Au, dintii mei!

Bun venit la Cartea saptamanii, o rubrica in care imi propun sa scriu cateva idei despre cartile pe care le citesc, fie ca sunt carti pentru copii, carti pentru parinti, despre cresterea si educarea copiilor, carti de dezvoltare personala, sau, pur si simplu, carti care-mi starnesc interesul si cu care ma intersectez in drumul meu.

Descrierile cartilor nu se doresc in nici un caz a fi recenzii, ci mai degraba veti regasi fragmente sau aspecte care mi-au placut sau pe care nu le-am agreat. Nu voi incerca sa suprind tot ce e mai important sau ce poate parea altora semnificativ, ma voi limita la ce-mi atrage mie atentia. Da, prezentarile vor fi subiective, lungi sau scurte, in functie de inspiratia pe care mi-o vor da cartile, dar nu numai. Imi doresc sa le postez in week-end, cand fiecare mai gaseste ragazul necesar pentru o lectura mai lunga (daca ma lungesc prea tare, cum am obiceiul, va rog sa ma atentionati )

M-as bucura sa gasesc recomandari de carti si din partea voastra si sper ca aceste prezentari ale mele sa va fie pe plac si sa va fie de folos!

Astazi scriu despre o carte pentru copii, o carte folositoare atunci cand vrem sa consolidam o rutina, cand ne pregatim de prima vizita la stomatolog sau cand incercam sa restabilim reguli privitoare la o alimentatie sanatoasa. Imi plac mult cartile educative, cele terapeutice, care au scopul de a ajuta sau chiar de a vindeca anumite probleme, acele carti care ma sprijina pe mine ca parinte sa explic mai bine anumite notiuni. Si asta pentru ca vad si rezultate, vad cum puiul meu progreseaza cu ajutorul lor.

“Au, dintii mei!” este o poveste scrisa de doctor Reiko, un medic stomatolog japonez care a transmis-o mai departe pacientilor sai, unul din acestia, avand ideea de a o traduce in limba franceza pentru a ajuta cat mai multi copii din intreaga lume. Aceasta carte are si DVD, putand fi ascultata si urmarita in 4 limbi: romana, engleza, germana si franceza. Imaginile animate sunt aceleasi ca si in carte, de aceea este o varianta de desen animat, daca ii putem spune asa, care nu presupune imagini ce se succed rapid, deci nu obosesc creierul celui mic precum desenele clasice.