parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

De la “nevoia” de jucarii la adevarata nevoie: de pupici si imbratisari

on September 22, 2018

mom-1363917_1920-Mami, vreau să-mi cumperi o jucărie, îmi spune Darius privindu-mă rugător și întrebător în același timp.

Mă uit la el și-mi dau seama că se cam plictisește și pare obosit. Știu că nu de jucărie are nevoie. Dar mare mi-a fost surpriză să văd că și el știe, de fapt, că nu de asta are nevoie! Să vedeți ce urmează să-mi spună!

În prima fază, nu am spus nimic, doar m-am uitat lung la el, cu o privire care îi arată că îl înțelege, că sunt acolo dacă are nevoie de mine. Apoi i-am și confirmat prin cuvinte ceea ce încercam să-i transmit prin limbajul non-verbal.

-Vino  la mine, Darius. Cred că nu de jucării ai nevoie acum. Tu ce zici?

– Da, mami, așa e. Nu de jucării am nevoie, ci de pupici și îmbrățișări!

Am simțit că mă topesc, după care am trecut la o sesiune de drăgălit, cu tot tacâmul: declarații, pupici, îmbrățișări, confirmări ale iubirii mele față de el, explicații despre dimensiunea inimii mele care poate cuprinde atâta iubire – pentru el și Andrei + ceilalți. Ne-a prins tare bine amândurora, ne-a energizat, ne-a bucurat, ne-a pus zâmbetul la loc pe fețe.

Apoi m-am minunat de câtă dovadă de înțelepciune poate da un copil de nici 4 ani jumătate. Da, eu i-am mai zis că nu de jucării are nevoie atunci când tot cerea excesiv să-i mai luăm ceva, dar sincer, mi se părea că nici nu aude ce-i spun. Mă gândeam că poate e complicat să înțeleagă că de fapt, adevăratele lui nevoi sunt altele atunci când cere să-i cumpărăm ceva.

Acum să nu vă imginați că i-am făcut o teorie întreagă despre asta; i-am spus totuși în cuvinte destul de simple că nu jucării îi trebuie, pentru că tocmai îi cumpărasem ceva nou și el cerea din nou, ci de altceva are nevoie – de prezența noastră în jocurile lui, de o îmbrățișare, de pupici. Insa atunci când îi spuneam toate astea nu se arăta receptiv la mesajul meu, ba chiar aveam senzația că vorbesc în gol uneori.

Dar astăzi mi-a mai arătat o dată că nimic din ce spunem și din ce facem nu e în van. Poate că exagerez, dar mi se pare fascinant cum a pătruns el cu mintea lui dincolo de vorbele mele. De fapt, în adâncul sufletului orice copil știe că are nevoie de părintele său în primul rând, mai ales dacă vorbim de vârste mici, și abia apoi de jucării. Eu am dat glas acestui adevăr pe care el îl cunoștea și el doar l-a recunoscut și îmbrățișat.

Asta nu înseamnă că n-o să-mi mai ceară jucării de-acum încolo, dar simpla conștientizare a acestui fapt, a necesității sale la o vârstă atât de fragedă pe mine mă face să mă minunez. Cred că sunt o grămadă de adulți care nu-și pot asculta vocea interioară ce le transmite un mesaj, ori el tocmai asta a făcut.

Da, putem învăța din înțelepciunea copiilor noștri. Mereu am spus că putem învăța o grămadă de la ei și împreună cu ei. Trebuie doar să ne păstrăm inimile deschise și să pornim la drum fiind conștienți că și noi vom primi multe lecții de-a lungul călătoriei în care nu cresc doar copiii noștri, ci creștem și noi, dacă ne dăm voie să facem asta.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: