parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Sertarul cu amintiri – #Dariusisme

Sertarul cu amintiri Dariusisme.jpg

Astăzi Darius a împlinit 4 ani jumătate! Mă uit la el și nu-mi vine să cred că a zburat timpul chiar așa… N-am sărbătorit cu surle și trâmbițe, însă am decis să-i fac un altfel de cadou de această mini-aniversare: să inițiez o rubrică în care să pun la păstrare frânturi din discuțiile noastre, fie că sunt doar amuzante, fie că sunt ingenue, fie că au miez de înțelepciune de copil. De multă vreme mă gândesc să țin un jurnal al vorbelor sale hazlii, al întrebărilor care mă lasă fără replică uneori, al constatărilor făcute cu judecata lui uneori profundă, alteori inocentă, dar de fiecare dată, originală. Voi scrie despre ele pe măsură ce se ivesc, deci nu într-o zi anume.

Îmi imaginez că peste niște ani va fi distractiv să citim împreună “perlele” prețioase, să ne minunăm de imaginația bogată, să descoperim amintiri păstrate într-un sertar virtual care să ne încălzească inimile și să ne descretească frunțile.

Cred că fiecare părinte are multe de împărtășit la acest capitol, al lucrurilor trăsnite pe care le spun odraslele lor pentru că toti copiii sunt plini de idei, de inspirație. Și dacă n-ați făcut-o până acum, poate decideți de azi încolo să începeți să notați într-o agendă vorbele lor amuzante sau înduioșătoare. Eu m-aș bucura să le împărtășiți și aici, ca să ne distrăm împreună de minunile ce le trec prin căpșor :). Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Diferenta de varsta dintre frati

brothers-179375_1920.jpg

 

În cartea Laurei Markham pe care o citesc acum am citit pentru prima dată, cred, ideea de a amâna nașterea celui de-al doilea copil până ce primul ajunge la vârstă preșcolară. Iată citatul exact:

 

“Luați în calcul amânarea nașterii unui al doilea copil până ce primul ajunge la vârstă preșcolară, astfel încât să puteți prelungi timpul de conectare cu amândoi. Perioada copilăriei mici este chiar mai dificilă decât este în mod obișnuit pentru copiii care merg la grădiniță și este dificil chiar și pentru cel mai dedicat părinte să își păstreze răbdarea când este privat de somn și atent la nevoile unui nou-născut.”

Acest pasaj mi-a aprins un beculeț. M-am gândit că e un sfat pertinent pentru părinții care se întreabă care e diferența de vârstă optimă dintre frați. În mentalitatea noastră am auzit foarte des ideea că e bine să fie diferență mică între frați, pentru că Read the rest of this entry »

Leave a comment »

De unde ai venit, copilul meu?

sky-3335585_1920De unde ai venit, copilul meu? Din ce loc frumos? Cum de ai plecat de acolo și ai ales să vii exact la mine? De ce m-ai ales tocmai pe mine? Oare vom învăța noi multe împreună?  Îmi pare că ai descins dintr-un loc unde noi, muritorii  de rând, doar visam să ajungem. Ești tu oare o scânteie de divinitate? O da, sigur că ești!

Și dacă tu ești așa, să îndrăznesc eu a spune că și noi suntem asta? Noi ne-am îndepărtat atât de tare de esența noastră, dar voi, pruncii v-ați păstrat-o încă. Sunteți neatinși de viață. Noi ne-am pierdut inocența, bucuria sinceră, pe măsură ce am crescut. Am pierdut frânturi din noi. Ori poate doar le-am ascuns foarte bine, sub straturi de constrângeri, de tristețe. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

5 carti despre prietenie

Carti despre prietenie - parenting cu blandeteDe curând Darius a avut la grădiniță săptămâna Prieteniei, prilej cu care am căutat prin biblioteca sa toate cărțile pe această temă. Am apucat să recitim o parte din ele și m-am gândit că e un bun moment să scriu despre cărțile acestea, mai ales că demult îmi tot propun să scriu despre cărțile lui Darius. Și nu prea știam de unde să încep pentru că s-au strâns destul de multe. Despre unele v-am mai povestit aici. De fapt, din când în când am mai scris eu despre cele care ne-au plăcut pentru că îmi place să dau mai departe din ce avem și mă gândesc că poate vă sunt de folos recomandările mele. Așa că azi încep cu 5 cărți despre prietenie pe care le avem și ne plac, altele decât cele din articolul menționat mai sus. Voi menționa în dreptul fiecărei cărți de la ce vârstă cred eu că s-ar potrivi, deși este doar o sugestie orientativă, copiii putând fi interesați de ele și mai devreme. Andrei, juniorul de aproape 1 an jumătate, le răsfoiește de zor, de exemplu, dar încă nu are răbdare să-i citesc din ele. 🙂 Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Judecatile si asteptarile noastre in relatia cu copiii

justice-2071539_1920Fără să vreau mă trezesc că emit judecați de tot soiul la adresa lui Darius, de genul “nu prea cred că o să intre în mare prea curând, pentru că îi e prea frică de apă. Doar știu cum se comportă când e vorba de spălat pe cap” sau “mai bine merg singură la cumpărături pentru că atunci cand sunt cu Darius lucrurile merg mai încet, probabil că începe să-mi ceară să-i cumpăr diverse”, sau alteori mă aștept să reacționeze exagerat într-un anumit context, din cauză că am mai trecut prin situații similare care au dus la discuții îndelungate sau chiar la tantrumuri – gen plecatul dintr-o vizită/ de la o petrecere aniversară.

Fac toate astea deși îmi dau seama că nu e OK, deși am habar de ceva teorie referitoare la așteptările (eronate) pe care le avem față de copii, deși asta arată că nu l-aș investi cu suficientă încredere. Mă supăr de câte ori mă surprind făcând lucrul ăsta. Am încercat să observ de câte ori ajung să gândesc așa și am realizat că mi se întâmplă mai des decât aș vrea. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Din nou despre perseverenta bebelusilor

climbing-1496217_1920.jpgCred ar fi cazul -i spun toddler pentru nu mai prea e bebeluș Andreiul meu de 17 luni. De când a început meargă pe picioarele lui parcă nu mai merge -i zic bebe, deși îmi pare așa mic încă! Până la urmă e mai puțin relevant cum îl numesc. Ceea ce contează este noua lecțiepredată” de micul omuleț. Nici nu știu dacă e așa nouă! Acum vreun an deja își arăta skill-urile și dădea dovadă de perseverență, antrenandu-se foarte serios pentru olimpiada bebelusească. De atunci a tot reluat lecția, dându-mi și alte exemple clare despre cum e treaba cu tenacitatea, despre cât de hotărât trebuie fii pe drumul pe care ai pornit.

Astăzi mi-a mai arătat o dată stăruința îl va duce acolo unde își dorește: pe masa înaltă din living *:P scoate limba. Copilul acesta al meu nu-și propune ținte prea ușoare, după cum se vede treaba. El vizează ajungă la înălțime, vadă cum e acolo, cum arată lumea de acolo din vârful mesei. De ce rămână neexplorată zona aceea? Cine știe ce comoară prețioasă se poate ascunde acolo!  Read the rest of this entry »

Leave a comment »

De la “nevoia” de jucarii la adevarata nevoie: de pupici si imbratisari

mom-1363917_1920-Mami, vreau să-mi cumperi o jucărie, îmi spune Darius privindu-mă rugător și întrebător în același timp.

Mă uit la el și-mi dau seama că se cam plictisește și pare obosit. Știu că nu de jucărie are nevoie. Dar mare mi-a fost surpriză să văd că și el știe, de fapt, că nu de asta are nevoie! Să vedeți ce urmează să-mi spună!

În prima fază, nu am spus nimic, doar m-am uitat lung la el, cu o privire care îi arată că îl înțelege, că sunt acolo dacă are nevoie de mine. Apoi i-am și confirmat prin cuvinte ceea ce încercam să-i transmit prin limbajul non-verbal. Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Comunicarea eficienta cu copiii – Strategii pentru a obtine cooperarea

comunicarea-eficienta-cu-copiii-acasa-si-la-scoala---editia-a-iv-a_1_fullsizeAșa cum am promis aici, am revenit cu idei din cartea “Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și la școală” de  Adele Faber & Elain Mazlish. Simt nevoia să repet că ducem lipsă de educație pe tema comunicării eficiente și aici mă refer la comunicare în general, pentru că și între adulți o mulțime de conflicte ar putea fi evitate dacă mesajul ar fi transmis pe tonul potrivit, fără acuzații, fără sarcasm, fără amenințări ori remarci acide.

Și pentru că în școală n-am avut materii în care să fim învățați cum să comunicăm cu cei din jurul nostru, nu ne rămâne decât să ne apucăm noi de treaba pe cont propriu, să căutăm exemple, să găsim modele bune de urmat. Asta cred că ne oferă această carte minunată din plin: exemple clare, limbaj accesibil, explicații concise. Și ca să nu mai lungesc mult vorba, am să trec direct la capitolul de care vreau astăzi să vă vorbesc: “Șapte metode de a-i atrage pe copii să coopereze”.

V-ați gândit vreodată câte comenzi primesc copiii atât acasă, cât și la grădiniță ori la școală? Începând de la “îmbracă-te”, “adună-ți jucăriile”, “vorbește mai încet”, la “stai la locul tău”, “ridică mâna”, “coboară tonul”, “nu alerga pe hol”, “nu mai vorbi” și lista poate continua. Poate veți spune că nu e nimic rău în a impune niște reguli, Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Iubirea de sine si bebelusii

joy-2483926_1920Știți bebelușii aceia care atunci când se văd în oglindă se bucură și se pupă singuri, arătându-se foarte voioși că au în față ochilor o făptură desăvârșită? Ei bine, Andrei e în faza asta! Se admiră de mama focului și eu nu pot decât să-i dau dreptate :))

Se pare că bebelușii la vârstă asta, în mod misterios, știu ce înseamnă iubire de sine. Mai târziu în viață de câte ori mai facem acest gest? Ni se pare cam stupid și parcă acea chestie ar trebui modificată la corpul sau la chipul nostru; e fie prea mare, prea mică, nu se încadrează în trăsăturile feței, părul nu e aranjat cum trebuie, etc. Ne este foarte greu  să găsim un moment în care să credem că arătăm perfect și să ne simțim atât de bine, încât să pupăm oglinda care ne reflectă.

În timp am uitat să ne iubim pentru ceea ce suntem, nu pentru cum arătăm sau ce-am realizat. În timp am învățat să ne apostrofăm singuri, să ne privim cu răceală, să ne uităm mai atent la defecte. În timp ne-am îndepărtat de noi, de eul nostru care știe că toți ne naștem minunați! Read the rest of this entry »

Leave a comment »

Consultatia in sistemul de stat: provocare pentru copil si parinte?

stethoscope-147700_1280.pngImaginați-vă că cineva apropiat, în care aveți încredere vă duce într-un spital, un loc în care n-ați mai fost vreodată și acolo auziți mult despre operații, despre un medic care operează și pe care trebuie să-l așteptați mult pentru a vă consulta, iar înălțimea voastră depășește cu puțin un metru, adică sunteți un copil. Ce fel de gânduri vă vin în minte oare în perioada asta de așteptat pe coridor? Oare ce gândiți când vedeți în jur persoane cu picioare în ghips? Cum vă imaginați consultația?

Ei bine, m-am întrebat și eu toate astea pentru că azi am fost cu Darius la o consultație în sistemul de stat, prima de altfel.
Până acum singurele sale interacțiuni cu cadre medicale au fost cu medicul de familie, cu care se înțelege foarte bine, cu un medic homeopat și cu o doamna doctor cardiolog care se vedea că are experiență în a lucra cu copiii și totul a fost bine. Aceste consultații au fost în cadrul unor policlinici private, ceea ce posibil să fi făcut diferența. Read the rest of this entry »

2 Comments »