parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Judecatile si asteptarile noastre in relatia cu copiii

justice-2071539_1920Fără să vreau mă trezesc că emit judecați de tot soiul la adresa lui Darius, de genul “nu prea cred că o să intre în mare prea curând, pentru că îi e prea frică de apă. Doar știu cum se comportă când e vorba de spălat pe cap” sau “mai bine merg singură la cumpărături pentru că atunci cand sunt cu Darius lucrurile merg mai încet, probabil că începe să-mi ceară să-i cumpăr diverse”, sau alteori mă aștept să reacționeze exagerat într-un anumit context, din cauză că am mai trecut prin situații similare care au dus la discuții îndelungate sau chiar la tantrumuri – gen plecatul dintr-o vizită/ de la o petrecere aniversară.

Fac toate astea deși îmi dau seama că nu e OK, deși am habar de ceva teorie referitoare la așteptările (eronate) pe care le avem față de copii, deși asta arată că nu l-aș investi cu suficientă încredere. Mă supăr de câte ori mă surprind făcând lucrul ăsta. Am încercat să observ de câte ori ajung să gândesc așa și am realizat că mi se întâmplă mai des decât aș vrea. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Casa, dulce casa

wood-1448600_1920.jpgAcasă înseamnă pentru mine locul în care mă regăsesc, în care îmi adun forțele, locul în care mă liniștesc. E tare importantă pentu mine această bucată de pământ , înconjurată de ziduri de cărămidă, așa cum e, cred, pentru mulți dintre noi! Nici măcar n-am realizat asta atât de clar până n-am stat față în față cu o decizie referitoare la o viitoare casă. Multe lucruri par mai ușor de înfăptuit în vorbă decât în faptă…  Read the rest of this entry »

Leave a comment »

#1 Activitati de facut, locuri de vazut, bine de stiut :) – Saptamana 27.09- 03.10.

sibiu-1606375_1920.jpgDe astăzi mi-am propus să inițiez o rubrică nouă care se adresează cititorilor din Sibiu sau celor care sunt în trecere prin Sibiu. M-am gândit să creez un loc în care se reunesc cele mai multe evenimente dedicate copiilor și părinților ce vor avea loc în orașul nostru în decursul unei săptămâni.  Am spus cele mai multe pentru că sigur nu am cum să le cuprind pe toate și nici nu-mi propun asta. Voi adăuga atelierele și evenimentele pentru copii, dar știu sigur că și noi, părinții, avem nevoie să evadăm, chiar dacă asta înseamnă poate tot un event care are legătură cu creșterea copiilor, sau alteori, o escapadă la mișcare. Așa că, veți regăsi în aceste articole și evenimente care se adresează mămicilor sau părinților. Selecția va fi făcută în funcție de interesele noastre (ca și vârstă pentru copii), deși voi încerca să nu mă limitez strict la acestea. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Recunostinta si crampeie din diminetile mele

sol-979328_1920De când am început să practic regulat recunoștința, sunt mult mai atentă la zilele mele, la micile detalii care fac ca ziua să arate altfel. Încă de dimineață caut momente frumoase. S-ar zice că le vânez chiar. Mă surpind spunându-mi că ceea ce mi se întâmplă la un moment dat e demn de a fi trecut în carnețelul meu cu momentele zilei pentru care sunt recunoscătoare.

Mă bucur mult că reușesc să fac asta, să-mi iau timp și să fiu constantă în practica acestui obicei pentru că, guess what? Chiar face bine! Și doar citind despre cât de minunat e să faci asta la alții nu ajută, din păcate. Trebuie să începi și să vrei cu bună-știință să trăiești văzând binele și frumosul. Am mai avut tentative în trecut, dar n-am reușit să mă țin de practica asta foarte mult timp. Acum cred că am fost mai pregătită decât eram înainte, cu inima mai deschisă pentru a vedea binele. Nu pot decât să le mulțumesc din suflet celor 2 persoane care m-au inspirat să practic recunoștința: Cristina care a lansat provocarea asta de anul trecut și Ana care a propus provocarea recent în grupul ei. Deși n-am scris zilnic acolo, pe carnețelul meu am făcut-o zi de zi, iar uneori retroactiv, punându-mi zilele sub lupă în căutarea micilor momente de bucurie. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Din nou despre perseverenta bebelusilor

climbing-1496217_1920.jpgCred ar fi cazul -i spun toddler pentru nu mai prea e bebeluș Andreiul meu de 17 luni. De când a început meargă pe picioarele lui parcă nu mai merge -i zic bebe, deși îmi pare așa mic încă! Până la urmă e mai puțin relevant cum îl numesc. Ceea ce contează este noua lecțiepredată” de micul omuleț. Nici nu știu dacă e așa nouă! Acum vreun an deja își arăta skill-urile și dădea dovadă de perseverență, antrenandu-se foarte serios pentru olimpiada bebelusească. De atunci a tot reluat lecția, dându-mi și alte exemple clare despre cum e treaba cu tenacitatea, despre cât de hotărât trebuie fii pe drumul pe care ai pornit.

Astăzi mi-a mai arătat o dată stăruința îl va duce acolo unde își dorește: pe masa înaltă din living *:P scoate limba. Copilul acesta al meu nu-și propune ținte prea ușoare, după cum se vede treaba. El vizează ajungă la înălțime, vadă cum e acolo, cum arată lumea de acolo din vârful mesei. De ce rămână neexplorată zona aceea? Cine știe ce comoară prețioasă se poate ascunde acolo!  Read the rest of this entry »

Leave a comment »

De la “nevoia” de jucarii la adevarata nevoie: de pupici si imbratisari

mom-1363917_1920-Mami, vreau să-mi cumperi o jucărie, îmi spune Darius privindu-mă rugător și întrebător în același timp.

Mă uit la el și-mi dau seama că se cam plictisește și pare obosit. Știu că nu de jucărie are nevoie. Dar mare mi-a fost surpriză să văd că și el știe, de fapt, că nu de asta are nevoie! Să vedeți ce urmează să-mi spună!

În prima fază, nu am spus nimic, doar m-am uitat lung la el, cu o privire care îi arată că îl înțelege, că sunt acolo dacă are nevoie de mine. Apoi i-am și confirmat prin cuvinte ceea ce încercam să-i transmit prin limbajul non-verbal. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Comunicarea eficienta cu copiii – Strategii pentru a obtine cooperarea

comunicarea-eficienta-cu-copiii-acasa-si-la-scoala---editia-a-iv-a_1_fullsizeAșa cum am promis aici, am revenit cu idei din cartea “Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală” de  Adele Faber & Elain Mazlish. Simt nevoia să repet că ducem lipsă de educație pe tema comunicării eficiente și aici mă refer la comunicare în general, pentru că și între adulți o mulțime de conflicte ar putea fi evitate dacă mesajul ar fi transmis pe tonul potrivit, fără acuzații, fără sarcasm, fără amenințări ori remarci acide.

Și pentru că în școală n-am avut materii în care să fim învățați cum să comunicăm cu cei din jurul nostru, nu ne rămâne decât să ne apucăm noi de treaba pe cont propriu, să căutăm exemple, să găsim modele bune de urmat. Asta cred că ne oferă această carte minunată din plin: exemple clare, limbaj accesibil, explicații concise. Și ca să nu mai lungesc mult vorba, am să trec direct la capitolul de care vreau astăzi să vă vorbesc: “Șapte metode de a-i atrage pe copii să coopereze”.

V-ați gândit vreodată câte comenzi primesc copiii atât acasă, cât și la grădiniță ori la școală? Începând de la “îmbracă-te”, “adună-ți jucăriile”, “vorbește mai încet”, la “stai la locul tău”, “ridică mâna”, “coboară tonul”, “nu alerga pe hol”, “nu mai vorbi” și lista poate continua. Poate veți spune că nu e nimic rău în a impune niște reguli, Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Iubirea de sine si bebelusii

joy-2483926_1920Știți bebelușii aceia care atunci când se văd în oglindă se bucură și se pupă singuri, arătându-se foarte voioși că au în față ochilor o făptură desăvârșită? Ei bine, Andrei e în faza asta! Se admiră de mama focului și eu nu pot decât să-i dau dreptate :))

Se pare că bebelușii la vârstă asta, în mod misterios, știu ce înseamnă iubire de sine. Mai târziu în viață de câte ori mai facem acest gest? Ni se pare cam stupid și parcă acea chestie ar trebui modificată la corpul sau la chipul nostru; e fie prea mare, prea mică, nu se încadrează în trăsăturile feței, părul nu e aranjat cum trebuie, etc. Ne este foarte greu  să găsim un moment în care să credem că arătăm perfect și să ne simțim atât de bine, încât să pupăm oglinda care ne reflectă.

În timp am uitat să ne iubim pentru ceea ce suntem, nu pentru cum arătăm sau ce-am realizat. În timp am învățat să ne apostrofăm singuri, să ne privim cu răceală, să ne uităm mai atent la defecte. În timp ne-am îndepărtat de noi, de eul nostru care știe că toți ne naștem minunați! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Comunicarea eficienta cu copiii. Acasa si la scoala

comunicarea-eficienta-cu-copiii-acasa-si-la-scoala---editia-a-iv-a_1_fullsizeAzi am să vă povestesc despre o carte extraordinară pe care ar trebui să o citească fiecare părinte și profesor, educator ori învățător. Este vorba de “Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală” de Adele Faber & Elain Mazlish, autoarele best-sellerului “Cum să le vorbim copiilor pentru a asculta și cum să ascultăm, astfel încât să îi facem să vorbească”.

În seara asta am simțit nevoia să mă întorc la această carte și să recitesc pasaje din ea. Mă tot bântuie un gând de multă vreme, acela că noi, adulții, nu știm comunica, adică nu știm s-o facem într-o manieră care să nu atace, să nu rănească sentimentele celuilalt, nu știm comunica asertiv, să cerem ce avem nevoie într-un mod convingător, concis, nu reușim să ne facem adesea înțeleși și asta pentru că nu suntem antrenați să facem toate astea. Cred că odată ce afli că există și alte variante de a comunica, cum sunt cele din cartea de față, e nevoie de exercițiu pentru a te obișnui să te exprimi așa cum ne este arătat în lucrarea aceasta. Nu ne vine la îndemână să facem asta după ce ani de zile am comunicat altfel. Și deși cartea se adresează profesorilor și părinților, eu cred că ne-ar prinde tare bine tuturor să adoptăm modul acesta de a vorbi și în celelalte sectoare ale vieții noastre.

Cred că multe conflicte ar putea fi evitate dacă am reuși să transmitem cu claritate mesajul nostru, fără să negăm sentimentele celuilalt, fără să atacăm și să criticăm, acceptând adevărul persoanei din fața noastră, fără a fi neapărat de acord cu el. Știu, pare destul de greu de imaginat că toate astea sunt posibile și așa cum spuneam, fără exercițiu cred că nu putem spera să vedem prea multe schimbări. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Consultatia in sistemul de stat: provocare pentru copil si parinte?

stethoscope-147700_1280.pngImaginați-vă că cineva apropiat, în care aveți încredere vă duce într-un spital, un loc în care n-ați mai fost vreodată și acolo auziți mult despre operații, despre un medic care operează și pe care trebuie să-l așteptați mult pentru a vă consulta, iar înălțimea voastră depășește cu puțin un metru, adică sunteți un copil. Ce fel de gânduri vă vin în minte oare în perioada asta de așteptat pe coridor? Oare ce gândiți când vedeți în jur persoane cu picioare în ghips? Cum vă imaginați consultația?

Ei bine, m-am întrebat și eu toate astea pentru că azi am fost cu Darius la o consultație în sistemul de stat, prima de altfel.
Până acum singurele sale interacțiuni cu cadre medicale au fost cu medicul de familie, cu care se înțelege foarte bine, cu un medic homeopat și cu o doamna doctor cardiolog care se vedea că are experiență în a lucra cu copiii și totul a fost bine. Aceste consultații au fost în cadrul unor policlinici private, ceea ce posibil să fi făcut diferența. Read the rest of this entry »

2 Comments »