parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Pentru copii nu există mai târziu sau mâine, există doar “acum”

on June 1, 2018

forward-412761_1920.jpgLa vârsta la care suntem noi, a se citi vârsta lui Darius – spun așa pentru că pare că toți trecem prin etapa asta de vârstă, cu tot ce înseamnă ea – adică la 4 ani, noțiunea de timp, de “mai târziu”, de “mâine” este foarte vagă. Folosește copilul aceste cuvinte, într-adevăr, dar nici c-ar putea să explice când anume sunt aceste momente. Uneori mă întreabă dimineață: “Azi e mâine?” 🙂 Îl văd că devine tot mai preocupat de noțiunea de timp, de zilele săptămânii, de ore, dar încă e ceva destul de abstract. Nici n-am căutat să-l învăț cât mai repede cum stă treaba cu timpul pentru că… time is not my friend.Va înțelege el curând cum e cu timpul  sau cu lipsa lui.  Pentru el, există un singur timp, timpul lui “ACUM”, prezentul continuu din engleză :). Acum vreau să mă joc, să mănânc, să alerg, să-mi cumperi jucăria X, să plecăm, să desfacem cadoul. ACUM.

Explicațiile pălesc de obicei în fața dorințelor impetuoase ale întâiului-născut. Azi am mai avut odată ocazia să privesc cum planurile pentru “mai târziu” se năruiesc în fața atotputernicului “acum”. Vă povestesc imediat.

Vreau să mai spun că într-un fel îl invidiez pe Darius pentru asta. Șțiți că se tot vorbește de prezență conștientă, de trăit în prezent, fix în momentul lui “acum”, ca și când nimic altceva n-ar mai fi. Și deși pare treabă simplă, pentru mulți dintre noi nu e chiar atât de ușor pe cât se spune. Mintea noastră de adulți complică nițel lucrurile. Doar avem planuri, liste, chestii de rezolvat care nu se rezolvă singure. Cineva trebuie să se gândească la toate, să le pună cap la cap și uite asa uităm de momentul prezent. In loc de “acum” trăim în viitor, în planurile acelea din capul nostru pe care le proiectăm cu multe detalii. Acum nu suntem aici pentru că mintea noastră galopează de zor. Reușim să rămânem în prezent pentru scurte perioade de timp. Sau cel puțin vorbesc în numele meu. Poate altora le iese mai bine. Eu știu că deocamdată e fizică cuantică pentru mine chestia asta cu mindfullness-ul :).

Dar ei, minunații copii știu ce noi nu știm. Știu că doar acum contează. Nu se știe dacă vom mai ajunge unde voiam inițial și e mai bine să fii sigur că ai bifat ce ți-ai dorit în acel moment.

Așa a fost (și) azi.  Plănuisem să mergem după-masă la aerodrom Măgura, să vedem avioane, deltaplane, parapante, toate acestea fiind de interes pentru Darius care ne tot întreba de ele de când a aflat că vom merge acolo. Ne întreba dacă o să zburăm și ne tot povestea ce își imagina el legat de aerodrom.

Urma să plecăm după momentul “Cadoul de 1 Iunie”. Tare neinspirată am fost să mă gândesc la ordinea asta a momentelor! Însă mă gândeam că dacă tot nu i l-am dat de dimineață,(când se pregătea pentru grădi),  măcar după-amiază să-i fac bucuria asta. Numai că odată ce s-a văzut cu Lego-ul în mâna, n-a mai vrut să-l lase jos, să amâne asamblarea pieselor pentru mai târziu, pentru când am fi venit de la aerodrom.

I-am explicat în fel și chip că nu mai avem când s-ajungem acolo pentru că se face seară, că ratează plimbarea, că poate vine ploaia, că Lego îl așteaptă cuminte acasă până când ne întoarcem, dar nimic nu funcționa. Darius al meu voia să construiască și pace! Nu mai conta că “mai târziu” ar putea fi mai fain sau că am discutat mai devreme despre planurile noastre. Conta doar “acum”, conta să se joace cu Lego.  Sau altfel spus, copiii funcționează pe principiul “Nu da vrabia din mâna pe aia din gard” :))

M-am mirat puțin că a dat uitării planurile noastre, că a renunțat la avioane în favoarea camionului nou construit, dar apoi mi-am dat seama că ce-i explicam eu era ceva incert, ceva din viitor. Ori el ținea în mâna deja ceva ce îi aducea suficientă bucurie, așa că viitorul n-avea decât să aștepte.

De fapt, nu știu de ce mă mai mir. Nu de puține ori m-am gândit că noi 2 trăim în lumi diferite: el în lumea lui “acum”, eu în cea a lui “mâine/mai târziu”sau alteori în a lui “trebuie”. Cred că ar fi mai bine să merg eu în Lumea lui Acum și să învăț lecția asta de la el pentru că el pare s-o stăpânească mai bine pe aceasta. Da, copiii ne pot învața multe, dacă rămânem deschiși. Daaar, e evident că vom fi deranjați, cel putin  in prima faza, că lucrurile nu se întâmplă așa cum am planificat noi. Eu așa am pățit azi, dar m-am luat singură de guler și m-am liniștit când mi-am amintit că e Ziua copiilor și că el e la cârma, măcar azi.

Cred că ar fi bine  să le lăsăm lor frâiele mai des, să pășim cu încredere în lumea lor și să vedem că “acum” e singurul moment pe care îl avem de-adevăratelea. Restul e în mintea noastră.

 


2 responses to “Pentru copii nu există mai târziu sau mâine, există doar “acum”

  1. marimaria88 says:

    Cam greu cu “acum”. Eu tot timpul când trebuie să îi culc mă gândesc în sinea mea ce trebuie să fac după în timp ce ei dorm.

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: