parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Si-a luat zborul – primii pasi din viata de toddler

child-862979_1920.jpgAndrei a făcut primii săi pași singur în urmă cu aproximativ o lună, adică la 1 an și aproape 3 luni. Târziu, ar spune unii! Așa e, dacă începem să comparăm “performanțele” lui cu cele ale altor bebei care au început să meargă la 9-10 luni. Numai că pe el nu mai vreau să-l compar. La Darius mă străduiam mult mai tare să nu compar decât o fac acum. E firesc pe undeva, era întâiul-născut și eu eram mult mai nesigură pe mine. Din fericire, am înțeles între timp că fiecare are ritmul sau.

Și succesul său în viață, ori fericirea lui nu depind de ziua în care a pornit pe piciorușele sale adorabile. Pur și simplu copilașii sunt diferiți, la fel cum nici noi nu semănăm în toate. Și poate dacă el a mers mai târziu, asta este din cauza că “a lucrat” la obținerea altor achiziții, gen vorbit. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Pasiunea pentru carti si suma dependentelor noastre :)

woman-3435842_1920.jpgDe o bună bucată de timp, adică de vreo 2 ani și ceva am devenit foarte preocupată de cărțile pentru copii. Văzând că lui Darius îi place mult să-i citesc, am tot căutat titluri noi pentru el, în dorința de a-i menține viu interesul pentru lectură. Am strâns în 2 ani o colecție destul de bogată de cărți.  Aici sunt o parte din cărțile noastre, dar de atunci am mai tot adăugat titluri noi. Mi-am mai propus să scriu despre ele, dar încă n-am reușit. Va urma..

Faza e că febra asta a căutatului de cărți mă sperie uneori :). Am perioade când preocuparea pentru acest subiect devine frenetică și simt că negreșit trebuie să adaug ceva în coșul virtual de cumpărături, chiar dacă încă n-am epuizat cărțile din comanda anterioară. Îmi place să am dosite prin dulap (ca să nu le găsească Darius) cât mai multe cărți. Un minim de 4-5 cărți nerăsfoite de el mă liniștește cât de cât. V-am zis că e un fel de microb, da?

Mă mai liniștesc uneori atunci când văd că nu sunt singura, dar totuși, mă-ntreb dacă o fi bine. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Lectura la lumina lanternei

book-2135767_1920.jpgSăptămâna trecută povesteam aici despre reușita mea care m-a făcut tare bucuroasă! Lectura în fiecare seară și-a luat locul ce i se cuvine și eu sunt în sfârșit împăcată că învăț ceva nou, că îmi iau timp pentru mine, că simt cum mă îmbogățesc puțin cu fiecare pagină citită.

Desigur, lucrurile nu sunt într-un echilibru perfect, așa că n-am mai reușit să scriu la fel de mult ca înainte. Se pare că e greu să te concentrezi pe 2 provocări simultan*:P tongue. Și eu mă gândeam s-o încep și pe a treia, sportul. Deocamdată e în fașă ideea, dar sper să-i dau aripi ceva mai încolo.

Promiteam în ultimul articol că voi scrie despre cum strecuram lectura în programul meu în urmă cu câteva luni. E o metodă care a dat roade pentru o vreme, deci s-ar putea să mai apelez la ea din când în când, chiar dacă pare mai ciudată. Iată despre ce e vorba. Read the rest of this entry »

2 Comments »

Bucuria de a citi, puterea comunitatilor si o provocare pentru voi

reading-3415988_1920.jpgBucuria stă în lucrurile mici, simple și care nu costă.  Cred că ați mai auzit și voi asta, dar nu știu cât de mult credeți că e așa. Nici eu nu reușesc s-o găsesc mereu. Uneori mi-ar trebui un microscop ca să o văd. Dar în seara asta, bucuria mea a fost una așa de mare! Deși am făcut ceva ce poate să pară tare neînsemnat pentru mulți. Am citit 40 de pagini! Da, am citit dintr-o carte pe care am crezut că n-o mai termin (am să vă spun și despre ce carte e vorba, deși nu asta e important în discuția noastră de azi). Am și țopăit de bucurie prin casă că am reușit să fac asta, chiar dacă poate pare cam ciudat*:) fericit.

De ce atâta bucurie, vă-ntrebați? Ei bine, pentru că eram într-un impas cu cititul. Mă blocasem pur și simplu. Nu reușeam să termin nicicum cartea începută cu mult timp în urmă ( nici nu vă spun cât a trecut de când m-am apucat de ea, așa mult a trecut!) Și nu cartea e de vină, că poate vă gândiți că nu e interesantă! Ci rutina mea de citit era de vină! Read the rest of this entry »

2 Comments »

30 de lucruri pe care le-as spune eului meu mai tanar

sunset-2525181_1920V-ar plăcea să călătoriți în timp? Astăzi vreau să vă invit într-o călătorie în trecut, una în care v-ați putea întâlni cu cel sau cea care ați fost în urmă cu ceva ani. Eu am ales să călătoresc 20 de ani. Însă n-am zăbovit acolo foarte mult, ci m-am gândit că sunt parcă altă persoană. Și sunt oarecum, una mai înțeleaptă (comparativ cu atunci, da?), mai așezată, mai curajoasă, mai dornică de schimbare.

Apoi m-am gândit cum ar fi fost dacă știam anumite lucruri pe vremea aia. Poate aș fi îndrăznit mai mult, aș fi visat mai mult, aș fi făcut alte alegeri. Nu vă gândiți că am regrete, pentru că, vorba cântecului, je ne regrette rien. Și dacă aș vrea să schimb ceva, încă se mai poate, timp mai am. Sper :). Dar ideea asta s-a născut pentru că tot aud o întrebare. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Am mers prea departe cu parenting-ul modern?

affection-1866868_1920.jpgUneori am senzația că treaba asta cu parenting-ul a ajuns cam departe, în sensul că aceia din părinți care își pun întrebări referitor la creșterea și educarea copiilor ajung să chestioneze prea mult toate acțiunile pe care le fac pentru a nu face vreun lucru greșit, în detrimentul copilului. Ideea în sine e una lăudabilă, intențiile sunt bune. Dar la un moment dat poate deveni nenatural. Parcă lucrurile sunt făcute cumva artificial, mereu gândite, prea puțin simțite. Am observat că pentru mine cel mai bine funcționează conectarea cu Darius atunci când nu fac vreun joc deosebit, ci când joaca noastră e una spontană, atunci când dau în mintea lui și mă “prostesc” în rând cu el.

Cred că ar trebui să ne mai ascultăm și vocea interioară,  ca să nu cădem în extreme. E posibil să nu mai avem încredere în acea voce, dar ar trebui să știm cum s-o transformăm în acea voce pe care ne putem bizui.

Nu mă înțelegeți greșit, eu susțin că e foarte important ca părinții să se informeze, să caute soluții, să încerce să devină cea mai bună versiune a lor. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

E vreo diferenta intre a creste fete si a creste baieti?

boy-brother-child-35188

Sursa foto: pexels.com

De-o vreme încoace mă bântuie un gând, acela că a fi mamă de băieți (doar de băieți) e diferit de a fi mamă de fete. Ideea asta mi-a venit în urma unei discuții cu o mămică de fetiță și băiețel, care prima dată a experimentat cum e să fii mamă de fată și care acum se confruntă cu provocările pe care i le aduce experiența de mamă de băiat. Înainte de a continua, vreau să vă spun că la finalul articolului sunt 2 filmulețe funny despre aceste diferențe. Sunt curioasă cum vi se par; m-aș bucura de feedback. Sunt exagerate, arătând dificultățile doar de o parte, respectiv pe cele ale mamelor de băieți? Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Copilul meu niciodata nu o sa …..

boy-1098654_1920Completați voi spațiul cu ce credeți/ credeați sau sperați că nu va face al vostru copil niciodată. Si am să vă povestesc și eu ce-mi imaginam pe vremuri, demult, când habar n-aveam ce m-așteaptă.*:D rânjet Cred că fiecare am trecut prin faza cu “al meu nu va face așa ceva”.  Măcar am sperat în ascuns că nu vom fi nevoiți să trecem prin situații penibile, super-enervante, ciudate, you name it. Daaar cum ai noștri copii cresc, odată cu ei cresc și șansele să trecem prin momente delicate, care să ne pună la încercare răbdarea, consecvența, abilitățile de convingere, de negociere, de povestitor, etc

Mă gândesc uneori cât de diferit îmi imaginam eu că va arăta viața mea de mamă înainte să am primul copil. Chiar și după ce l-am născut pe Darius, o bună bucată de timp încă îmi închipuiam că al meu copil “nu o să”  X lucru ce îl vedeam poate la alții și nu-mi prea plăcea. Încercăm să nu judec, mă convingeam pe mine că nu fac asta, spunându-mi că doar constat un comportament pe care al meu copil n-aș vrea să-l aibă sau chiar nu o să-l aibă. Ce glumă bună! Ce ușor e să stai pe margine și să spui în totală necunoștință de cauza că tu nu vei păți așa pentru că vei lua toate măsurile ca să nu se întâmple asta. Read the rest of this entry »

2 Comments »