parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Cand a trecut furtuna

rainbow.jpg

Image courtesy of Serge Bertasius at FreeDigitalPhotos.net

Cand lucrurile incep sa se linisteasca si sa intre pe fagasul lor normal, te bucuri si poti sa tragi niste invataminte care sa fie utile atunci cand se aduna iarasi norii negri. M-am trezit gandindu-ma la tantrumurile dese si intense pe care le-a facut D., in special in luna decembrie, pe fond de raceala, de alte boli, de stat in casa. Erau zile cand parca ajunsesem la capatul rabdarii, cand nu mai intelegeam unde s-a rupt ceva, parca iremediabil, acel ceva care il face pe puiul meu sa se comporte atat de diferit de cum il stiam eu. Desi imi dadeam seama si citisem destul inainte ca sa pricep ca sunt comportamente normale, in unele zile ma cuprindea disperarea si parca vroiam sa evadez, sa ma intorc cand revine soarele pe cer.

Acum insa stau si ma minunez de cum a trecut tot (mai sunt momente cu mici accese, dar incomparabil fata de ce am experimentat aproximativ o luna de zile), de progresele pe care le face D, de discutiile pe care le avem noi 2, de declaratiile sincere si heart-melting pe care mi le face puiul meu (ma trezeste el pe mine intr-o dimineata si, primul lucru, imi spune ca ma iubeste ♥) si inteleg ca rabdarea ne-a fost rasplatita.

Stiu insa ca viata e plina de neprevazut si lucrurile se pot schimba rapid Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Mami, eu nu vreau sa ma-mbrac!

 

No,no, no image

Image courtesy of Stuart Miles at freedigitalphotos.net

 

Azi am avut impresia la un moment dat ca ma voi transforma intr-o “Momdzilla”! Nu reuseam sa mai comunic nicicum cu D., parca nu mai puteam sa o scot la capat! Am incercat sa il gadil, sa il fac sa rada, am fost apoi ferma, am ridicat mai apoi si tonul, pentru ca ma simteam foarte neputincioasa si-mi iesisem din fire *:( trist

Degeaba sau cu atat mai mult cu cat am ridicat tonul, D. nu voia sa se imbrace, statea dezbracat complet, nu voia sa coopereze deloc, desi i-am explicat ca vreau sa plecam de acasa pentru ca trebuie sa facem niste cumparaturi si sa mergem intr-o vizita. El, nu si nu! Am simtit cum incepe sa-mi creasca tensiunea, cum imi fuge rabdarea printre degete si am iesit din camera cand a inceput sa mai si tipe, incercand sa ma calmez si totodata folosind acest lucru ca pe un fel de ultimatum sau ca un soi de alarma ce ar trebui sa-l trezeasca pe el din “no” mood si sa-l puna in “cooperative” mood. Bineinteles, big mistake! Doar stiam inca din secunda in care am iesit pe usa ca nu e asta o solutie (cred ca nu iesirea din camera a fost problema, ci felul in care am ales eu mental sa o privesc – ca pe o modalitate de a-l constrange putin, ceea ce nu functioneaza, doar il determina sa fie si mai vehement pe linia lui), dar oricum ma gandeam ca poate asa ma mai linistesc pe mine macar.

Nu numai ca metoda asta nu merge, dar se mai si intoarce impotriva ta. E drept ca azi am abuzat de ea, folosind-o de mai multe ori. Read the rest of this entry »

1 Comment »

Despre rabdare si cautari interioare

patience

sursa foto:consciousvanguard.com

Acum cateva zile am participat la un atelier creativ, care avea ca scop gasirea rabdarii. Chiar asa, unde gasim rabdarea si de unde o luam in momentele de criza acuta? Ei bine, stiti cum spune versetul biblic: “cauta si vei afla, cere si ti se va da”, deci teoretic ar trebui sa fie simplu*:) fericit si intr-un fel este, cu o conditie: sa chiar vrei sa aflii raspunsul la intrebarea ta. Sunt intr-o etapa de cautari avide de solutii, pentru ca imi doresc foarte mult sa simt cum cresc, sa simt ca ii pot oferi copilului meu versiunea mea cea mai buna de mama si de om, pana la urma.

Si, daca deschid larg ochii la ce se intampla cu mine si in jurul meu, observ ca lucrurile se aliniaza intr-o oarecare masura, chiar daca mai sunt inca multe de descoperit si de aranjat*:) fericit. Raspunsurile se contureaza putin cate putin si asta imi da incredere ca sunt pe drumul pe care vreau sa fiu. Revenind acum la lucruri mai concrete, as vrea sa dezvolt putin ce-am invatat eu din acest atelier interactiv si sa va spun care este reteta pentru rabdare :)). Bineinteles ca glumesc, pentru ca, din pacate, nu exista asa ceva. E o iluzie sa credem ca putem copia un model care sa functioneze perfect si in cazul nostru. Incep si eu sa pricep tot mai bine asta*:P scoate limba. Da, ne putem inspira si putem lua cate o idee buna de la fiecare om pe care-l intalnim, dar pentru a face pasi concreti spre atingerea echilibrului, cred ca trebuie sa cautam in interior. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Confesiunea unei mame (sau de ce nu vreau sa-i judec pe altii)

Stop judging

Sursa foto: pinterest-lifesrodssigns.com

       Mi-e destul de greu sa scriu despre episodul de azi-noapte, dar totusi o voi face, pentru ca ma gandesc ca nu sunt chiar singura in situatia asta. Si nu, nu caut sa-mi dea cineva dreptate sau sa ma consolez ca mai sunt si alte mame care patesc ca mine, ci cred ca e mai degraba o destainuire a unei intamplari care m-a facut sa-mi repet dictonul: Sa nu-i judeci pe altii!

     Noaptea trecuta a fost mai dificila decat altele, pentru ca D. s-a trezit de foarte multe ori si tare greu mi-a fost sa-l linistesc! Sunt obisnuita cu trezirile sale pentru alaptat, se intampla asta in fiecare noapte de atata timp! Si de cele mai multe ori, nu ma deranjeaza. Chiar am scris aici despre metoda noastra de co-sleeping partial care functioneaza cu success. Insa de data asta, rabdarea mi-a fost incercata de-adevaratelea!! I-am dat tzitzi, dar asta nu l-a linistit. Avea un fel de scancet aproapte continuu. Nu reuseam sa mai adormim nicicum… asa ca am incercat sa-l plimb cu Boba, care a fost salvatoare de atatea ori in cazuri din astea. Parea ca s-a linistit, pana cand l-am pus in patut. A inceput iar! L-am leganat in patutul lui, pentru ca uneori se mai linisteste si-asa. I-am pus muzica in surdina, tot cu aceeasi speranta. Nimic nu functiona! Simteam cum imi creste tensiunea, cum incepe sa-mi clocoteasca sangele de nerabdare! Eu imi doream una si buna, sa ma-ntorc la somn. Eram cumva buimaca de oboseala si, desi imi dadeam seama ca are, probabil, o durere, un disconfort, nu puteam nicicum empatiza cu el. Era clar! Rabdarea mea se terminase! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

1 an si 9 luni de fericire

ID-100231759

Image courtesy of arztsamui at FreeDigitalsPhoto.net

1 an si 9 luni de necontentia mirare in fata miracolului vietii, intruchipat in persoana iubitului meu baietel.1 an si 9 luni in care am invatat atatea!

 

Am plans de durere si neputinta cand ma luptam cu niste canale blocate, dar am ras cu pofta la chicotelile lui, la primele gangureli, la rasetele lui de bebelus fericit,

Am schimbat scutece murdare, dar am primit in schimb curatenia si candoarea unui suflet neatins de viciile vietii,

L-am purtat in brate sau am impins caruciorul, dar am fost eu plimbata prin locuri nestiute, pe carari pline de pace si frumos, Read the rest of this entry »

2 Comments »