parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Confesiunea unei mame (sau de ce nu vreau sa-i judec pe altii)

Stop judging

Sursa foto: pinterest-lifesrodssigns.com

       Mi-e destul de greu sa scriu despre episodul de azi-noapte, dar totusi o voi face, pentru ca ma gandesc ca nu sunt chiar singura in situatia asta. Si nu, nu caut sa-mi dea cineva dreptate sau sa ma consolez ca mai sunt si alte mame care patesc ca mine, ci cred ca e mai degraba o destainuire a unei intamplari care m-a facut sa-mi repet dictonul: Sa nu-i judeci pe altii!

     Noaptea trecuta a fost mai dificila decat altele, pentru ca D. s-a trezit de foarte multe ori si tare greu mi-a fost sa-l linistesc! Sunt obisnuita cu trezirile sale pentru alaptat, se intampla asta in fiecare noapte de atata timp! Si de cele mai multe ori, nu ma deranjeaza. Chiar am scris aici despre metoda noastra de co-sleeping partial care functioneaza cu success. Insa de data asta, rabdarea mi-a fost incercata de-adevaratelea!! I-am dat tzitzi, dar asta nu l-a linistit. Avea un fel de scancet aproapte continuu. Nu reuseam sa mai adormim nicicum… asa ca am incercat sa-l plimb cu Boba, care a fost salvatoare de atatea ori in cazuri din astea. Parea ca s-a linistit, pana cand l-am pus in patut. A inceput iar! L-am leganat in patutul lui, pentru ca uneori se mai linisteste si-asa. I-am pus muzica in surdina, tot cu aceeasi speranta. Nimic nu functiona! Simteam cum imi creste tensiunea, cum incepe sa-mi clocoteasca sangele de nerabdare! Eu imi doream una si buna, sa ma-ntorc la somn. Eram cumva buimaca de oboseala si, desi imi dadeam seama ca are, probabil, o durere, un disconfort, nu puteam nicicum empatiza cu el. Era clar! Rabdarea mea se terminase! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

10 pasi pentru a deveni un parinte constient

hand-with-silhouettes-family-10059943

Image courtesy of jannoon028 on freedigitalphotos.net

        In cartea “Daruieste iubirea care vindeca –Ghid pentru parinti” de Harville Hendrix si Helen Lakely Hunt autorii ne prezinta, printre altele, conceptul de parinte constient, care se refera la acele persoane care fac constant efortul de a fi introspecte, de a-si analiza reactiile si sentimentele exteriorizate, precum si comportamentul, in general. Un parinte constient este acel parinte care il considera pe copilul sau o fiinta distincta de el insusi, aceasta insemnand ca nu-si proiecteaza asupra acestuia visele sale neimplinite si nu pretinde ca stie exact prin ce stari emotionale trece copilul sau, deoarece acesta ar putea gandi si simti diferit (si de cele mai multe ori chiar o face, contrar asteptarilor parintilor).

 

        Dar mai multe despre acest concept, despre modul de interactiune al acestor parinti echilibrati puteti gasi in carte, desigur. Am prezentat mai pe larg aici ideile care mi-au placut si pe care le-am gasit foarte utile. Astazi vreau sa ma opresc asupra unor actiuni concrete pe care le putem intreprinde in demersul nostru de a deveni parinti constienti. Iata punctual 10 pasi pe care sa-i urmam pentru a incepe transformarea. Aceste idei sunt preluate din cartea mai sus mentionata. Scriitori ne avertizeaza ca drumul nu va fi unul simplu; este nevoie de timp, dedicare si de o dorinta profunda de schimbare, de evolutie spre o versiune mai buna a noastra ca parinti.

      Mai jos regasiti procesele prin care este nevoie sa trecem: Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Daruieste iubirea care vindeca -Ghid pentru parinti

DSC03036Am terminat de citit o super carte care n-ar trebui sa lipseasca din bibliotecile parintilor si nu numai– “Daruieste iubirea care vindeca –Ghid pentru parinti” de Harville Hendrix si Helen Lakely Hunt! As spune eu – o carte de capatai! Rezonez extrem de bine cu ideile expuse si cred ca adevarata dezvlotare incepe din acest punct, adica din locul in care incepem sa ne analizam pe noi insine, cu tot cu trecutul nostru, care ne impacteaza atat de mult viata, fara ca macar sa ne dam seama de asta, de cele mai multe ori. Mi-e greu sa surprind chintesenta cartii, pentru ca are atat de multe idei valoroase, printre care folosirea dialogului intentional (o unealta indispensabila in realtia cu copiii si nu numai), constientizarea modului de parentaj pe care il avem, dar mai ales constientizarea punctelor noastre vulnerabile, cu ajutorul copiilor nostri, optimizarea relatiei cu acestia, modul in care putem incepe munca de schimbare interioara.
Ca de obicei atunci cand abordez o carte, nu-mi propun cea mai riguroasa analiza, cu relevarea tuturor aspectelor semnificative, sau care ar putea fi semnificative pentru altii, ci imi doresc sa surprind ceea ce m-a marcat pe mine, evident cu speranta ca notitele mele sunt destul de interesante si pentru altii si cu dorinta de a transmite celor care citesc aceste randuri cheful de a lua cartea la citit! *:) happy Eu cred ca n-o sa va para rau!
Totusi, daca n-aveti chef/timp de parcurs toata poliloghia, si vreti sa retineti doar o singura idee din aceasta prezentare mai lunga, aceasta ar fi ca ne putem vindeca ranile din trecutul nostru, din copilaria noastra cu ajutorul copiilor, si nu prin vreo consiliere din partea lor, nicidecum, ci cu ajutorul mesajelor pe care ni le ofera modul nostru de a reactiona fata de comportamentul lor. Altfel spus, de cate ori vom reactiona prea puternic fata de copilasii nostri intr-o anumita imprejurare, ne vom da seama ca am atins o zona sensibila, un punct care are legatura cu trecutul nostru, chiar daca nu pare evident de la inceput. Dar e nevoie doar de putina atentie indreptata spre noi insine si spre trairile noastre interioare pentru a vedea dincolo de aparente, dincolo de comportamentul asa-zis agasant al copilului. Incet, incet, prin constientizare si folosind diverse metode descrise in carte, ne vom putea vindeca. Read the rest of this entry »

7 Comments »