parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Recunostinta si crampeie din diminetile mele

on September 25, 2018

sol-979328_1920De când am început să practic regulat recunoștința, sunt mult mai atentă la zilele mele, la micile detalii care fac ca ziua să arate altfel. Încă de dimineață caut momente frumoase. S-ar zice că le vânez chiar. Mă surpind spunându-mi că ceea ce mi se întâmplă la un moment dat e demn de a fi trecut în carnețelul meu cu momentele zilei pentru care sunt recunoscătoare.

Mă bucur mult că reușesc să fac asta, să-mi iau timp și să fiu constantă în practica acestui obicei pentru că, guess what? Chiar face bine! Și doar citind despre cât de minunat e să faci asta la alții nu ajută, din păcate. Trebuie să începi și să vrei cu bună-știință să trăiești văzând binele și frumosul. Am mai avut tentative în trecut, dar n-am reușit să mă țin de practica asta foarte mult timp. Acum cred că am fost mai pregătită decât eram înainte, cu inima mai deschisă pentru a vedea binele. Nu pot decât să le mulțumesc din suflet celor 2 persoane care m-au inspirat să practic recunoștința: Cristina care a lansat provocarea asta de anul trecut și Ana care a propus provocarea recent în grupul ei. Deși n-am scris zilnic acolo, pe carnețelul meu am făcut-o zi de zi, iar uneori retroactiv, punându-mi zilele sub lupă în căutarea micilor momente de bucurie.

Astăzi am scris retroactiv și nu mi-a fost ușor să cotrobăi prin momentele fiecărei zile pentru a vedea ce s-a întâmplat, cum am reacționat, să-mi amintesc tot ce-am făcut. Dar mă simt foarte motivată să fac asta pentru că îmi aduce bucurie. Văd că până și în zilele mai puțin bune pot găsi măcar 3 lucruri pentru care să fiu recunoscătoare și pe care le-aș trece cu vederea dacă nu aș face exercițiul ăsta. Și-mi dau seama că atât de multe lucruri le luăm de bune, considerăm că ni se cuvin și că așa e “normal”, când normalitatea asta e așa un termen subiectiv!

E normal să avem apă caldă? Păi e normal, că de aia o plătim, veți spune. Dar atunci când avem o defecțiune la gaz și timp de 24 de ore ne lipsește apa caldă, ne dăm seama că se poate și altfel, se poate și să n-avem multe din lucrurile astea de care ne bucurăm fără să ne oprim să le apreciem, începând cu apă, gaz, internet, cărți, etc.

Azi am avut o listă lungă de lucruri pentru care să fiu recunoscătoare, cu motive din cele mai banale pe care mulți le-ar trece cu vederea. Dar mintea mea a fost ocupată făcând ceva ce mi-a dat o stare de bine, și știți cum se zice, nu te poți gândi la 2 lucruri în același timp, și la unul negativ și la unul pozitiv. Așa că am ales să fac un exercițiu pentru minte, pentru suflet, care mi-a adus beneficii.

Probabil și faptul că de dimineață am urmărit un filmuleț al lui Mel Robbins în care mi-a dat un task, acela de a nu mă plânge deloc toată ziua, nici măcar mental, mi-a dat un impuls să caut și mai multe momentele frumoase. Așa că am început să caut de la primele ore momentele aducătoare de zâmbete fericite.

Dimineața asta am început-o devreme și asta mi-a dat un răgaz pentru mine, să citesc înainte să se trezească toată lumea. Lovely! Și mi-a mai dat ceva: am avut ocazia să-l drăgălesc mai mult timp pe Darius la trezire. Numai că nu numai eu am avut de oferit,  ci și el s-a trezit foarte generos, cu chef de dat pupici și mângâieri. Și Doamne, cât sunt de frumoși ochișorii aceia somnoroși care mă privesc cu drag dis-de-dimineață! Iar mângâierile lui, făcute stângaci, așa cum îi șade bine unui copil, sunt hrană pentru suflet pe toată ziua :).

Doar că momentul nostru a fost întrerupt de glasul celuilalt copil care mă căuta prin pat, cu ochișorii închiși și cu degețelul în guriță. Cel mai dulce “mama” s-a auzit prin casă, așa că am zbughit-o de lângă Darius și m-am dus spre Andrei. Acolo m-a așteptat altfel de iubire, de bebeluș moale și fin.

Da, aș vrea că în toate zilele să îmi țină de cald iubirea asta a lor. Să păstrez vie în suflet amintirea acestor momente. Din păcate, adesea uităm și ne antrenăm în fel de fel de activități care ne răpesc energia. Ori micile momente de genul celor descrise ne umplu rezervoarele, ne fac să prindem aripi. Chiar și pentru moment și tot e bine!

Iar dacă peste zi reușim să le mai aducem în gând și să înlocuim grijile cu ele, cred că suntem mult mai câștigați și (re)descoperim că viață e frumoasă și merită din plin trăită pentru fiecare clipă de acest fel!

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: