parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Planuri, liste si revelatii din weekend

on May 8, 2018

writing-3321866_1920.jpgAtunci când unul din copii e răcit, planurile făcute pentru zilele de weekend se duc pe apa sâmbetei. Numai asta poate fi chiar un lucru bun uneori. Când e vreme frumoasă afară simt tare presată fac ceva interesant, merg într-un loc nou sau măcar plec de acasă, altundeva decât în părculețul din cartier. Mi se pare ar trebui profit de vremea bună, fac ceva deosebit, creez amintiri copiilor și nu numai. Simt trebuie (again, trebuie!…) bifez ceva. Partea ironică este nu prea-mi iese pentru nu e simplu plecăm de acasă în formulă de 4, mai ales de când Mr. Junior Andrei nu mai vrea stea deloc în scaunul de mașină, ceea ce face ca un drum scurt de 10-15 minute pară cât o excursie prin toată țara ( maimuțăresc în fel și chip lângă el doar ca  stea în scaun).

Poate cu atât mai mult cu cât nu-mi iese cu plecările, gândesc și mai intens la asta. Spre beneficiul cui, însă? Andrei care are doar un an nu cred apreciază prea mult suntem undeva departe, într-un loc nou și nu s-ar supăra  fim într-un părculeț aflat la 2 pași de casă. Cât despre Darius, aici e altă poveste. El se bucură atunci când facem ceva mai deosebit. Poate de asta și vreau plecăm. Însă el se mobilizează mai greu, cu insistente, rugăminți, de fapt în ritmul său de copil care nu prea are treabă cu noțiunea de “timp“.

Weekendul trecut a fost unul în care planurile noastre au fost puse în standby, pentru Andrei a răcit, chiar a avut și febră la un moment dat. Așa am rămas în jurul casei, fără mai stresez cu liste de to-do, fără mai visez alte locuri, fără niciun fel de presiune. Doar cu gândul -l văd pe el mai bine.

O banală răceală te scoate din filmul tău, ăla în care “trebuie” faci diverse. Am mai scris eu aici despre cum nimic nu trebuie. Tot ce facem este o alegere. Dar nu prea ne place gândim așa, pentru asta plasează multă responsabilitate în ograda noastră. Atunci când un copil este bolnav sau are starea de sănătate mai mult sau mai puțin afectată, începi devii conștient de ce este cu adevărat important. Atunci poți face un pas înapoi șiți dai seama orice suportă amânare, nu e nevoie faci lucruri doar pentru ele sunt scrise pe lista (tot de mâna noastră) și lista aia e flexibilă, atâta vreme cât o lăsăm noi fie așa.

Și tot în legătură cu alegerile noastre, important e vedem binele și atunci când este ascuns, cum a fost în cazul acesta. Adică deși era Andrei răcit, a existat o lecție bună, cu lucruri de învățat pentru mine. E de ajuns ne deschidem larg ochii și vedem ce lucruri minunate se întâmplă în jurul nostru.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: