parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Craciun cu iz de spital si brad pe jumatate impodobit

on December 25, 2018

IMG_20181225_024855.jpgFebra pregătirilor pentru Crăciun a fost subit întreruptă anul ăsta, cu câteva zile înainte de sosirea Moșului, de un episod care m-a readus cu picioarele pe pământ, în sensul că m-a făcut să mă uit mai atent la ce e cu adevărat important. La distanță de 6 luni, am fost nevoiți să trecem din nou printr-o experiență dureroasă care ne-a trimis direct la Urgențe și apoi în spital, lăsând tot ce părea de neamânat în urmă. De fapt, atunci când al tău pui mic se confruntă cu probleme de sănătate, nimic altceva nu mai pare urgent în afară de el. N-are cum să fie altfel. Totul, dar totul, pălește. Să stai în spital chiar și pentru 2 zile cum a fost de data asta mi se pare treabă grea, una din cele mai grele. Ai prefera să faci toate muncile care te enervau, să stai în trafic, să stai în îmbulzeala din magazine, numai să nu te vezi într-un perimetru îngrădit în care nu poți face mai nimic decât să aștepți rezultatele analizelor, administrare de tratamente și să vină ziua în care vei pleca în sfârșit acasă.

Dar mă opresc aici. Nu vreau să mai întristez pe nimeni. Poate am să revin asupra experienței din spital altă dată. Ideea e că am fost cea mai fericită la externare și abia am așteptat să ajung acasă, să mă bucur de fiecare colțișor, să văd puiul alergând în voie, bucuros că e împreună cu tati și Darius. Atunci când m-a luat valul cu treburile care mai sunt de făcut, m-am gândit că nimic nu e mai important decât să fim toți împreună, acasă, sănătoși (relativ) chiar dacă în jur e dezordine și mă așteaptă o sută de chestii să le pun la locul lor.

Poate asta o fi fost una din lecțiile pe care trebuia să le învăț în perioada asta: să mă bucur de noi și în momentele imperfecte doar pentru că suntem unul lângă celălalt și pentru că suntem sănătoși. Pentru că atunci când pierzi astea 2, ce-ți mai rămâne? Poate doar speranța care licărește undeva într-un colțisor al sufeltului.

Așa că, de fiecare dată când Andrei mai smulge câte un glob din brad (lucru care se întâmplă continuu – he simply loves it), care a rămas doar pe jumătate împodobit, la propriu, după cum se vede și în poză, mă gândesc că nu contează bradul frumos aranjat, ci faptul că suntem acasă, împreună. Nu e ușor mereu să rămân Zen, pentru că anumite tipare de gândire se încăpățânează să rămână în peisaj, dar mi-e clar că e musai să fac niște schimbări profunde pentru că mi s-a dat o experiență grea de trăit de 2 ori anul acesta și o înțeleg ca pe ceva care îmi spune, printre altele, să reevaluez lucruri și priorități în viață. Aparent e ceva exterior mie care nu poate fi controlat și totuși…

Închei cu gânduri de recunoștință pentru că suntem acasă de Crăciun și nu în spital și cu bucurie că suntem, sper, aproape sănătoși – aflăm vineri când repetăm analizele. Dacă aveți astea, înseamnă că e cel mai reușit Crăciun, credeți-mă pe mine. Nu mai contează ce n-ați bifat sau ce n-ați primit de Crăciun sau că n-ați apucat să vizitați pe toată lumea. Toate astea sunt detalii. Doar bucurați-va că sunteți împreună, sănătoși și cu casă înmiresmată și plină de luminițe.

Crăciun Fericit!


4 responses to “Craciun cu iz de spital si brad pe jumatate impodobit

  1. Roxana Negut says:

    Craciun fericit si multa sanatate!

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: