parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Nu exsita reteta de parenting!

Prescription

Image courtesy of Praisaeng at freedigitalphotos.net

Cred ca asta e evident pentru toata lumea, dar cu toate astea, unii din noi, mai mult decat altii, (printre care si eu) avem tendinta de a cauta mereu tot felul de tips&tricks, sfaturi, recomandari, idei despre cum sa reactionam intr-o situatie sau alta. Si e bine, zic eu, sa vrem sa ne informam. Pentru ca nu le stim pe toate, avem multe de invatat cand vine vorba de cresterea si educarea copiilor, ca doar pana la al nostru, n-am mai crescut niciunul ca sa stim cum se face. Dar problema e ca ajungem uneori sa nu mai stim sa ne ascultam vocea interioara, care stie de multe ori ce e de facut.

Nu e vorba sa ne crestem copiii dupa cum ne vine, dupa tiparele pe care le avem fiecare, provenite din propria copilarie, care sunt mai mult sau mai putin potrivite. Dar atunci cand suntem constienti de alegerile noastre, cand actionam cu disernamant si nu pe pilot automat, cand suntem niste parinti informati, care isi doresc tot binele pentru copilul lor (aici o sa ziceti ca toti ne dorim asta, ceea ce e adevarat, ca doar drumul spre iad e pavat cu bune intentii.. mai multe nu zic), e bine sa reinvatam sa ne ascultam inima, care ne va spune ce sa facem acolo unde nu vedem vreo solutie, acolo unde cartile, articolele citite, cursurile facute parca nu au un raspuns la problema noastra, pentru simplul motiv ca nicio carte, niciun curs nu are cum sa tina seama de individualitatea fiecarui copil si a fiecarui parinte, a familiei lor ca intreg si nici nu poate sa prevada toate situatiile ce pot sa apara. Read the rest of this entry »

Advertisements
Leave a comment »

Cand a trecut furtuna

rainbow.jpg

Image courtesy of Serge Bertasius at FreeDigitalPhotos.net

Cand lucrurile incep sa se linisteasca si sa intre pe fagasul lor normal, te bucuri si poti sa tragi niste invataminte care sa fie utile atunci cand se aduna iarasi norii negri. M-am trezit gandindu-ma la tantrumurile dese si intense pe care le-a facut D., in special in luna decembrie, pe fond de raceala, de alte boli, de stat in casa. Erau zile cand parca ajunsesem la capatul rabdarii, cand nu mai intelegeam unde s-a rupt ceva, parca iremediabil, acel ceva care il face pe puiul meu sa se comporte atat de diferit de cum il stiam eu. Desi imi dadeam seama si citisem destul inainte ca sa pricep ca sunt comportamente normale, in unele zile ma cuprindea disperarea si parca vroiam sa evadez, sa ma intorc cand revine soarele pe cer.

Acum insa stau si ma minunez de cum a trecut tot (mai sunt momente cu mici accese, dar incomparabil fata de ce am experimentat aproximativ o luna de zile), de progresele pe care le face D, de discutiile pe care le avem noi 2, de declaratiile sincere si heart-melting pe care mi le face puiul meu (ma trezeste el pe mine intr-o dimineata si, primul lucru, imi spune ca ma iubeste ♥) si inteleg ca rabdarea ne-a fost rasplatita.

Stiu insa ca viata e plina de neprevazut si lucrurile se pot schimba rapid Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Din nou, despre crizele de furie

tantrum-kid

Image courtesy of Prawny at FreeDigitalPhotos.net

 La inceput de an, in loc de planuri si liste, pe mine ma preocupa un subiect delicat, cel al crizelor de furie. Am mai atins acest subiect aici si sigur il voi relua pentru ca ma intriga, ma pune fata-n fata cu …mine pana la urma, ma provoaca uneori la maxim. Si desi am citit cat de cat teorie in privinta modalitatii optime de abordare a crizelor, (teorii cu care si rezonez, mai ales cand sunt calma *:P scoate limba), in practica uneori e mai greu decat mi-am putut imagina. La finalul unor crize de-ale lui D, ma simt stoarsa ca o lamiae, ma simt de parca as fi carat lumea-n spinare, dar mai ales, simt ca undeva eu am gresit. Stiu ca trebuie sa le accept pur si simplu, dar cand vulcanul izbucneste, nu mai sunt asa de sigura de ceea ce stiu. De regula, raman calma pe parcursul crizei si ma felicit pentru asta, dar la final incep sa ma macine tot felul de ganduri, ca sunt prea dese, ca nu i-am implinit eu copilului unele nevoi si de asta le face, ca nu fac ceva bine pe ici, pe colo si de asta se tot repeta. Sincer, cand se intampla des, mi se pare dificil sa le privesc ca pe ceva normal. (desi, repet, am citit cartea Alethei si alte articole de alti autori care au aceeasi abordare si cu care ma identific, asta pana cand criza loveste din nou)

A fost o perioada dificila in ultima luna si din punctul asta de vedere, dar acum s-au mai linistit apele si zici ca mi-am primit copilul inapoi. Am identificat si niste factori declansatori (pe care i-am ignorat din varii motive) de care n-as vrea sa mai uit, de aceea o sa-i consemnez aici. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Acceptam lacrimile si crizele de furie ale copiilor nostri?

lacrimi-si-crize-de-furie_1_fullsize“Copiii au nevoie de dragoste si atentie tocmai atunci cand par sa le merite cel mai putin”

In urma cu vreo 2 luni am terminat de citit “Lacrimi si crize de furie” a lui Aletha Solter, o carte care imi tot revine in atentie in perioada asta, pentru ca ma intriga anumite concepte din ea, care au intr-un fel impact asupra vietii mele din acest moment, si cred ca vreau sa clarific cu ce rezonez, si ce pot face in privinta celorlalte idei. Stiam oarecum principiile pe care se bazeaza cartea si mai citisem articole despre plansul copiilor, deci sa spunem ca eram pregatita pentru ce urma sa citesc. Dar una e sa citesti niste principii ale cartilor ei si alta e sa o parcurgi in intregime (like daaahh..*:) happy). Se poate sa te surprinda destul de mult. Asa a fost la mine. Am parcurs-o cu sufletul la gura, foarte dornica sa ma conving de ce spune autoarea, pentru ca am sperat ca solutiile propuse in carte sa ma ajute sa rezolv niscaiva probleme pe care le am cu feciorasul meu*:) happy.  Nu imi propun sa fac rezumatul cartii, ci sa ma opresc la ideile care mi se par mie mai greu de acceptat. Si mai vreau sa evidentiez si aspectele ce mi-au placut, cu care ma identific usor. Read the rest of this entry »

1 Comment »