parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Nimic NU “trebuie”

on January 15, 2018

ID-100250073Am nevoie sa-mi reamintesc constant ca in viata asta chiar nimic, dar absolut NIMIC nu “trebuie”. Stiu, o sa ziceti ca “trebuie” sa ne trezim dimineata sa mergem la job, desi am mai dormi, am mai lenevi sau pur si simplu am putea sa mergem sa ne bem cafeaua pe o terasa sau sa plecam intr-o excursie. Dar daca asta vreti neaparat, cu adevarat, cred ca nimeni nu va poate opri sa faceti aceste lucruri.  Pur si simplu va luati o zi de concediu, de exemplu.

Ah, nu se poate pentru ca “arde” la job o anumita situatie pe care chiar nu are cine s-o rezolve? Stiu atat de bine sentimentul! OK, asa o fi. Cel putin asa imi spuneam si eu. Dar nu o data m-am gandit ca daca tot am mers la job, inseamna ca am ales sa fac asta. Aveam si optiunea de a ma da de ceasul mortii, spunand ca ma simt rau doar ca sa stau acasa. N-am facut asta in viata mea, daca n-a fost o cauza reala n-am stat acasa, dar as fi putut s-o fac, daca as fi considerat ca pur si simplu nu ma pot prezenta la locul de munca. Deci clar e o alegere. A spune ca esti constrans sa faci intr-un anumit fel e ca si cum ai spune ca sta un calau cu securea langa tine amenintandu-ti viata. Poate e prea dur cum suna, dar numai atunci esti de-adevaratelea constrans. In rest, sunt scenarii, calcule, puneri in balanta a avantajelor si dezavantejelor unei actiuni, pe care le face mintea noastra, dar de multe ori fara ca noi sa ne dam seama de ele.

Bineinteles ca analizam inconstient tot felul de lucruri atunci cand luam decizia de a ne da jos din pat si de a ne pregati pentru a pleca la serviciu. Lucruri precum banii de care avem nevoie pentru mancare, pentru a plati facturi sau haine pentru copii, etc. Dar daca aceste lucruri inclina balanta inspre a ne face sa plecam, inseamna ca luam o decizie asumata si ca disconfortul pe care il resimtim pentru ca nu facem ce am avea chef in acel moment e mai mic. Toata povestea asta ramane o alegere si nu o facem pentru ca “trebuie”. Problema e ca probabil nu constientizam acest rationament si atunci avem impresia ca cineva ne impune. Viata asta ne tot impune lucruri, nu? Nu noi suntem la conducere, e altcineva? Sau cum? Cred ca ideea e sa ne asumam deciziile, chiar si cand nu ne plac prea mult. Atunci cand nu ne plac, mai putem face ceva in plus: sa ne gandim cum putem schimba situatia. Sa facem un plan, sa incepem cu pasi marunti sa schimbam acel ceva, continuand pe drumul anevoios fiind constienti ca inca noi il alegem.

Scriu toate astea pentru ca ma trezesc prea des si eu gandindu-ma ca “trebuie sa….”. Si atat de multa presiune pune pe mine acest “trebuie”, incat nici nu mai pot face cum “trebuie” lucrul respectiv. Ne ingradeste prea mult aceasta notiune.

Asa ca fac mai jos o lista cu lucrurile ce-mi trec prin cap si care nu “trebuie”. Acest cuvant nu vreau sa se mai insinueze in mintea mea, mai ales cand e vorba de copii, dar nici in rest. Poate parea ca e doar un cuvant, dar pe mine ma copleseste semnificatia lui si presiunea pe care o aduce cu el. Stiu, singura o aleg si pe aia. Dar tocmai de aia scriu acum, ca sa-mi dau voie sa nu mai trebuiasca nimic*;) face cu ochiul.

Asadar, nu trebuie sa:

  • ma trezesc la 7 dimineata pentru ca atunci se trezeste Darius. Da, nici macar asta nu trebuie. Daca chiar nu pot/mi-e prea somn/mi-e rau de oboseala, pot alege sa-mi trezesc sotul sa stea si el o dimineata cu copiii sau pot sa-i pun desene animate. Evident varianta 2 ma irita atat de tare, incat aleg sa ma trezesc. Dar nu trebuie sa ma trezesc.
  • gatesc ca altfel n-avem ce manca. Daca chiar n-am chef, sun si comand o pizza. Deci nu trebuie sa fac mancare. Aleg sa gatesc ca sa mancam sanatos, ca sa pun ceva pe masa facut de mine, ca sa ii aud pe cei dragi ca-mi spun ca le place ce-am facut .
  • merg la sport pentru ca mi-am facut abonament si daca nu merg, inseamna ca am aruncat banii degeaba. N-ar fi nici primii, nici ultimii bani aruncati aiurea, din pacate. Dar merg pentru ca vreau sa ma simt in forma. Merg pentru ca vreau. Punct.
  • citesc carti ca sa ma imbogatesc pe plan professional sau personal. Aleg sa le citesc pentru placerea pe care mi-o ofera in timp ce le citesc. Iar daca o carte nu reuseste sa faca asta, atunci n-am decat s-o las din mana si sa iau alta, pentru ca n-a reusit sa-mi transmita o emotie, o informatie sau pur si simplu nu sunt in starea necesara ca sa primesc ceea ce-mi poate oferi cartea respectiva.
  • sa fiu draguta cu cei din jur. Da, chiar asa! Eu sunt de felul meu in majoritatea timpului (asa vreau sa cred, sper sa confirme si altii *:P scoate limba), pentru ca mereu am considerat ca ceilalti nu trebuie sa fie afectati de proasta-dispozitie cu care poate m-am trezit. Dar cine zice ca nu trebuie? Tot eu o ziceam. Ce vreau sa spun e ca aceasta alegere a mea n-ar trebui sa-mi dea vreodata batai de cap. Pentru ca daca ma chinui prea tare, s-ar putea sa si para fals, deci nu si-ar atinge scopul. Cand mergeam la job mi se mai intampla sa-mi fie greu sa-mi pastrez zambetul pe buze, sa raman calma, sa vorbesc frumos cu toata lumea. Dar atunci cand mi-e greu, pot sa aleg sa las povara jos, asta insemnand nu sa ma comport urat (in continuare nu cred ca trebuie sa-mi vars nervii sau furia pe cine apuc), ci sa imi dau voie sa fiu mai retinuta ori, daca ma consider in vreun fel nedreptatita, sa-mi spun oful, in termeni rezonabili.
  • ma joc cu copiii, pentru ca asa zice teoria, desi sunt obosita sau pur si simplu fara chef. Pe D. pot sa-l rog sa se joace singur o vreme sau sa se uite prin carti pana ma adun eu si sunt in starea necesara sa ne jucam. Deci ma joc pentru ca vreau sa ma bucur de el, cu el, sa rad, sa ma relaxez si eu altfel decat am invatat pana acum. Iar cu bebelusul la fel, nu trebuie sa ma joc daca am altceva urgent de facut sau daca nu pot sa fac ca toate animalele in acel moment. Sta si el o vreme ocupat cu niste obiecte pe care sa le studieze sau sa le deguste.
  • ma pun in pat devreme seara pentru a ma putea trezi dimineata cat mai devreme ca sa prind niste timp doar pentru mine. Pot alege sa pierd vremea pe net, pe facebook, dar sa-mi asum asta, fara sa ma frustrez ca a mai trecut o ora in care ma puteam odihni.
  • scriu un articol pentru ca mi-am propus sa scriu constant si altfel as fi dezamagita de mine, ca nu ma tin de treaba. Scriu pentru ca vreau, pentru ca simt nevoia, pentru ca ideile mi se plimba prin minte. Iar daca nu se plimba, pot sa citesc sau sa fac altceva pana cand Doamna Inspiratie decida sa apara.

Lista asta ar putea continua mult si bine. Si cred ca fiecare putem face o astfel de lista. De fiecare data cand ne auzim zicand “trebuie”, ne putem gandi ce s-ar intampla daca n-am face actiunea respectiva. Si daca rezultatul ar fi unul nasol, atunci inseamna ca alegem sa facem cum e mai bine.

You must do what you lovePoate singurul “trebuie” acceptabil este acesta: “Trebuie sa facem ceea ce ne place”, dar si aici zic eu ca e discutabil. Vorbim tot de o alegere.

Deci nu “trebuie sa merg, sa citesc, sa ma trezesc, sa zambesc, etc”, nu trebuie nimic!! Cred ca mai important decat cuvintele in sine, e constientizarea faptului ca avem libertatea de a spune “nu”, de a decide in functie de cum ne simtim.

 

Sursa foto: Stuart Miles at FreeDigitalPhotos.net

 

Advertisements

One response to “Nimic NU “trebuie”

  1. […] ”Nimic nu ”trebuie”” – Chiar azi am vorbit despre asta într-o sesiune de coaching cu un client azi. De ce ”trebuie” și nu ”vreau” sau ”aleg să”? […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: