parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

#17 Campanii cu suflet

on April 26, 2018

wood-3333863_1920Bun venit la rubrica “Campanii cu suflet”, în care voi grupa săptămânal acele campanii iniţiate de părinţi bloggeri, dar nu numai, cu care am rezonat şi care mi-aş dori să ajungă la cât mai multă lume. Mă refer în special la campanii de conştientizare pe un anumit subiect, campanii care îndeamnă la un anumit tip de comportament sau care  pot ajuta într-o anumită măsură prin oferirea de soluţii la unele probleme, campanii de crowdfunding, de responsabilitate socială, care au legătură cu zona de parenting, educaţia copiilor, gestionarea emoţiilor, etc. Am scris mai multe aici despre ce m-a determinat să iniţiez această rubrică.

https://pisicapesarma.ro/discuția-de-5-minute-săptămâna-4-despre-relația-cu-școala/ – Săptămâna 4 din #Discuția de 5 minute ne aduce un subiect interesant, relația cu școala sau grădinița a copilului. Poate unele întrebări le-ați mai adresat acestuia, dar altele s-ar putea să va surprindă, cum ar fi aceasta: “Dacă ai fi directorul unei școli (sau grădinițe) ce ai face? “ Se prea poate să fiți surprinși de imaginația copilului și de răspunsurile sale sau cel puțin vă puteți distra oferindu-i copilului șansa să viseze la Școala în care tot timpul este pauză :). În celelalte zile întrebările și răspunsurile copiilor vă vor da indicii despre ce merge și ce nu merge bine la școală, despre starea emoțională a copilului vizavi de acest subiect. Un topic căruia merită să-i dăm atenție pentru a veni în sprijinul copiilor și a descoperi părțile bune dar și cele mai puțin bune ale relației copilului cu locul în care își petrece o bună parte din zi.

http://recomandcudrag.ro/2018/04/fiecare-luna-o-fapta-bună-iv/ – Corina ne spune în cadrul proiectului său “În fiecare lună, o faptă bună” o poveste atât de emoționantă, care spune multe despre cum e ea ca om, despre curaj, despre omenie. Doamne, cum ar arăta lumea dacă am (putea) face toți așa! Imaginați-va cum ne-am simți fiecare atunci când am vedea că cineva se gândește la noi și ne înțelege greul, nu ne judecă, ne ajută pur și simplu, fără a urmări să obțină ceva în schimb. Just imagine that!

Mulțumesc, Corina, pentru că ai împărtășit cu noi așa o poveste!

http://super-mami.ro/2018/04/19/pui-de-om-în-terapie-un-proiect-inovator-pentru-neonatologiile-din-românia/ – Adina își începe articolul despre proiectul “Pui de om în terapie” al Asociației Unu și Unu cu o poveste emoționantă, care te face să plângi, te îndeamnă să te uiți cu atenție la binecuvântările din viața ta, dar și să te pui în papucii părinților de copii prematuri care trec prin niște experiențe copleșitoare până reușesc să ajungă cu puiutii lor acasă. Iată o parte din discursul unei mame care a trecut printr-o astfel de experiență: “Îmi amintesc că îl puteam vizită de trei ori pe zi și nu aveam voie nici să îl mângâi pentru că, se pare, era o emoție prea puternică pentru el și îi creștea pulsul instant, iar toate aparatele din jur începeau să emită niște sunete care îi panicau pe medici.”

Din fericire, Asociația Unu și Unu va transforma pentru început două secții de terapie intensivă din țară în Family and Infant Neurodevelopmental Care, ceea ce înseamnă că părinților le va fi permisă prezența în terapie alături de pruncii lor și chiar vor putea învața cum să aibă grijă de bebelușul prematur. Părinții vor putea practica Kangaroo Care, vor monitoriza și hrăni copilul, deci nu vor mai rămâne niște observatori pasivi la tot ce se întâmplă nou-născutului. Închei tot cu un citat din povestea emoționantă a mamei de bebeluș născut la 27 de săptămâni: “Îmi curgeau lacrimile pe obraji și nu mă puteam șterge că mâinile-mi erau ocupate cu cea mai de preț comoară. Clipele acelea s-au dilatat și m-a cuprins un vârtej de emoție, speranță, bucurie, teamă, extaz. Parcă ni se armonizaseră bătăile inimilor, parcă timpul a stat în loc. Îmi mai amintesc frânturi de imagini, că aveam privirea încețoșată de la lacrimile care-mi năvăleau necontrolat. “

https://blogulmamei.ro/școală-siguranței-ce-știu-copiii-despre-siguranța-lor/ – De la Cristina aflăm lucruri interesante pe care ar trebui să le știe copiii noștri despre siguranța lor la școală, în parc, în casă. Prin intermediul proiectului Școala Siguranței Tedi, copiii au avut o lecție deschisă la care au participat polițiști, criminaliști, un câine polițist, cu alte cuvinte a fost o întreagă desfășurare de forțe spre deliciul copiilor care au învățat sau și-au reamintit lucuri de care trebuie să țină seama pentru a fi în siguranță în diverse situații, începând de la întâlnirea cu un străin, continunând cu ce (nu) le e permis să facă atunci când sunt singuri acasă și cu ce trebuie să facă atunci când simt miros de gaze în casă sau chiar atunci când e cutremur.

Un proiect binevenit, care ar trebui să se desfășoare în toate școlile și să devină o pratică obișnuită, reamintindu-le constant copiilor ABC-ul în astfel de situații.

 

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: