Disciplina creativa (II)

sursa foto: pinterest

Ieri am descris aici o parte din tehnicile de disciplina creativa pe care le-am gasit in cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit” a lui Lou Harvey Zahra. Intre timp am descoperit ca autoarea mai are o carte pe aceasta tema: “Educatie creativa intr-o familie unita – Cum sa transformi lacrimile, furia si zbuciumul, fiind aproape de copiii tai”. Probabil si aici putem gasi multe alte solutii la problemele cu care ne confruntam uneori cand vine vorba de puii nostri.

 

Astazi vreau sa mai expun unele recomandari ale autoarei, la care am adaugat si cateva exemple personale, pe care sa le folosim atunci cand copiii vor ceva ce nu le putem oferi, cand vrem sa amanam putin obtinerea lucrului dorit sau cand ei sunt cei care ne refuza si noi am vrea sa faca ceva anume.

1. Prima dintre ele – Spuneti “Nu” intr-un mod diferit, se refera la acele situatii in care avem tendinta de a spune “nu” pentru ca ne grabim sau nu ne este prea comod sa facem o anumita actiune (de exemplu, copilul vrea sa gatim o anumita prajitura impreuna, dar noi nu avem starea necesara sau poate ingredientele necesare). Alteori “nu-ul” vine atunci cand copilul cere ceva nesanatos de mancare. Oricare ar fi motivele pentru care suntem nevoiti sa refuzam cererea, daca il indulcim pe “nu” oferind alternative sau redirectionandu-l spre o alta actiune, reusim sa evitam frustrarea copilului, care nu mai simte ca i-a fost blocat impulsul puternic ce il face sa ceara un anumit lucru.

Disciplina creativa (I)

Image courtesy of David Castillo Dominici at freedigitalphotos.net

Tot mai multi parinti aleg sa-si disciplineze copilul altfel, fara pedepse, fara recompense, si totusi cu impunerea unor limite care sunt necesare pentru o dezvoltare armonioasa. Desi usor de zis, nu ne e mereu la indemana sa facem lucrurile in felul acesta, caci avem niste limitari venite din propria copilarie. Dar asta e alta discutie despre care am scris aici.

De aceea, azi m-am gandit la cateva exemple concrete (am venit si eu cu unele) pe care le-am gasit in cartea “Cum sa-ti faci copilul fericit – Educarea constienta a copilului si disciplina creative” a scriitoarei Lou Harvey Zahra, o carte folositoare parintilor si care poate fi un bun ghid al acestora, indiferent de varsta copilului. Sper sa revin curand cu cateva impresii despre aceasta lectura.

Metodele propuse in aceasta lucrare functioneaza cu atat mai bine cu cat tinem seama si de celelalte recomandari ale autoarei, printre care, importanta ritmurilor zilnice, activitatile manuale, jocurile si povestile. Disciplina creativa presunpune “un set de instrumente utile pentru a-i invata pe copii sa se comporte asa cum trebuie si pentru a transforma provocarile in ceva pozitiv”, dupa cum explica Zahra.

Diferentele dintre soti = dezastru sau sansa de crestere?

 

 

Image courtesy of Ambro at Freedigitalphotos.net

Am citit de curand un articol reusit pe un blog despre diferentele care exista intre partenerii de cuplu, autoarea lui fiind de parere ca e perfect in regula sa nu fim pe aceeasi lungime de unda, ideile diferite ducand la evolutie. De acord cu asta intr-o anumita masura. Mai sustine ea ca, cel mai important lucru este doar acela de a ne dori sa mergem impreuna la drum, tinandu-ne de mana.

Dar oare pana unde e ok sa fim diferiti atunci cand la mijloc este si un copil? Da, diferentele pot aduce progresul, pentru ca punand pe tapet conceptiile fiecaruia poti ajunge la o varianta care nu e nici alba, nici neagra, e gri, e o forma care seamana putin cu fiecare din cei 2, asa cum este si copilul, jumatate din fiecare. Pana la urma, ce conteaza mult este ca cei 2 sa fie deschisi spre dialog, sa-si doreasca sa gaseasca o cale comuna care sa fie spre binele tuturor si mai ales al copilului, atunci cand e vorba de educatia lui.

Timpul pentru schimbare

Sursa foto: Stuart Miles, freedigitalphotos.net

Insufletita de evenimentul de joi seara, “Copilul meu e (pre)scolar. Ce rol am eu in educatia lui?” organizat prin intermediul platformei online “Sprijin pentru mame” cu ajutorul Corinei David, initiatoarea acestui proiect care isi propune sa organizeze astfel de intalniri utile parintilor, m-am gandit sa surprind cateva idei cu care am ramas dupa aceasta exeprienta. Se pare ca de fiecare data cand merg la un atelier/seminar/eveniment, ma entuziasmez si primesc mai mult decat niste idei de aplicat, mai mult decat niste informatii utile, primesc dorinta de a face ca lucrurile sa se intample, dobandesc din energia acelor oameni cu viziune care stau in fata noastra, a auditoriului si ne vorbesc cu pasiune si daruire, primesc incredere in mine, in schimbarea care incet, dar sigur, se produce in jurul nostru si incep cumva sa vizualizez bucati dintr-un puzzle la care iau parte, pe care chiar il contruiesc. Inca nu gasesc toate piesele, inca nu stiu exact ce forma va lua acest mozaic, dar ceea ce conteaza este ca stiu ca sunt in directia buna.

Nu pot decat sa ma inclin in fata unor oameni cu har, asa cum este Oana Moraru, care reusesc sa transmita dincolo de un mesaj substantial, o emotie puternica, curaj si inspiratie. Am descoperit doar de curand cum Oana face ca lucrurile sa se intample, cum schimba mentalitati si cum creeaza valoare prin platforma sa, Vocea parintilor, si pe multe alte cai, prin implicare in proiecte, prin oferirea de alternative, cum este Scoala Helikon, prin conferintele pe care le sustine.