parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Cadourile oferite si marketingul de prost gust

on March 27, 2018

you-3211409_1920De când sunt acasă am început să folosesc mai des telefonul fix. Dar nu pentru că mi-aș fi amintit eu de el, ci pentru că l-am auzit sunând, ceea ce e destul de ciudat, având în vedere că e pe post de bibelou în 95% din timp*:D big grin. Ca o paranteză, n-am renunțat la el pentru că e util când nu-mi găsesc mobilul prin casă.

Dar ce fel de telefoane credeți că am primit în ultimele luni? Telefoane privind sondaje de opinie sau care să mă anunțe că am câștigat ceva ce nu mă interesează, la concursuri la care nu m-am înscris. Așa a fost și cea mai recentă poveste de care vreau să vă spun azi pentru că m-am amuzat să văd în ce fel aleg unele firme să facă marketing. Și pentru că poate vă prinde bine să știți cum operează acestea. Dacă așa s-o numi ceea ce fac ele… Recunosc, n-am cunoștințe în domeniu, dar pe mine nu m-a cucerit abordarea lor și nici nu cred că  fost prea productiv pentru ei. Dar ce să zic? Oamenii sunt datori să încerce de toate..

Să revenim la povestea cu marele cadou de 200 de lei. În urmă cu câteva zile, am primit un telefon scurt în care o doamna/domnișoară ce s-a prezentat a fi de la nu-știu-ce companie dorea să-mi adreseze doar 2 întrebări scurte, “care nu durează mai mult de un minut, pentru un sondaj”. Și a mai adăugat că voi intra automat într-o tragere la sorți care va avea un  premiu de 200 ron. Primul instinct când aud chestii din astea e să închid telefonul și de multe ori asta și fac, explicând scurt că n-am timp de sondaje (yep, not very kind…deși de felul meu sunt*:D big grin, dar mă simt agasată dacă sondajele nu au legătură cu vreo experiență de-a mea de cumpărare de vreun produs sau ceva care să știu că ar conta…în fine).

De data asta am rămas la telefon, gândindu-mă că voi închide dacă depășim minutul. Chiar au fost scurte întrebările:

-Unde va faceti cel mai des cumpărăturile? La supermarket sau la piață?

-Cu ce vă deplasați prin oraș? Cu mașina, pe jos sau cu autobuzul?

Atât. Asta a fost tot. Mi-a mulțumit și ne-am urat zile frumoase, eu bucurându-mă că a fost o discuție scurtă și regretând în același timp că n-am întrebat de data asta de unde au numărul de telefon.

După câteva zile, ce credeți? Am câștigat oare produsul de 200 ron? Bineînțeles că da! Eu și probabil toți cei pe care i-au sunat. Sper să aveți răbdare până la sfârșit să vedeți totuși minunatul produs. Am fost așadar anunțată telefonic că am câștigat produsul și că pentru a-l ridica trebuie să mă prezint la hotel X cu buletinul în aceeași zi. No kiddin’! Normal că nu-mi pot da programul peste cap pentru marele premiu pe care nu mi l-am dorit.

Totuși sunt ușor intrigată și continui discuția, întrebând  dacă e OK să meargă altcineva să-l ridice și dacă e nevoie să mai știu ceva, pentru cazul în care reușesc să ajung. Mi se răspunde că e in regulă, ba poate chiar câștiga ceva și acea persoană – doar premiile stau pe garduri 🙂 Și mai aflu că va fi o prezentare de produse care va dura aproximativ 1 ora. Aham, buun!

Deși foarte sceptică în privința întregii poveșți, am zis că poate va merge tatăl meu să vadă despre ce e vorba, dacă va avea timp/ drum în zona respectivă. Întâmplarea face că tatăl meu să poată ajunge să ridice cadoul misterios și să participe la prezentarea de produse. Dar nu orice fel de produse, ci unele foarte scumpe! Pilota cu nu-știu-ce fir  (de argint sau electric??) în valoare de 3.000 ron, aspirator de vreo 4.000 ron, aparat de masaj de 5.000 și cel mai scump aparat, nici nu mai știu de care, în valoare de 8.000. Aveau și ceva oferte, să iei mai multe produse, astfel încât să plătești mai puțin pentru fiecare produs în parte. Îmi pare rău că n-am reținut detaliile tehnice, dar hard-ul meu nu procesează astfel de informații.

IMG_20180328_021613.jpgHabar n-am dacă erau OK sau nu acele obiecte. Poate erau, deși mă îndoiesc. Dar pot să vă spun cum a fost cadoul care a ajuns în cele din urmă la mine. Sau mai bine îl vedeți în poză. E un parfum de 100 ml, Eau de parfum chiar – așa scrie pe cutie, dar să nu ne amăgim, care miroase execrabil atât cât mi-am putut da seama pentru că, guess what? Nici măcar nu poate fi folosit pentru că nu-i merge butonul ăla pe care apeși ca să iasă parfumul (chiar, care e denumirea corectă? Știu că buton nu e…) Iar lichidul din interiorul lui arată ca o soluție diluată de balsam de rufe.

Știam că  nu poate fi ceva ca lumea, n-aveam așteptări deloc. Mai mult m-am distrat de toată povestea, dar totuși mă surprinde că sunt firme care mai folosesc astfel de practici. Adică mai bine oferi un voucher de 10 lei, dacă atât o fi costat licoarea urat mirositoare aka parfumul contrafăcut, decât să îndrugi povești și să-ti anulezi reputația.

No acum ziceți voi? Așa se face marketing? Am rămas eu în urmă? Unii chiar cred oare că oamenii pot fi păcăliți așa ușor?

PS. Nimeni n-a cumpărat niciun produs la prezentarea respectivă.

Sursa foto:pixabay.com

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: