parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Plans, dureri si frici

child-652552_1280

Sursa foto: pixabay.com

Nu știu dacă și alte mame simt la fel, dar eu când îl aud pe Andrei cum plânge de durere, de fapt e puțin spus “plânge”, căci e un fel de urlat, un plâns de jale, de suferință ascuțită, îmi vine să urlu în rând cu el. E sfâșietor să-ți plângă copilul în brațe și să te simți neputincios. Se pare că îi ies caninii. Și chiar dacă sunt doar niște minunte pe ceas, ele par ore..timpul are cu totul altă dimensiune. Știu că ar fi bine să rămân calmă, știu că ar trebui să-i pot conține toată durerea lui și fac cum pot asta. Îl țin în brațe, îl plimb, îl mângâi. Când chiar nu mai pot, îl predau tatălui său, dar doar pentru scurt timp, nu pot sta departe de el. Doar cât mi trag puțin sufletul. Simt durerea în rând cu el. Numai că aș vrea să mă doară doar pe mine ceva fizic, aș îndura altfel, mai ușor. Să nu-l mai văd pe el că se chinuie așa.

Durerii i se mai adaugă și teama, că doar cum altfel? Teama să nu mai trecem prin ce-am trecut atunci, care se activează de fiecare dată când îi ating fruntea și o simt prea caldă. Read the rest of this entry »

Leave a comment »