parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Din nou, despre crizele de furie

tantrum-kid

Image courtesy of Prawny at FreeDigitalPhotos.net

 La inceput de an, in loc de planuri si liste, pe mine ma preocupa un subiect delicat, cel al crizelor de furie. Am mai atins acest subiect aici si sigur il voi relua pentru ca ma intriga, ma pune fata-n fata cu …mine pana la urma, ma provoaca uneori la maxim. Si desi am citit cat de cat teorie in privinta modalitatii optime de abordare a crizelor, (teorii cu care si rezonez, mai ales cand sunt calma *:P scoate limba), in practica uneori e mai greu decat mi-am putut imagina. La finalul unor crize de-ale lui D, ma simt stoarsa ca o lamiae, ma simt de parca as fi carat lumea-n spinare, dar mai ales, simt ca undeva eu am gresit. Stiu ca trebuie sa le accept pur si simplu, dar cand vulcanul izbucneste, nu mai sunt asa de sigura de ceea ce stiu. De regula, raman calma pe parcursul crizei si ma felicit pentru asta, dar la final incep sa ma macine tot felul de ganduri, ca sunt prea dese, ca nu i-am implinit eu copilului unele nevoi si de asta le face, ca nu fac ceva bine pe ici, pe colo si de asta se tot repeta. Sincer, cand se intampla des, mi se pare dificil sa le privesc ca pe ceva normal. (desi, repet, am citit cartea Alethei si alte articole de alti autori care au aceeasi abordare si cu care ma identific, asta pana cand criza loveste din nou)

A fost o perioada dificila in ultima luna si din punctul asta de vedere, dar acum s-au mai linistit apele si zici ca mi-am primit copilul inapoi. Am identificat si niste factori declansatori (pe care i-am ignorat din varii motive) de care n-as vrea sa mai uit, de aceea o sa-i consemnez aici. Read the rest of this entry »

Advertisements
1 Comment »

Acceptam lacrimile si crizele de furie ale copiilor nostri?

lacrimi-si-crize-de-furie_1_fullsize“Copiii au nevoie de dragoste si atentie tocmai atunci cand par sa le merite cel mai putin”

In urma cu vreo 2 luni am terminat de citit “Lacrimi si crize de furie” a lui Aletha Solter, o carte care imi tot revine in atentie in perioada asta, pentru ca ma intriga anumite concepte din ea, care au intr-un fel impact asupra vietii mele din acest moment, si cred ca vreau sa clarific cu ce rezonez, si ce pot face in privinta celorlalte idei. Stiam oarecum principiile pe care se bazeaza cartea si mai citisem articole despre plansul copiilor, deci sa spunem ca eram pregatita pentru ce urma sa citesc. Dar una e sa citesti niste principii ale cartilor ei si alta e sa o parcurgi in intregime (like daaahh..*:) happy). Se poate sa te surprinda destul de mult. Asa a fost la mine. Am parcurs-o cu sufletul la gura, foarte dornica sa ma conving de ce spune autoarea, pentru ca am sperat ca solutiile propuse in carte sa ma ajute sa rezolv niscaiva probleme pe care le am cu feciorasul meu*:) happy.  Nu imi propun sa fac rezumatul cartii, ci sa ma opresc la ideile care mi se par mie mai greu de acceptat. Si mai vreau sa evidentiez si aspectele ce mi-au placut, cu care ma identific usor. Read the rest of this entry »

2 Comments »