parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Jumatate de an

ID-100446206

Image courtesy of Stuart Miles at freedigitalphotos.net

Atat a trecut de cand Andrei a ales sa vina sa-mi bucure sufletul. Jumatate de an intensa, de cand am devenit mama de 2 baieti. Chiar daca va suna ca un cliseu pe care majoritatea mamelor il spun, ma vad nevoita sa afirm si eu ca aparitia copiilor mi-a schimbat viata, m-a facut sa acord mai multa atentie lucrurilor din jurul meu, sa-mi pun mult mai multe intrebari decat inainte, sa vreau altceva de la mine si de la viata.

Ma bucur ca asist si chiar contribui la scrierea unei povesti care are ca protagonist un un pui de om curios si vesel. E fascinant cat de mult progreseaza bebelusii in primul an de viata, este un adevarat specatacol sa-i urmaresti, sa vezi cum cresc ca niste feti frumosi, cum dobandesc noi achizitii de care se bucura asa cum numai un bebelus poate sa o faca, acea bucurie pura, neumbrita de ganduri de nereusita.

Imi amintesc cu drag prima luna in care bebele meu minunat mi se parea atat de firav si de plapand, un ghemotoc cald si moale care se strangea in bratele mele, pe care il priveam cu bucuria aia euforica pe care o ai in primele saptamani de dupa nastere Read the rest of this entry »

Advertisements
3 Comments »

Antrenament pentru olimpiada bebeluseasca

DSC_8982E ora 3 dimineata si feciorul energic de nici 6 luni se uita la mine senin, cu o privire care parca mi-ar zice: “Hey, trezirea, nu vezi ca avem treaba? Eu unul incep antrenamentul, tu daca vrei sa lenevesti in pat, n-ai decat, dar n-o sa obtii marele trofeu.” Ma uit la el nedumerita, ma uit din nou la ceas, da, e clar, niciun dubiu, chiar e ora 3 dimineata, asa ca aleg sa-l las pe el sa se antreneze. Dar pentru ce atata agitatie? Oare ce miza o fi asa de importanta de nu-i da pace nici noaptea?

Dupa cate se vede treaba, marele trofeu pare a fi propriul piciorus pe care se cazneste sa-l prinda si sa-l bage in gurita. Il privesc amuzata cum se agita, cum da din picioare voios, si cum incearca continuu sa isi duca piciorul spre gura, doar-doar reuseste sa-l savureze nitel, sa vada si el ce gust o fi avand. Read the rest of this entry »

2 Comments »

5 luni de bebelusie

A baby fills a place in your heartDa, stiu ca nu exista in Dex cuvantul “bebelusie”. L-am cautat inainte sa postez, dar imi dau singura voie sa numesc asa perioada asta in care viata mea se invarte in jurul bebelusului si sper sa nu doara pe nimeni urechile (prea tare) fix de la acest cuvant*:) fericit.

Feciorasul meu junior a ajuns la venerabila varsta de 5 luni. Nu stiu cand au trecut cele 5…as vrea sa o ia mai incet timpul asta, prea se scurge repede si eu n-apuc sa ma bucur pe cat mi-as dori de minunea de langa mine. E diferita experienta cu cel de-al doilea bebe. Ma uit la el si-mi amintesc de cum era primul copil, imi aduc aminte ca si el facea (sau nu) un anumit lucru. Inevitabil, trec totul prin filtrul comparatiei, oricata teorie as sti despre efectul daunator al acestora. Deocamdata nu exista nici un pericol in a-i compara, doar ma gandesc ca si Darius gangurea la fel de mult sau ca Andrei doarme mai mult decat D. si parca mananca mai putin decat fratele lui cel mare. Dar asta nu cred ca dauneaza. Mai incolo, cand va mai creste A., tendinta asta de a le pune obiceiurile fiecaruia sub lupa nu va fi de bun augur, caci ne va duce intr-o directie gresita si va pune presiune inutila pe noi si pe ei.

Dar pana atunci, vreau sa ma mai bucur de perioada asta frumoasa, de gangurelile dulci, de privirile languroase, de manutele grasute care ma apuca stangaci de-un deget caruia nu-i mai dau apoi drumul, de chicotelile vesele si de cele mai frumoase zambete din universul asta. Read the rest of this entry »

1 Comment »