parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Draga femeie insarcinata,

on January 16, 2018

ID-10044684Dupa articolul de saptamana trecuta in care povesteam cat de greu mi-a fost in timpul celei de-a doua sarcini, m-am gandit ca mi-ar fi prins bine sa citesc undeva, negru pe alb, ca e OK sa gandesc asa cum o faceam atunci, sa simt tot ce simteam, sa-mi fie atat de greu.

Am trecut prin 2 sarcini destul de diferite, dar fara probleme majore care sa ma tina in pat, insa suficient de apasatoare (ultima, mai ales) incat sa nu ma pot bucura asa cum as fi vrut sa o fac. Asa ca fie ca esti la prima, a doua sau chiar la a treia sarcina, poate iti va face bine sa vezi ca nu esti singura care a trecut prin stari emotionale de tot felul.

Da, stim la nivel teoretic ca din cauza schimbarilor hormonale s-ar putea sa avem stari oscilante, ca s-ar putea sa exageram in unele multe privinte, ca s-ar putea sa ne ingrijoram mai mult decat e cazul, dar atunci cand toate astea se intampla, mai apare si un sentiment de vinovatie.

Grijile si vinovatia au mers mana in mana in timpul sarcinii, mai ales in timpul celei de a doua, pe care mi-o doream sa fie mai frumoasa decat prima, si prin prisma faptului ca ma gandeam ca este ultima sarcina (adica intentiile noastre au fost mereu de a avea 2 copii).

Si ma gandeam sa fac ce n-am facut prima data, cand parca a trecut totul atat de repede, eu concentrandu-ma pe nastere si cam atat. Ma gandeam sa fac sport (n-am facut nici a doua oara), visam sa citesc mai mult decat am reusit la prima sarcina, sa fac poze zilnic pentru a urmari evolutia burticii, sa fac sedinta foto cu burtica la inaintare, sa ma plimb mai mult, sa tin un jurnal de sarcina, sa mananc mai sanatos (intrucatva asta mi-a iesit), sa ma pregatesc pentru o nastere hypnobirthing (am facut si asta, dar mai putin decat as fi vrut), sa ii pregatesc lui bebe totul ca la carte, sa…, sa….

E adevarat ca multe le-am lasat pe ultimul trimestru, pentru atunci cand voi ramane acasa si nu voi mai sti ce sa fac cu timpul. Hahaa, ce gluma buna! Se poate sa ai asa mult timp incat sa nu stii cum sa-l umpli, mai ales daca deja ai un copil mai mare care iti solicita atentia? Dar chiar si la prima sarcina as zice ca ultimele 2 luni au trecut repede. Dar totodata incet, daca ma gandesc la griji, la insomnii, la starile de rau ce ma incercau, dar si la nerabdarea de a-l tine pe bebe in brate.

Dar sa stii draga mamica, toate intrebarile tale, toate nelinistile tale, toate sentimentele de vinovatie sunt firesti!

Da, e normal sa te intrebi daca vei fi o mama buna, daca vei putea naste, daca vei sti sa iti linistesti bebelusul, daca vei putea sa treci peste noptile nedormite, daca vei putea sa alaptezi, daca o sa te descurci si n-o sa intri in vreo depresie din cauza sentimentelor ce te coplesesc.

 E in regula sa te intrebi toate astea si muuulte altele pe langa, sa te indoiesti, sa cauti in disperare raspunsuri, sa ti se para ca te doare cel mai tare (chiar daca stii in sunt si sarcini cu probleme mai mari), sa nu simti mereu o stare de bucurie ca atunci cand ai vazut cele 2 liniute pe testul de sarcina.

Nu esti defecta pentru ca nu poti sa explodezi de bucurie, pentru ca te tot plangi partenerului, pentru ca n-ai reusit sa faci totul ca la carte, asa cum ti-ai imaginat tu ca o sa faci cand vei fi insarcinata, nici pentru ca starea ta de sanatate e mai subreda si racesti mai des. Stiu ca stii si de la medic multe din toate astea, dar tot nu poti sa nu rumegi grijile, sau sa nu te gandesti ca parca prietena X sau nu-stiu-ce cunostinta insarcinata pe care ai vazut-o in treacat pare mult mai bine decat tine. Mai in forma, mai vesela, mai linistita decat tine. Sunt intr-adevar persoane carora le prieste sarcina si radiaza de bucurie. Ne bucuram pentru ele! Insa sarcina ta nu este influentata in niciun fel nici de cat de bine si nici de cat de rau ii este altei femei insarcinate. Nu te mai gandi si la asta acum!

Tine minte ca e doar o ETAPA! Stiu ca acum nu pare asa, acum cand tu suferi de reflux gastroesofagian, mai pe romaneste cand te arde tot pieptul, desi ai baut niste apa si n-ai mancat mare lucru. Sau cand nu mai stii ce sa faci cu insomniile, cu durerile de spate, cu oboseala ori cu rinita de sarcina care nu te lasa sa respiri. Stiu ca te intrebi daca lucrurile vor mai reveni la normal si esti sceptica, desi vrei sa crezi ca asa va fi. Si parca nici sa auzi ca sunt trecatoare nu te prea consoleaza. Ai vrea uneori sa evadezi din propriul corp, in asa hal te simti in unele momente. Apoi iti amintesti ca o inimioare mai bate pe langa a ta, acolo, si lacrimile te napadesc. Te bucuri si te invinovatesti in acelasi timp pentru ce ai gandit si simtit.

Dar nu esti nedemna, nu vei fi mai putin mama, esti doar in voia hormonilor din corpul tau care dau o petrecere cam lunga, ce-i drept.

Nu iti propune prea multe! Stiu ca la un moment dat apare instinctual de cuib (mai ales spre final de sarcina) si nu te poti opri din treaba, dar nu uita sa te si relaxezi!

 Da-ti si ia-ti timp si rabdare fata de tine insati! Nimic nu e mai important acum decat tine si pruncul tau!

Odihneste-te cat poti de mult, citeste ce iti place, nu numai despre sarcina, alaptare si parenting, desi ti le recomand si pe acestea, pentru ca te vor ajuta mai incolo. Informeaza-te din cat mai multe surse, dar fa asta luandu-ti o anumita distanta fata de bombardamentul informational. Adica ia o gura de oxigen intre 2 calupuri pline cu informatii care pot sa te copleseasca.

Fa miscare, asta te ajuta sa iti incarci bateriile.

Scapa de nelinisti! Mergi la medicul care iti urmareste sarcina si intreaba tot ce ai nevoie sa stii ca sa fii linistita. Daca tot nu ti-a raspuns la intrebari, mai cere o parere, important e sa iti gasesti linistea!

Ia-o incet si cu achizitiile atat de “necesare” pentru bebe! E o intreaga industrie in jurul unui bebelus. Bebele se poate simti foarte bine fara multe din nebuniile indicate ca fiind de mare ajutor sau chiar indispensabile. Din nou, citeste, intreaba cunoscutii care au trecut prin asta. Copiii nostri au nevoie de atat de putin, de fapt! Au nevoie de niste mame pe cat se poate de calme, de iubitoare si care sa le ofere bratele lor.

Invata sa iti ascultati vocea interioara, citeste despre asta! S-ar putea sa fie una din cele mai utile activitati pe care o poti face!

Fa exercitiile de la cursul Lamaze. Invata sa respiri corect!

Asadar, inspira adanc, ridica capul sus si da cu sentimentul de vinovatie de pamant! Vei si veti fi bine! Poate nu in momentul asta, dar curand! Si vei fi o mama grozava, cea mai buna pentru puiul tau!

Credit foto:  Stuart Miles at FreeDigitalPhotos.net

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: