Sursa foto: Pixabay.com
Ieri vă povesteam aici despre provocările pe care le-am acceptat în august și care m-au îmbogățit considerabil.
Și pentru că sunt așa faine provocările, am decis să continui și în septembrie cu ele și chiar am mai adăugat două:
#SeptembrieFaraZahar și 3 motive de recunoștință zilnică. Pentru prima m-am înscris în grupul creat de Flavia, pe care îl gășiți aici. Eu sunt fan ciocolată și înghețată, deci nu-i chiar simplu, deși am mai avut perioade în care am renunțat complet la cele 2 plăceri. În rest nu prea consum eu zahăr, ci miere în cantități considerabile ( la cafea și la micul dejun).
Eu am dat startul de duminică pentru că sâmbătă a fost o zi grea, după o noapte nedormită pe drum. Și dacă am călătorit, am avut la mine ciocolătele așa-zis energizante ce trebuiau consumate. Așa că am amânat cu o zi. Azi e a șasea zi fără dulce. Am rezistat binișor, deși am avut momente când m-a apucat pofta de dulce de îmi venea să mă urc în mașină și să merg la primul magazin să-mi cumpăr ceva:)) N-am făcut-o pentru că în grupul Flaviei găsim resurse pentru a rezista tentațiilor. Flavia a scris un articol cu 20 de rețete dulci fără zahăr! Asta pe lângă cele 17 de anul trecut. Deci avem de unde s-alegem atunci când vrem să mâncăm un dulce sănătos.
Mărturisesc că încă n-am făcut nici una, pentru că, fie n-am avut toate ingredientele necesare, fie trebuia să folosesc blender, iar al meu e stricat (poate vă povestesc altă dată cum s-a stricat, it’s sort of funny). Dar urmează să încerc din cele care nu presupun folosirea blender-ului.
E o provocare faină pe care merită s-o încercați, mai ales dacă va gândeați să începeți să faceți alegeri sănătoase în privința alimentației. Am să vă povestesc în octombrie cum i-am făcut față și cum m-a ajutat.
Cealaltă provocare, cea cu 3 motive de recunoștință zilnice, a venit la sugestia Anei, Mămica urbană, al cărei grup este acesta. Despre practicarea recunoștinței am mai scris eu aici si de 2 ani incoace de ziua mea, și am mai practicat-o, la recomandarea Cristinei și tare bine mi-a făcut.
Reminder-ul zilnic al Anei mă face să mă gândesc în fiecare seară la ziua ce se încheie și să caut ceva bun în ea, oricât de grea ar fi fost. Aparent nu e așa complicat, dar vă spun eu că în unele zile nu-i chiar floare la ureche să găsești partea frumoasă.
“Întâmplător” am citit chiar aseară în cartea “Nimic nu se schimbă până când tu nu te schimbi” un capitol dedicat recunoștinței. M-am liniștit atunci când am citit asta:
” Am vorbit și am scris mult despre recunoștință, dar continui să fiu uluit de cât de greu poate fi uneori să mă concentrez asupra lucrurilor pentru care sunt recunoscător. Trăim într-o cultură obsedată de negativism, așa că ne este destul de ușor să cădem pradă ideii că lucrurile sunt teribil de rele, precum și dorinței noastre nestăvilite de a avea mai mult, considerând că ceea ce avem nu este niciodată de ajuns și că modul în care se desfășoară lucrurile în viața noastră nu este niciodată suficient de bun”.
Am citit asta și mi-am zis că nu sunt singura “defectă”, care nu vede binele în fiecare zi și care are tendința de a se plânge de una sau alta. E bine să știi că și alții duc aceleași lupte ca și tine.
Dar “recunoștința este un exercițiu, nu un concept. Și ca oricare alt exercițiu, cu cât suntem mai naturali și mai consecvenți în a-l face, cu atât acesta este mai prețios și mai benefic”.
Acestea fiind zise, eu vă invit să practicați recunoștința, să vedeți beneficiile ei, pentru că altfel totul e doar poveste și nu prea ajută. Intrați și în grup să vedeți dacă funcționează și pentru voi așa cum funcționează pentru mine reminder-ul zilnic. Acolo veți descoperi oricum și alte resurse, discuții.
Și dacă tot vă povestesc despre grupuri faine de pe facebook, despre care poate nu știți, nu pot să nu vă spun și de cel al Cristinei, pe care îl găsiți aici. Discuțiile in cadrul grupului sunt altfel decât ceea ce am văzut până acum pe facebook, în general. Pe langă acestea, Cristina ne propune săptămânal să umplem #BorcanulCuRealizari cu 3 lucruri pe care am reușit să le facem peste săptămână și de care suntem mândri.
Vă spun, provocările astea s-ar putea să vă facă viață mai frumoasă! Acesta este un avertisment:)). Nu mă credeți pe cuvânt, încercați voi! Și apoi să-mi ziceți dacă n-am avut dreptate. Cu plăcere :))
PS. Căutând poze cu “provocări” am găsit foarte multe imagini cu sportivi sau cu persoane aflate pe stânci, escaladând munți, etc. Ei bine, eu cred că și aceste mici rutine pe care încercăm să le integrăm în viață noastră zilnică sunt tot provocări, poate la fel de mărețe ca ale celor care urcă pe crestele munților. Fiecare avem muntele nostru de urcat și nu e nevoie să fie neapărat unul adevărat. A reuși să integrezi în viața de zi cu zi niște obiceiuri sănătoase e o mare provocare (din proprie experiență vorbesc), dar beneficiile pe termen lung sunt priceless.
Până la urmă am ales o poză cu un drum. Pentru mine e imaginea unui alt drum, a unui alt început, cu obiceiuri bune, care să ne ducă spre ceea ce visăm. Nu trebuie să așteptăm 31 decembrie pentru asta, nu? 🙂
parenting cu blandete 
Leave a comment