parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

10 lectii pe care le duc cu mine in noul an

on January 2, 2019

clouds-3400094_1920.jpgZilele astea m-am gândit și eu la ce a însemnat anul 2018 pentru mine. A fost un an de căutări, mi-am testat niște limite, am avut și câteva momente de revelație și de inspirație, însă de multe ori m-am găsit în situații care mă lăsau parcă fără resurse, care mă provocau peste măsură, așa că atunci când mă linisteam, căutăm și mai asiduu. Am căutat prin cărți, prin podcast-uri, audiobook-uri, prin Ted Talks și chiar prin mine. Da, știu că de la mine trebuia să încep, dar cei care fac muncă interioară știu că nu e treaba cea mai simplă.

Nu știu încă dacă mi-am aflat toate răspunsurile, dar măcar o parte le-am găsit. Unele le-am rostit cu voce tare la un atelier de NLP, în fața mai multor oameni, ceea ce m-a surprins și pe mine. Așa că, primul pas a fost făcut. Alte răspunsuri, mi-au venit într-o seară, când stăteam lângă Darius în pat, după ce i-am citit poveștile și așteptam să adoarmă, ținându-l în brațe. Atunci, pe întuneric, în liniștea nopții s-au așternut în mintea mea mai multe idei, ca niște fulgi care cad liniștiți pe caldarâmul înghețat. Le las scrise mai jos, ca un reminder pentru momentele mele de rătăcire și îndrăznesc să sper că poate vă vor fi și vouă de folos.

1. Imaginea de ansamblu – Mi s-a întâmplat prea des anul ăsta să pierd imaginea de ansamblu, să mă împiedic în grijile zilnice, să mă enervez pentru nimicuri, să mă agit pentru că n-am realizat tot ce mi-am propus și să mă critic pentru asta, fără să văd ce am reușit să duc la bun sfârșit sau reducând la minim reușitele. Cred că multe lucruri le-aș fi făcut mai bine dacă aș fi știut să-mi accept mai ușor limitările, dacă m-aș fi dat un pas înapoi și aș fi privit viața mea de undeva de sus, observând toate binecuvântările din ea, uitându-mă cu puțină curiozitate la provocări și obstacole, apreciind ceea ce am deja.

O bună întrebare pentru momentele de agitație și încrâncenare este: Va mai conta oare problema asta peste 6 luni/ 1an? Îmi voi mai aminti măcar de ea?

2. Un concept pe care am încercat să-l pun în practică anul acesta a fost cel de auto-compasiune. În unele zile a fost tare greu să funcționez optim, oricât mi-aș fi dorit să las încărcătură jos, să dau randament și să-mi păstrez zâmbetul intact pe buze. În mod natural, îmi venea să mă autoflagelez, să-mi spun că n-am motive întemeiate pentru starea în care sunt și alte “dulcegării” care nu-mi ajutau deloc, dimpotrivă mă făceau să mă simt și mai vinovată.

Foarte pe scurt, compasiunea față de ceilalți, dar și cea față de sine înseamnă să (-ți) oferi înțelegere, bunăvoință în momentele dificile, de eșec, atunci când persoana respectivă sau noi înșine face(m) greșeli.

De când am aflat mai multe despre auto-compasiune, m-am gândit că mi se potrivește de minune, mie și oricui. Am scris mai multe despre asta aici și aici.

3. Tot pentru momentele dificile am mai descoperit un obicei care ajută și care are legătură cu punctul anterior. Oricât de ciudat ar putea să pară, a ne strânge în brațe pe noi înșine în momentele tensionate, cu căldură și blândețe, este de ajutor. În același timp, ne putem spune că totul este temporar, la fel ca norii de pe cer.

4. Tocmai pentru că totul se schimbă mereu, a fi flexibil ca apă ce se strecoară printre pietre, este o abilitate care ne scutește de multe frustrări. Nimic nu e bătut în cuie, nici cele rele și, din păcate, nici cele bune nu sunt. E nevoie mereu să ne readaptăm, să ne reajustăm opiniile, să învățăm continuu pentru a fi în pas cu lumea asta schimbătoare.

5. Despre a nu avea așteptări de la alții am mai scris eu și cu alte ocazii. Face parte din aceeași categorie ca și punctul de mai sus. Ne simplificăm mult viață atunci când nu așteptăm ca alții să facă ceva pentru noi deoarece așa “ar trebui. Nici soțul, nici copilul și cu atât mai puțin un străin nu vor face lucruri doar pentru că ne imaginăm noi că așa ar fi frumos. Se va întâmpla uneori, poate des, dar nu mereu. Și atunci când se întâmplă să fie altfel decât am vrea, e mai simplu să fim senini decât să punem energie în a demonstra că noi avem dreptate și ei ar trebui să facă X lucru. Pe de altă parte, știu că e un automatism să reacționăm într-un anumit fel, așa că teoria ca teoria, dar când e vorba de pus în practică, nu mai pare atât de simplu.

Cred că am făcut totuși progrese în direcția asta în anul ce s-a încheiat și am să continui să lucrez pe partea asta pentru a-mi ușura viața.

6. Cât de des posibil, o să-mi iau timp în care să nu fac nimic pentru cel puțin un sfert de oră, dacă nu chiar o jumătate de oră. E o idee pe care am descoperit-o recent și am pus-o de puține ori în practică, pentru că e mai greu decât pare. Și mă refer la timp luat în mod deliberat pentru asta.

Într-o lume în care suntem bombardați cu informații pe toate canalele, în care “A FACE” a devenit mantră pentru toți, avem nevoie de pauze în care să ne odihnim, de momente de respiro pentru creierul nostru care sigur ne va mulțumi. Cele mai bune idei ne vin atunci când stăm liniștiți și nu punem niciun fel de presiune pe noi pentru a face sau a termina un lucru. Încercați și spuneți-mi cât de ușor sau greu vă este. Chiar sunt curioasă :).

7. Oriunde aș fi, orice aș face, cu oricine aș fi, deci în absolut orice situație, mă pot folosi de o superputere, pe care o avem toți. E o unealtă extraordinară pe care o ignorăm complet, o tratăm de parcă n-am fi conștienți de beneficiile ei extraordinare și nici nu suntem. Și e păcat, pentru că e ceva atât de simplu! E vorba de respirația noastră :)! În orice moment, ne putem opri pentru câteva secunde sau minute pentru a respira adânc și a ne urmări respirația. Ea e cu noi dintotdeauna și va rămâne acolo, ajutându-ne să revenim la noi, la sinele nostru, la calm și pace.

Nu știu dacă anul asta am întâlnit prima dată ideea asta, dar cu siguranță de curând a făcut un click în mintea mea în timp ce ascultam un speech. Mi se pare un tool atât de simplu și totuși atât de util!

8. Unele lucruri se întâmplă atunci când suntem pregătiți sau când e momentul potrivit, nu atunci când vrem noi. Și nu e ușor să acceptăm lecția asta. Dar cu cât ne iese mai repede, cu atât mai bine pentru moralul nostru.

9. Un alt lucru pe care mi-l spun cât pot de des este că obiectivele sunt importante, dar mai important e procesul și bucuria de pe drum. Să mă pregătesc pentru ceea ce îmi doresc, să citesc,  să accept provocări, să învăț abilități noi sunt lucruri care fac parte din călătorie și sunt probabil mai importante decât  obiectivele în sine.

10. Mă pricep destul de bine la visat cu ochii deschiși încă de când eram mică. Însă a visa fără a acționa e ca și cum ai încerca să bei apă dintr-un pahar gol. Orice plan, orice vis care rămâne la stadiul acesta, fără o intenție clară de a-l duce la îndeplinire poate ajunge să ne frustreze în loc să ne încarce cu energie, cum ar trebui să facă visurile. Pentru că pe măsură ce trece timpul și vedem că n-am înaintat deloc înspre visul nostru, s-ar putea să devenim dezamăgiți de noi înșine pentru că ne simțim incapabili să ne realizăm visul.

Cam astea au fost constientizările mele în perioada asta.

 Vă doresc un 2019 cu sănătate de fier, plin de momente inspirate și visuri împlinite, cu liniște și timp pentru ce vă e drag, cu armonie în suflete și în relații și cu multă seninătate și lumină.

La mulți ani!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: