Schimbarea doare

Nu numai love hurts, ci si change hurts, zic eu. Fiecare vrem sa schimbam cate ceva la noi, vrem sa inlocuim obiceiuri care stim ca nu ne aduc prea multe lucruri bune, dar pe care le practicam pentru ca asa ne-am obisnuit.

Fiind inceput de an, ne-am facut liste, ne-am promis ca de data asta facem altfel si ne straduim cat putem sa ne ducem lupta. Toti avem ceva pe lista: sa ne facem timp pentru sport, sa citim (mai mult), sa ne trezim dimineata mai devreme, sa dormim seara mai devreme pentru a fi mai in forma a doua zi, sa nu mai stam pe retelele de socializare asa mult, sa renuntam la seriale sau la emisiuni toxice, sa petrecem mai mult timp cu copiii, sa mancam mai sanatos, sa avem mai multa rabdare cu cei din jur, sa fim mai putin critici fata de noi insine, sa calatorim mai mult, sa cheltuim mai putin, sa ne facem timp pentru prieteni, sa ne facem timp pentru noi, sa ne jucam mai mult, sa nu mai stam peste program la job, sa ne organizam mai bine. U name it. Fiecare avem ceva-ul nostru pe care stim ca nu-l facem bine. Uneori incercam sa-i dam ignore vocii care ne tot sopteste sa facem altfel, pentru ca atunci cand am plecat la drum am sperat sa fie mai usor.

Lupta noastra pare, bineinteles, cea mai grea, ca doar e a noastra. Si este grea si doare! Da, doare al naibii de tare! Cine a pornit in calatoria schimbarii, a asumarii vietii sale intelege ca nu e doar o plimbare intr-un camp de flori. Nu e simplu sa faci schimbari asa-zis marunte, tocmai pentru ca au devenit automatisme. Si e mai usor s-o iei pe calea scurta, batatorita deja de niste ani, chiar zeci de ani. Dar amintiti-va de un episod in care ati zis ca pur si simplu nu mai puteti si totusi ati mai putut un pic. Stati cu acel moment in minte si mergeti mai departe. Eu imi amintesc acum un crampei din timpul celei de-a doua nasteri…am exclamat ca mi-e ATAT de greu! Si chiar simteam ca nu mai pot. Doar ca eram asa aproape de reusita! Asa se intampla de multe ori. Iti vine sa renunti cand esti deja departe pe cale.

Sursa foto:pinterest.com

Iti vine s-o lasi balta pentru ca zici ca nu-i pentru tine, ca tu chiar nu poti sa te tii de treaba, ca nu e momentul potrivit, ca ai si tu niste limite pe care ti le cunosti si ti le asumi (oare cine a stabilit acele limite?)

Apoi vezi la altii ca nu reusesc ceva ce tie iti pare usor, un lucru pe care tu l-ai obtinut cu usurinta si te-ntrebi cum de nu le iese. Si iti aduci aminte de tine si de-ale tale si iti dai seama ca si ale tale par simple pentru altii care le-au depasit deja. Suntem pe o scara lunga toti, fiecare pe o anumita treapta. Uneori urcam, alte dati stam pe aceeasi treapta, iar alteori chiar coboram un pas inapoi. Dar vazandu-i pe cei care au ajuns mai sus, stim ca se poate, stim ca pana la urma vom reusi, pentru ca mai dureros decat lupta in sine este sa stam blocati in acelasi loc.

Se intampla multe cand stai in oglinda cu tine insuti, nu pentru a-ti numara ridurile, ci pentru a te vedea asa cum esti, fara masti. E greu si doare, dar nu e imposibil. Si nici nu mai poti s-o iei in directia cealalta. Ai inceput, esti pe drum, progresezi mai incet uneori, dar te misti. Anevoios drumul…cu multe urcusuri si coborasuri. Dar stii ca merita, stii ca trebuie cumva sa se ridice ceata din fata ta. Nu poate fi tot timpul asa. Asa ca mergi mai departe, te ridici, strangi din dinti si cauti iesirea, cauti cararea mai insorita, cauti necontenit. Si cel care va tot cauta, in cele din urma va si gasi. “Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide”. (Sf. Ap. Matei)

---