să trec prin asta, speram să fi fost un caz izolat și să rămână doar o amintire dureroasă.

Poate pentru că timp de 6 luni, interval în care Andrei a mai făcut febra, nu s-a mai repetat experiența și mă gândeam că sunt șanse că povestea asta să fie de domeniul trecutului. Read the rest of this entry »

4 Comments »

“Nu vreau” – versiune la 1 an si 8 luni

jelleke-vanooteghem-381416-unsplash.jpg

În seara asta vă povestesc despre noul hit din casa noastră. Se cheamă “nu vreau” aka “nu vau”, versiune de pitic Andrei. Mai c-aș zice că mi-a fost dor de când nu l-am mai auzit spus așa, într-o versiune mai dulce, în urmă cu vreo 2 ani și ceva, când făceam prima dată cunoștință cu voința puternică a lui Darius. Numai că nu mi-a fost așa de dor fix de partea asta, de ce să va spun că numai asta visam noaptea? *:D big grin

Oricum, Andrei nu s-a gândit să mă întrebe întâi dacă-mi place sau dacă sunt nerăbdătoare să aud de zeci de ori pe zi combinația magică a celor 2 cuvinte. Poate credeți că exagerez când spun “de zeci de ori pe zi”, dar vă asigur că nu. Mi-ar plăcea să fie doar o figura de stil, dar Andrei cred că s-a îndrăgostit de sunetul acestor cuvinte și probabil de puterea lor și ni le servește non- stop. Azi am numărat în primele 3 ore ale zilei vreo 25 de “nu vau”. Apoi m-am plictisit să le mai țin evidența. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Craciun cu iz de spital si brad pe jumatate impodobit

IMG_20181225_024855.jpgFebra pregătirilor pentru Crăciun a fost subit întreruptă anul ăsta, cu câteva zile înainte de sosirea Moșului, de un episod care m-a readus cu picioarele pe pământ, în sensul că m-a făcut să mă uit mai atent la ce e cu adevărat important. La distanță de 6 luni, am fost nevoiți să trecem din nou printr-o experiență dureroasă care ne-a trimis direct la Urgențe și apoi în spital, lăsând tot ce părea de neamânat în urmă. De fapt, atunci când al tău pui mic se confruntă cu probleme de sănătate, nimic altceva nu mai pare urgent în afară de el. N-are cum să fie altfel. Totul, dar totul, pălește. Să stai în spital chiar și pentru 2 zile cum a fost de data asta mi se pare treabă grea, una din cele mai grele. Ai prefera să faci toate muncile care te enervau, să stai în trafic, să stai în îmbulzeala din magazine, numai să nu te vezi într-un perimetru îngrădit în care nu poți face mai nimic decât să aștepți rezultatele analizelor, administrare de tratamente și să vină ziua în care vei pleca în sfârșit acasă.

Dar mă opresc aici. Nu vreau să mai întristez pe nimeni. Poate am să revin asupra experienței din spital altă dată. Ideea e că am fost cea mai fericită la externare și abia am așteptat să ajung acasă, să mă bucur de fiecare colțișor, să văd puiul alergând în voie, bucuros că e împreună cu tati și Darius. Atunci când m-a luat valul cu treburile care mai sunt de făcut, m-am gândit că nimic nu e mai important decât să fim toți împreună, acasă, sănătoși (relativ) chiar dacă în jur e dezordine și mă așteaptă o sută de chestii să le pun la locul lor. Read the rest of this entry »

4 Comments »

Povesti din Padurea Craciunului

Povesti din Padurea Craciunului 1#InasteptareaCrăciunului noi am mai citit câteva povești de ultima dată când v-am povestit despre ele. Sunt restantă cu vreo 2 pentru că vineri m-am concentrat pe articolul cu evenimentele caritabile, iar în weekend mereu intervin altele. Astăzi vă povestesc despre o cărticică luată anul acesta de la editura DPH, “Povești din Pădurea Crăciunului”, care este despre prietenie, despre tradiții în așteptarea zilei magice de Crăciun, despre bucurie.

Încep prin a vă spune că ilustrațiile sunt tare frumoase; au conturat o lume de vis de parcă îți vine să începi să cauți această pădure minunată:). Povestea începe cu prezentarea Bursuciței care nu căuta acest loc feeric, (neștiind cât e de încântător), ci era doar în trecere. Însă când a văzut frumusețea pădurii, și-a spus de îndată că o să rămână acolo. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Sertarul cu amintiri – #Dariusisme – dor de inghetata, ordine si varsta lui

Sertarul cu amintiri DariusismeDe-o vreme încoace am uitat să mai notez ce lucruri interesante a mai spus Darius, sub pretextul că e prea fain ce-a zis ca să uit. Și n-am uitat complet, numai că anumite discuții îmi revin în minte doar într-un anumit context, nu la comandă sau atunci când am eu un răgaz și m-așez să le consemnez. Așa că azi am puține #dariusisme, dar îmi promit ca pe viitor să fiu mai atentă și să notez lucrurile mai mult sau mai puțin memorabile pe care le spune.

Darius despre ordine/ curățenie Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Plans, dureri si frici

child-652552_1280

Sursa foto: pixabay.com

Nu știu dacă și alte mame simt la fel, dar eu când îl aud pe Andrei cum plânge de durere, de fapt e puțin spus “plânge”, căci e un fel de urlat, un plâns de jale, de suferință ascuțită, îmi vine să urlu în rând cu el. E sfâșietor să-ți plângă copilul în brațe și să te simți neputincios. Se pare că îi ies caninii. Și chiar dacă sunt doar niște minunte pe ceas, ele par ore..timpul are cu totul altă dimensiune. Știu că ar fi bine să rămân calmă, știu că ar trebui să-i pot conține toată durerea lui și fac cum pot asta. Îl țin în brațe, îl plimb, îl mângâi. Când chiar nu mai pot, îl predau tatălui său, dar doar pentru scurt timp, nu pot sta departe de el. Doar cât mi trag puțin sufletul. Simt durerea în rând cu el. Numai că aș vrea să mă doară doar pe mine ceva fizic, aș îndura altfel, mai ușor. Să nu-l mai văd pe el că se chinuie așa.

Durerii i se mai adaugă și teama, că doar cum altfel? Teama să nu mai trecem prin ce-am trecut atunci, care se activează de fiecare dată când îi ating fruntea și o simt prea caldă. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Sertarul cu amintiri – #Dariusisme -despre timp si frumusete

Sertarul cu amintiri Dariusisme

Astăzi m-am gândit să mai pun la sertar niște perle de-ale lui Darius pentru că altfel le uit și peste câteva zile m-aș chinui să-mi amintesc ce a mai spus. De fapt, unele sunt deja uitate pentru că el e foarte vorbăreț și spune multe, ca orice copil, dar dacă nu e ceva memorabil sau care să mă amuze/uimească într-un fel anume, atunci le dau rapid uitării, din păcate. Era fain ca hard-disk minții mele să fie mai mare, să poată înmagazina mai mult, dar el pare că a chiar intrat la apă de când am devenit mamă, cel puțin în unele privințe :)). Nu-i nimic, îl repar eu cumva!

Până atunci notez aici ca să fiu sigură că am unde să mă întorc atunci când vreau să găsesc o frântura din el, copilul de 4 ani jumate.

Read the rest of this entry »

Leave a comment »