parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Povestea lui Mos Craciun

on December 13, 2018

Povesti de Craciun DPH#InasteptareaCraciunului am citit povestea lui Moș Crăciun. Era timpul să-i vină rândul, nu? 🙂 Această poveste face parte din cartea Povești de Crăciun, alături de alte două: De ce cadourile de Sfântul Nicolae se pun în ghete? – de care v-am povestit săptămâna trecută aici și De ce strălucește nasul lui Rudolf?

Îmi place versiunea asta de poveste cu Moș Crăciun pentru că transmite ideea că important e să dăruiești din suflet, să îți dorești să aduci bucurie copiilor, indiferent de cât de puțin ai avea de oferit, sau mai bine zis, în ciuda lipsei bănutilor. Soluțiile apar atunci când vrei cu adevărat să îi înveți pe copii despre generozitate, despre tradiții, despre ce înseamnă Crăciunul. Eu cred că asta i-a însuflețit pe părinții celor 7 copii care rămăseseră fără bănuți. Pentru că povestea spune că o familie din ținutul de nord trăia fericită în căsuța din pădure, asta până când a ajuns foarte strâmtorată, tatăl nemaivand ce să lucreze.

DSC04133.JPG

Tatăl, care era tăietor de lemne, mergea cu băieții în pădure să caute ciuperci, iar mama se ocupa de grădina de legume. Părinții celor 4 băieți și 3 fete erau triști pentru că se apropia Crăciunul și se gândeau că nu au posibilitatea să le dăruiască nimic copiilor. “Se pare că în vremurile acelea îndepărtate părinții aveau grijă să cumpere cadourile de sub brad” – mi-a plăcut această precizare care ar fi putut deschide cutia Pandorei în privința cadourilor și a lui Moș Crăciun. Cred că mai încolo, când Darius va avea bănuieli în legătură cu subiectul ăsta, va fi un bun punct de pornire a discuțiilor. Dar deocamdată nici prin gând nu i-a trecut să întrebe de ce părinții erau cei care cumpărau cadourile de sub brad. So we’re cool:)).

Revin la poveste. Tot gândindu-se ce-ar putea face pentru a le da cadouri în ziua de Crăciun, tatălui îi veni o idee: să le construiască chiar el. Așa că într-o zi s-a întors de la pădure cu un buștean care încet, încet a început să se transforme în jucării. Atunci când copiii erau plecați la școală, părinții mestereau de zor în magazie: tatăl cioplea diverse jucării, mama le vopsea și cosea păpușele din hainele primite de la vecini.

DSC04135.JPG

În Ajunul Crăciunului casa lor răsuna de colinde și era împodobită cu coronițe făcute de copii împreună cu părinții lor, cu vâsc, cu ornamente din hârtie și panglici. Bucuria lor a ajuns până la Crăiasa Zăpezii care văzuse deja ce lucruri minunate au făcut mama și tatăl copiilor. În ziua de Crăciun, cei mici au fost tare fericiți de cadourile primite: bucățile din lemn deveniseră acum trenulețe, tractorase, mașinuțe, arcuri  cu săgeți. Fetițele au primit păpușele cu haine de schimb. “Bucuria de pe chipurile copiilor a umplut inimile părinților”, așa cum se întâmplă adesea când le dăruim ceva puiuților și îi vedem cum se luminează și cum jubileaza la vederea cadoului oferit.

Văzând toate astea, Crăiasa Zăpezii le-a propus părinților să confecționeze jucării tot timpul anului, avându-i ca ajutoare pe spiridușii ei care ar putea învăța și eu cum să facă asta, iar în ziua de Crăciun aceste jucării ar ajunge la toți copiii din lume. Cei doi au acceptat imediat propunerea Crăiesei, astfel că în mijlocul pădurii s-a ridicat Fabrica de Jucării a Crăciunului, un loc în care materialele pentru jucării erau magice, căci nu se terminau niciodată.

DSC04136.JPGCopiii din poveste au devenit la rândul lor părinți și chiar bunici, iar tatălui lor, creatorul jucăriilor, i s-a spus Moș Crăciun pentru că e foarte, foarte bătrân. La finalul poveștii aflăm că în fiecare an el citește scrisorile copiilor și se asigură că aceștia primesc ce și-au dorit.

În carte apare chiar și o adresa a lui Moș Crăciun, căruia i-am putea trimite scrisorile noastre. Nu știu dacă e cea reală sau nu. Parcă aș încerca să-i scriu. Nu râdeți! Eu am mai făcut asta o dată când eram prin clasa a patra și încă îmi amintesc ce bucurie enormă am simțit când am primit plicul colorat de la Moș Crăciun ca și răspuns, chiar dacă asta s-a întâmplat după câteva luni. Și chiar dacă n-am primit ce-am cerut, ci doar o scrisoare.

Când va mai crește Darius, sigur vom trimite o scrisoare în Laponia:D. Până atunci citim povești frumoase și creem amintiri.

Aici puteți vedea celalalte povești pe care le-am citit până acum.

Pe data viitoare!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: