parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Consultatia in sistemul de stat: provocare pentru copil si parinte?

on September 13, 2018

stethoscope-147700_1280.pngImaginați-vă că cineva apropiat, în care aveți încredere vă duce într-un spital, un loc în care n-ați mai fost vreodată și acolo auziți mult despre operații, despre un medic care operează și pe care trebuie să-l așteptați mult pentru a vă consulta, iar înălțimea voastră depășește cu puțin un metru, adică sunteți un copil. Ce fel de gânduri vă vin în minte oare în perioada asta de așteptat pe coridor? Oare ce gândiți când vedeți în jur persoane cu picioare în ghips? Cum vă imaginați consultația?

Ei bine, m-am întrebat și eu toate astea pentru că azi am fost cu Darius la o consultație în sistemul de stat, prima de altfel.
Până acum singurele sale interacțiuni cu cadre medicale au fost cu medicul de familie, cu care se înțelege foarte bine, cu un medic homeopat și cu o doamna doctor cardiolog care se vedea că are experiență în a lucra cu copiii și totul a fost bine. Aceste consultații au fost în cadrul unor policlinici private, ceea ce posibil să fi făcut diferența.

Darius nu și-a imaginat că va fi ceva prea plăcut, ba chiar a crezut că va fi și el operat, deși noi ne-am dus pentru o simplă consultație, nu pentru ceva considerat grav. În mintea lui cred că s-au derulat niște scenarii care l-au făcut să reacționeze așa cum nu mă prea așteptam, ca să fiu sinceră, tocmai pentru că până acum la toate vizitele la medic lucrurile au decurs normal. Gândul operației l-a speriat atât de tare încât n-a putut coopera deloc cu mine sau cu medicul.

Să nu vă gândiți că n-am discutat înainte despre cum o să fie, bineînțeles în linii mari pentru că nu știam nici eu exact ce presupune un consult la un medic de acea specialitate. Prefer să nu dau nume, pentru că intenția mea nu e de a lovi în medic, dar nu pot totuși să nu-mi spun oful măcar aici și să nu spun câte lucruri au decurs greșit în timpul acestei scurte vizite  în cabinetul medicului.

Revin la Darius care era timorat și care n-a vrut să se dezbrace pentru că se simțea inconfortabil. Mi-a spus mai apoi că medicul e un străin și că el nu se dezbracă în față străinilor. Ii explicasem că la medic ne dezbrăcăm, dar se pare că are pudori de care nu eram conștientă. E destul de dificil să povestesc fără a intra în amănunte legate de specialitatea medicului. Dar până la urmă nici nu sunt atât de relevante.

Ideea e că i s-a spus copilului că este “rău”, iar mie mi-a zis  medicul să-l las acolo în cabinet și să revin după el mai târziu, în speranța că așa îl va determina să coopereze. Evident că n-am ieșit afară, ci doar m-am îndepărtat puțin de el. El stătea în picioare pe patul pe care medicul îi spusese să se întindă și plângea. Și auziți, soluția era să plec eu, să-l las acolo, adică să-l speriem și mai tare, nu să încerc să-l liniștesc….

Când a fost faza asta cu lăsatul lui acolo, a zis că mami are și ea treabă, merge și ea la servici. I-am răspuns că sunt în concediu pentru creșterea copilului și atunci medicul a zis: aha, deci mai e și gelos. “Așa, deci ești rău și gelos!”

Eram atât de surprinsă de tot ce se întâmplă, încât nu puteam zice mare lucru. I-am zis că e speriat, că crede că-l va opera și el o dădea cu “hai că tu ești bărbat” și variațiuni pe tema asta, spuse pe un ton dur pentru un copil de 4 ani.

Toate astea se întâmplau sub privirile următorului pacient, un băiat mai mare, însoțit de mama sa, pentru că nici măcar n-am fost singuri în cabinet. Intram câte 2 pacienți deodată, deoarece  medicul fusese în operație, astfel că se strânsese destul de multă lume. Dincolo de bunele intenții de a-i vedea pe toți cât mai repede, nu mi se pare normal să intrăm așa, la grămadă. Probabil am eu pretenții prea mari, ce să mai zic? Dar e clar că nu te poți ocupa de ambele cazuri simultan și nu cred că e nevoie de spectatori la o consultație, indiferent de vârsta pacientului.

Cireașa de pe tort a fost la final când o doamnă doctor sau asistent, nu știu exact, pentru că n-am apucat să-i văd ecusonul, i-a spus că toată lumea a râs de el. Din fericire a existat în încăpere și o persoană care se vedea că știe să se poarte cu copiii. Un asistent medical, cel care a fost amabil de la început, și ne-a spus că medicul e în operație, că e nevoie să așteptăm și că e posibil să dureze mai mult. Acest asistent i-a dat replica doamnei, uitându-se spre Darius și încercând parcă să-l înveselească: “Am râs cu tine, nu de tine”.

Nu mai spun că n-am apucat să întreb medicul ce putem face să corectăm problema… deși am înțeles că nu e o cauza medicală, dar măcar un sfat ne putea ajuta. Mi-a trântit un “n-are nimic, doamnă. Sunteți liberi” și s-a îndreptat spre următorul pacient.

Nu mă aștept de la un medic să aibă cunoștințe avansate despre cum funcționează creierul copiilor (din punct de vedere emoțional), ori să fie pasionat de ultimele descoperiri în domeniul psihologiei infantile și să îi trateze conform principiilor din parentingul pozitiv sau parenting by connection. Sunt sigură că are altele de citit în timpul său liber, însă mă aștept să trateze cazurile pe rând, nu să intre câte 2 pacienți odată, asta dovedind de la bun început lipsa răbdării, să aibă cât de cât tact când vine vorba de copii, pentru că e bine știut de oricine că atunci când sunt într-un mediu nou, sunt mai mult sau mai puțin speriați, deci n-ar fi rău să le poți arunca o glumiță, o întrebare despre ce le place și să pornești o discuție de aici, nu să le spui că “ești bărbat, de ce să plângi”.

Ca de fiecare dată după ce îmi trece supărarea, încerc să mă gândesc și la celălalt, să mă pun în pantofii lui. Omul era venit din sala de operație. Cine știe ce cazuri grave tratează, cu ce probleme serioase se confruntă, iar comportamentul lui Darius era ultimul lucru de care să aibă nevoie. Desigur, ar fi preferat să fie ca ceilalți (mai mari decât el), să coopereze fără să fie nevoie să stabilească vreo legătură cu el. Doar că atunci când e vorba de copii mici, nu prea merge așa.

Se apropia și de sfârșitul programului, de unde poate și graba, dorința de a-i consulta pe toți, să nu rămână careva neconsultat. Dar eventul poți întreba pe cei pe care îi poftesti înăuntru dacă sunt de acord să fie și alți pacienți în cabinet.

Probabil că toate astea par pretenții exagerate, dar eu cred că așa ar trebui să arate normalitatea. Vârsta pacientului nu îl face mai puțin respectabil. Și așa cum pe un adult l-ai întreba dacă e de acord să fie mai multe persoane deodată înăuntru, așa poți întreba părintele și când e vorba de copilul său.

Despre chestia cu “eșți rău și gelos” ce să mai zic?? M-a mâhnit atât de tare! Mi-e așa greu să-nțeleg de ce simt atâția oameni, chiar și un medic pediatru, nevoia asta de a spune copiilor că sunt “răi”. Știu că asta o spun fără să gândească, adică e împământenită deja exprimarea asta: “eșți rău”. Atâția oameni o aruncă direct, fără să vadă ce efecte ar putea avea sau măcar să se întrebe cum s-ar simți ei dacă cineva le-ar spune asta. Doar pentru că nu execută ordine, nu ascultă orbește nu înseamnă că e rău. E așa greu de înțeles că un copil de vârsta lui, dar și mai mare să fi fost, e speriat de tot ce se întâmplă acolo?

Știu că al meu copil nu e cel mai cooperant din lume, dar totuși până acum a mai fost la ceva medici și totul a decurs cu bine. Mai știu și că nu e timp pentru empatie, pentru înțelegere, dar vorbim de niște copii și de niște medici care și-au asumat că lucrează cu copiii, deci ar putea să încerce alte abordări…

 Mi-am reproșat mie că nu l-am pregătit și mai mult pe Darius pentru consultație, deși consider că am făcut-o, așa cum făceam și până acum. Mereu îi explic ce urmează, răspund avalanșei de întrebări cum pot mai bine, dar este si loc de mai mult.

Și ce aș mai face diferit dată viitoare, ar fi să-i spun medicului răspicat că nu putem vorbi de copil rău, ci doar de copil speriat. I-am zis puțin asta, dar trebuia să fiu mai vocală.

 Pentru mine să mergi într-un spital de stat înseamnă să-ți asumi un risc: acela că lucrurile se pot desfășura haotic, fără programare, fără prea mult timp alocat/pacient, fără certitudinea că vei afla răspunsuri pentru problemele cu care te confrunți. Deși nu generalizez. Asistentul medical din poveste s-a comportat exemplar de la cap la coadă și sunt sigură că se pot găsi și oameni calzi printre ei.

Poate am avut noi ghinion, că tot a fost 13 și l-am prins într-un moment mai puțin bun al domniei sale. Spun asta pentru că am auzit și de bine despre acest medic. Cert e că mie mi-a lăsat un gust amar toată povestea și m-a făcut să mă întreb dacă lucrurile s-ar fi desfășurat altfel dacă eram într-un cabinet privat.

Sursa foto: pixabay.com


2 responses to “Consultatia in sistemul de stat: provocare pentru copil si parinte?

  1. Lavinia Băra says:

    Offf… 😔 Tare rău îmi pare că ați trecut prin asta. Într-adevăr cu sistemul de stat nu ne putem deloc mândri,însă mi-ar place să cred că există și medici care cooperează bine cu cei mici. Și mă roade tare o curiozitate:acel medic nu are și cabinet privat? De regulă cam toți consultă și în privat, unde se cam schimbă și comportamentul. Păcat că un copil trebuie să rămână marcat în urma neprofesionalismului unora… 😔

    Liked by 1 person

    • Si eu cred ca exista medici care stiu cum sa vorbeasca unui copil, ba chiar am intalnit. Unul din ei e medicul de familie cu care chiar avem o relatie buna. Dar mai sunt si altii. Am aflat ca acest medic are si cabinet privat si ca intr-adevar comportamentul sau e altfel acolo… 😦 Mamica ce mi-a spus asta chiar era surprinsa de neprofesionalismul sau. Cu atat mai dezamagita am fost ca intr-un fel sunt tratati pacientii in privat si in altul la stat, de catre acelasi medic. Trist, mai ales ca sufera copiii din aceasta cauza, asa cum ai spus si tu..

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: