parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

#20 Campanii cu suflet

on May 17, 2018

heart-1450302_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică.

https://alexisme.ro/2018/05/14/dragi-parinti-de-ce-va-lasati-copiii-in-microbuze-fara-centura-sau-scaun-auto/

Alexandra a lansat o campanie de conștientizare a riscurilor în trafic și a lansat și o petiție pe care vă rog să o semnați și să distribuiți informația mai departe. Articolul vă va pune pe gânduri. Se referă în special la siguranța copiilor în mijloacele de transport în comun, respectiv în auotcar sau microbuz.

“Dragi părinți, vă rog, informați-vă înainte! De asta depinde viața copiiilor voștri! Aveți responsabilitatea această față de ei! NU vă culcați pe o ureche că nu se întâmplă nimic. Ba se poate întâmpla ORICE, ORICÂND!

În primul rând, dacă aveți copii mici, sub 135 cm, întrebați directoarea grădiniței sau pe cine organizează plecările, dacă nu se pot monta scaune auto pentru copiii mici. Dacă acest lucru NU e posibil, CEREȚI închirierea unui astfel de autocar. Există și e datoria directorului să caute.

NU țineți copilul în brațe! Este mult mai periculos în cazul unui accident pentru că la un impact, greutatea corpului tău îl va strivi, nicidecum nu îl va proteja așa cum FALS credem.

Dacă din fericire copilul vostru merge cu un autocar cu centuri, obligați profesorii să le folosească! Scuza că un copil se agită în autocar și nu stă pe loc NU ar trebui să existe. Regulile sunt reguli și salvează vieți în acest caz!”

Mie mi s-a întâmplat să mă gândesc că nu mi se poate întâmplă chiar mie, deși culmea, mă preocupă siguranța auto și cred că e foarte necesar scaunul de mașină. Cred că cel mai frecvent este să ne gândim că pe o distanță scurtă nu se poate întâmplă nimic, însă cu siguranță chiar nu e de joacă sau de lăsat la voia întâmplării, nici măcar până la colțul străzii. La drumuri mai lungi, nici nu mai zic.

Mă bucur că există astfel de campanii care să ne trezească, să ne atragă atenția asupra unui aspect care ține până la urmă de viață copiilor noștri! Nu e vreun moft sau vreun trend care poate trece, ci e vorba de siguranță și responsabilitate față de ei. Să nu ne lăsăm duși de val în privința asta!

http://suntpitic.ro/de-vorba-cu-alexandra-fejer-despre-împlinirea-de-lucra-cu-copiii/ – Eliza continuă campania „Oameni frumoși în învățământ”, dedicată celor “care au curajul să fie altfel, care se luptă să schimbe mentalități”. Cunoaștem cu ajutorul Elizei un dascăl care inspiră, care are viziune și face lucrurile altfel: ” Ţin cont de stările lor, de preferinţele lor, abordăm teme care îi interesează. Negociem mult. Facem multe jocuri, activităţi în perechi, în echipe, iar ei sunt ajutoarele mele: fiecare copil este priceput la ceva şi poate fi util ajutând în acel domeniu. “

Mi-a plăcut articolul și cred că o să vă încânte și pe voi. Sigur toți visam la învățători atât de dedicați pentru copiii noștri!

” Cred că cea mai importantă lecţie a fost să nu îi subestimez, să am curajul să le las în mâini (din când în când) hăţurile propriei învăţări, având grijă doar să aprind fitilul curiozităţii lor. Am mai învăţat să las problemele la uşă şi să încerc să le uit când sunt în faţa lor, am învăţat că mai presus de ceea ce ei trebuie să înveţe la şcoală este sufletul lor. Copiii au nevoie că cineva să aibă încredere în ei, să creadă în potenţialul şi în reuşita lor şi astfel să le dea aripi.”

https://unicornulalbastrublog.wordpress.com/2018/05/17/concluzii-campanie-ei-fac-românia-mai-bună/ – Laura împărtășește cu noi concluziile sale după 3 luni de campanie #Ei Fac România mai Bună, campanie tare dragă mie și care nu se încheie aici “nu se încheie astăzi și nu știu dacă se va încheia vreodată,  pentru că mai mult decât de niște statistici adunate într-o perioadă de timp, am nevoie să știu că am făcut tot ceea ce am putut pentru a face cunoscute eforturile uriașe ale unor ONG-uri care schimbă România în bine.  Așa că, voi continua să public articole sub egida campaniei și de acum înainte, chiar dacă nu vor mai apărea în fiecare săptămână așa cum au fost până la finalul lunii aprilie. “

https://pisicapesarma.ro/discuția-de-5-minute-săptămâna-7-despre-competiții-și-competitivitate/ – Ioana ne propune în cadrul #Discuției de 5 minute cu copiii să dezbatem un subiect oarecum controversat, competitivitatea. Deși acest dialog pare să fie mai potrivit pentru copiii mai mari, cred că discuția poate fi adaptată și la preșcolari, cu puțină imaginație, mai ales dacă vedem că al nostru copil are tendința să fie prea competitiv. “Dacă personajul tău preferat ar da testul ăsta, cum crezi că s-ar descurca? Cum ar reacționa? Nu trebuie neapărat să fie personaje de desene animate (…)”

https://blogulmamei.ro/ești-o-țigancă-iar-părinții-tăi-sunt-gunoieri-bullying-ul-se-învață-de-acasă/ -Cristina ne vorbește despre bullying, despre Telefonul Copilului, despre puterea exemplului. “Bullying-ul, copiii îl învață de la adulții din jurul lor. Familie, prieteni, vecini. Direct sau indirect. Când adulții fac comentarii la adresa altora, copiii bagă la cap. Ei bagă la cap când ne aud pe noi, vorbind între noi, despre X și Y, care se îmbracă precum un sărăntoc, sau că X om este un prost, cretin sau mai știu eu cum. Copiii văd la noi cum ne rezolvăm situațiile de conflict. Ne văd când urlăm, țipăm sau chiar agresăm alți semeni. Și nu fac decât să ne imite.”

http://www.suntmama.com/2018/05/ccum-îi-fac-mai-ușoară-șederea-în-spital.html – Anna ne împărtășește în cadrul campaniei “Învingem cancerul” cum își ajută fiul să depăsească mai ușor peste perioada dificilă din spital, prin care trebuie să treacă în fiecare lună.

“După ce am trecut de perioada de șoc (când am aflat că a fost diagnosticat cu cancer, că va urma cure de chimioterapie, că va fi un tratament de lungă durată), când m-am calmat și am putut să gândesc la rece, mi-am zis că trebuie să iau situația în mâini și să-l ajut în primul rând pe el să reziste și să fie tare. Tratamentul va dura, vom mai veni în spital încă mult timp, așa că am încercat să creez și pentru el un zid de protecție și să-l fac să înțeleagă că este doar o perioadă, care va trece, după care vom merge acasă și va fi totul bine.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: