parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Cand a trecut furtuna

rainbow.jpg

Image courtesy of Serge Bertasius at FreeDigitalPhotos.net

Cand lucrurile incep sa se linisteasca si sa intre pe fagasul lor normal, te bucuri si poti sa tragi niste invataminte care sa fie utile atunci cand se aduna iarasi norii negri. M-am trezit gandindu-ma la tantrumurile dese si intense pe care le-a facut D., in special in luna decembrie, pe fond de raceala, de alte boli, de stat in casa. Erau zile cand parca ajunsesem la capatul rabdarii, cand nu mai intelegeam unde s-a rupt ceva, parca iremediabil, acel ceva care il face pe puiul meu sa se comporte atat de diferit de cum il stiam eu. Desi imi dadeam seama si citisem destul inainte ca sa pricep ca sunt comportamente normale, in unele zile ma cuprindea disperarea si parca vroiam sa evadez, sa ma intorc cand revine soarele pe cer.

Acum insa stau si ma minunez de cum a trecut tot (mai sunt momente cu mici accese, dar incomparabil fata de ce am experimentat aproximativ o luna de zile), de progresele pe care le face D, de discutiile pe care le avem noi 2, de declaratiile sincere si heart-melting pe care mi le face puiul meu (ma trezeste el pe mine intr-o dimineata si, primul lucru, imi spune ca ma iubeste ♥) si inteleg ca rabdarea ne-a fost rasplatita.

Stiu insa ca viata e plina de neprevazut si lucrurile se pot schimba rapid Read the rest of this entry »

Advertisements
1 Comment »

Diferentele dintre soti = dezastru sau sansa de crestere?

 

 

couple-with-different-opinions

Image courtesy of Ambro at Freedigitalphotos.net

Am citit de curand un articol reusit pe un blog despre diferentele care exista intre partenerii de cuplu, autoarea lui fiind de parere ca e perfect in regula sa nu fim pe aceeasi lungime de unda, ideile diferite ducand la evolutie. De acord cu asta intr-o anumita masura. Mai sustine ea ca, cel mai important lucru este doar acela de a ne dori sa mergem impreuna la drum, tinandu-ne de mana.

Dar oare pana unde e ok sa fim diferiti atunci cand la mijloc este si un copil? Da, diferentele pot aduce progresul, pentru ca punand pe tapet conceptiile fiecaruia poti ajunge la o varianta care nu e nici alba, nici neagra, e gri, e o forma care seamana putin cu fiecare din cei 2, asa cum este si copilul, jumatate din fiecare. Pana la urma, ce conteaza mult este ca cei 2 sa fie deschisi spre dialog, sa-si doreasca sa gaseasca o cale comuna care sa fie spre binele tuturor si mai ales al copilului, atunci cand e vorba de educatia lui. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Sarcina, racelile si gradinita

sick-pregnant

Image courtesy of David Castillo Dominici at freedigitalphotos.net

 Cele 3 din titlu ma au in comun pe mine, oarecum. Gradinita, indirect, of course*:) fericit. Cand ziceam ca am scos capul la liman si suntem (aproape) sanatosi sau inspre insanatosire, boala ne-a lovit din nou, pe toti 3. Dupa doar 4 zile de mers la cresa (D. a avut o pauza de 1 luna din cauza racelilor si a varicelei), in week-end D. a inceput sa tuseasca, sa aiba mucii cei nesuferiti si de data asta, febra nu s-a lasat asteptata, aparand de sambata noaptea. S-a chinuit saracutul cateva nopti cu febra mare si in semn de solidaritate, tati s-a gandit sa tranteasca si el o bronsita, tot cu stari febrile, desi de aproape 3 saptamani n-a iesit din casa din cauza varicelei, care inca nu era chiar vindecata. Acelasi diagnostic la amandoi. Mboon…acum eu era sa ma las mai prejos? Ei cu febra si raceli, tuse, tot tacamul si eu nimic? Nu, am facut si eu febra, cu dureri de cap teribile, cu nas infundat si alte simptome din acelasi regsitru. E a treia raceala in decurs de aproximativ 5 saptamani. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Urmel si zana Purcelus

Urmel si zana Purcelus.jpgDin nou, despre cartile lui Darius. Se pare ca sunt intr-o febra a cartilor pe care i le citesc puiului meu, poate si pentru ca saptamana asta am comandat mai multe carti noi, deci trebuie sa scriu la cald despre ele, pentru ca dupa o vreme, incepem sa ne plictisim si sa cautam alte povesti. Cel mai mult ma bucur ca reusim sa gasim carti diferite de cele clasice, cu mesaj pozitiv, pe care i le pot citi fara sa ma vad nevoita sa modific pasaje din ele, cum se intampla uneori la povestile traditionale. E vorba si de varsta – la un moment dat va putea sa auda povestile exact asa cum sunt, dar inca nu stiu care e varsta potrivita pentru asta. De aceea, prefer sa gasesc acele carti care se potrivesc acum. Sunt constienta totusi ca deja a luat contact si cu povestile asa cum sunt ele – de la tati (partial), de la bunici, gradi. Dar asta e alta discutie. Eu prefer sa le adaptez pe acelea care cer asta, sa i le citesc in my own style.  *;) face cu ochiul

Azi e vorba de o poveste care ne place asa cum e. “Urmel si zana Purcelus” este a doua carte despre Urmel pe care o avem, prima fiind “Urmel iese din ou”. Mai multe personaje simpatice ne incanta in aceste carti – profesorul Habacuc Tibatong, pasionat de cercetari si preocupat sa invete animalele de pe insula sa vorbeasca, Purcica, ajutorul sau de nadejde care se ingrijeste de treburile casei, Vava, un mic varan si pinguinul Ping si desigur, Urmel, care isi face aparitia in prima din carti, el fiind o reptila preistorica adusa de valurile marii intr-un iceberg. Read the rest of this entry »

1 Comment »

Ganduri de gravida la 1 noaptea

pregnancy

Image courtesy of africa at freedigitalphotos.net

Este ora 01:30 si nu pot sa readorm. Bine ca nu mi se intampla des sa am insomnii, mai ales ca inca mai merg la job, deci nu pot dormi cat as vrea dimineata! Ce-i drept, pana pe la 12,30 am dormit ca pruncul, de la 9 si ceva, cand am picat, ca un erou cazut la datorie. Intre timp, am stat pe net, am citit diverse, m-am asigurat ca mi-am facut damblaua de om care are nevoie de timp si pentru propria persoana (timp pe care ieri nu l-am prea avut) si am zis, gata, acum adorm. Da’ de unde! Am inceput sa simt ca-mi vine sa tusesc (tuse care ma mai chinuie din cand in cand, dupa cea de-a doua raceala), ca mi-e sete, ca mi-e cald, ca mi-e dor de codru’ verde…foiala maxima!

Ganduri de tot felul, de la job, la planuri de viitor, mai mult sau mai putin apropiat, la zapada care se asterne tot mai tare si la cat am de curatat la masina maine dimineta cand ne pregatim de plecare.*:D rânjet

Ma mai gandeam la cartile ce i le-am luat lui D. si despre care abia astept sa scriu. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Elefantul Elmer

ele-elmer-okAstazi m-am gandit sa povestesc putin despre cartile lui Darius. Demult am in plan sa scriu despre ce ii place sa citim, mai ales ca asta e una din activitatile pe care le facem zilnic, cu mult drag. Foarte des se intampla sa-mi aduca o carte si sa-mi spuna: “Mami, citeste-mi!”. Asta in afara programului de citit din fiecare seara, care e o constanta deja de ceva vreme. Sau alteori isi ia singur carticelele si le rasfoieste o buna bucata de timp, uneori chiar povestind, asa cum poate el, ce se intampla in fiecare.

 Un personaj din carti foarte indragit de D. este Elmer, un elefant mai special, care spre deosebire de ceilalti, este multicolor, neavand deloc culoarea gri, ceea ce il si face intr-una din carti sa se intrebe de ce este el diferit de restul turmei. Pe langa culoarea sa deosebita, el este si un elefant poznas, ce ii face sa rada pe semenii lui. Si pentru ca ne place tare mult de Elmer, avem 4 carti din colectia de aproximativ 10 (in ordinea in care le-am si cumparat): Read the rest of this entry »

1 Comment »

Din nou, despre crizele de furie

tantrum-kid

Image courtesy of Prawny at FreeDigitalPhotos.net

 La inceput de an, in loc de planuri si liste, pe mine ma preocupa un subiect delicat, cel al crizelor de furie. Am mai atins acest subiect aici si sigur il voi relua pentru ca ma intriga, ma pune fata-n fata cu …mine pana la urma, ma provoaca uneori la maxim. Si desi am citit cat de cat teorie in privinta modalitatii optime de abordare a crizelor, (teorii cu care si rezonez, mai ales cand sunt calma *:P scoate limba), in practica uneori e mai greu decat mi-am putut imagina. La finalul unor crize de-ale lui D, ma simt stoarsa ca o lamiae, ma simt de parca as fi carat lumea-n spinare, dar mai ales, simt ca undeva eu am gresit. Stiu ca trebuie sa le accept pur si simplu, dar cand vulcanul izbucneste, nu mai sunt asa de sigura de ceea ce stiu. De regula, raman calma pe parcursul crizei si ma felicit pentru asta, dar la final incep sa ma macine tot felul de ganduri, ca sunt prea dese, ca nu i-am implinit eu copilului unele nevoi si de asta le face, ca nu fac ceva bine pe ici, pe colo si de asta se tot repeta. Sincer, cand se intampla des, mi se pare dificil sa le privesc ca pe ceva normal. (desi, repet, am citit cartea Alethei si alte articole de alti autori care au aceeasi abordare si cu care ma identific, asta pana cand criza loveste din nou)

A fost o perioada dificila in ultima luna si din punctul asta de vedere, dar acum s-au mai linistit apele si zici ca mi-am primit copilul inapoi. Am identificat si niste factori declansatori (pe care i-am ignorat din varii motive) de care n-as vrea sa mai uit, de aceea o sa-i consemnez aici. Read the rest of this entry »

1 Comment »