parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Copiii sunt cei mai buni imitatori

on February 13, 2018

garden-1825638_1920E o dimineaţă de weekend, una în care speram să prind mai mult somn decât în timpul săptămânii, însă n-a fost să fie. Amândoi craii mei cei mici s-au trezit cu noaptea-n cap, cum zice acum şi Darius, după ce m-a auzit pe mine spunându-i asta. Trag cât pot de tare de timp să-i mai ţin în pat pe amândoi, doar, doar mai aţipesc puţin, chiar şi câteva secunde şi tot e ceva. Somnul mă trage tare de tot înapoi, însă vraja se destrăma repede, pentru ca odraslele mele iubite au alte planuri.

Mă resemnez şi mă dau jos din pat cu gândul la cafeaua salvatoare, care să mă mai readucă la viaţă. După ce o pregătesc aşa cum îmi place şi sunt gata să o savurez (relativ) liniştită, dau să iau cană de pe masă, avându-l pe Andrei în braţe, când mă trezesc că jumătate de cană se varsă pe masă şi se prelinge frumos şi pe parchet. Să mai spun cât de tare m-am enervat şi că bodogăneam de zor, deşi nu era mare lucru?

Partea faina care m-a înseninat instant a fost replica lui Darius: “N-are nimic, mami, o să ştergi şi gata, nu-i aşa? Nu e mare lucru.” Am început să râd şi m-am relaxat când l-am auzit cât de senin îmi spune ce am nevoie s-aud! Dar el face asta pentru că de nu-stiu-cate ori i-am repetat eu însămi ceva similar: “N-are nimic. Rezolvăm aşa…/Nu ne necăjim din cauza asta”. 

Uneori aveam impresia că nu funcţionează, că îi explic parcă în zadar toate astea, pentru ca el data următoare să reacţioneze la fel, adică să se supere foarte tare că X lucru nu i-a ieşit sau l-a făcut greşit. Dar nu, nimic din ce facem bine nu e de prisos, toate vor avea ecou în comportamentul copiilor noştri la un moment dat. Doar că uneori rezultatele se lasa aşteptate sau, cel puţin aşa ni se pare nouă, pentru că suntem foarte nerăbdători să vedem cât de bine ne-a ieşit un lucru.

Însă cuvintele noastre, acţiunile noastre sunt nişte seminţe care rodesc în timp. Zi de zi trebuie să udăm plantele, adică să facem acea acţiune de multe ori monotonă care pe moment nu ne dă vreo satisfacţie, pentru că abia mai apoi să culegem roadele muncii noastre. Probabil v-aţi auzit copiii cum reproduc expresiile pe care le spuneţi în fiecare zi, cum preiau limbajul pe care-l folosiţi, pentru că aşa sunt ei –  ne oglindesc pe noi, ne arată cum suntem, ce spunem poate fără să ne dăm seama.

Mi s-a întâmplat să-l aud pe D. şi cu câte o expresie de-a mea care nu-mi sună tocmai bine când o auzeam rostită de el. Dar e foarte fain să vedem clar lucrurile, să ne întoarcem privirea spre noi, spre ce spunem şi mai ales spre ce facem. Cu copiii ăştia, e ca şi cum viaţa noastră ar fi sub o mare lupă prin care se pot vedea obiceiurile noastre, crezurile noastre, gândurile noastre. Şi ce mi se mai pare si mai fain e că totul iese la iveală fără măşti, exact aşa cum suntem. Trebuie doar să fim deschişi, să acceptăm ce rezultă că suntem din percepţia celorlalţi. Ca exemplu, degeaba mă percep eu ca fiind un părinte care vorbeşte frumos cu copilul, dacă el are impresia că nu e aşa. Şi-mi dă câte o mostră de vocabular de-al meu, care, ce să vezi?  Nu sună aşa cum aş vrea, aşa cum pretind eu.

E clar că noi dăm tonul, că noi suntem primele modele ale copiilor noştri, aşa că e de dorit să le dăm ceva grozav să imite. Poate mai reglăm fiecare din noi tonul folosit, mai rafinam vocabularul, mai facem un audit al stărilor noastre interne care sunt rapid asimilate de copii. Da, simţim presiunea de pe umerii noştri când ne gândim aşa, însă satisfacţia de a-i auzi că vorbesc aşa cum ne dorim, că se comportă după valorile pe care le dorim transmise, face că tot efortul să merite.

În încheiere, vă las cu un filmuleţ scurt pe care poate l-aţi mai văzut şi de care mi-am amintit acum.

 

Sursa foto: pixabay.com

 

 

 


4 responses to “Copiii sunt cei mai buni imitatori

  1. Unicornul albastru says:

    Da, sunt de acord cu tine 🙂 Si eu am unele frustrari ca P. prinde din zbor niste cuvinte pe care nu as vrea sa le retina…Insa am constatat cu bucurie ca ia in brate diverse jucarii/obiecte si spune apoi cu convingere…se linisteste masinuta/cosul etc. (asta pentru ca eu cand ma enervam il luam in brate si stateam asa amandoi pe canapea pana ne linsteam:) Deci asa cum zici tu, daca am suficienta rabdare, retin si lucruri bune

    Liked by 1 person

    • Ce dragut cum zice el 🙂 sunt tare dragalasi cu expresiile faine. Dar e clar ca ne prind si pe picior greșit. Cred ca e inevitabil. Probabil ca important e sa predomine limmbajul cel mai potrivit, pt ca acela cred ca se va impregna in mintea lor 🙂

      Like

  2. Rahela says:

    Eu am mari probleme când sunt cu fi-meu în mașină. Nu sunt cea mai calmă când sunt la volan și mă mai trezesc spunând chestii nu tocmai plăcute. Mereu sper să nu fi auzit Vlad, dar, de cele mai multe ori, îl aud ulterior cu expresiile mele folosite în diverse contexte. Nu e cea mai plăcută senzație, clar! :))

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: