parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Acelasi copil

on December 12, 2017

ID-10092140.jpgMa uit la ei cum dorm. Astazi Darius a vrut sa adoarma in pat cu Andrei, adica in dormitorul nostru. Uneori mai cere asta si mi-e tare drag sa-i fac voia, sa stau intre amandoi in patul nostru, sa-i privesc cum dorm, sa tes povesti in mintea mea despre cum o sa facem de toate imediat ce va mai creste si juniorul, despre cum sa le fie viata. Incerc cumva sa pastrez in suflet momentul asta intact. Mi-s dragi de ma topesc. Il chem si pe tatal comorilor sa-i arat ce minunatii se odihnesc in patul nostru*:) fericit. Cred ca fiecare parinte a simtit bucuria asta de care vorbesc, fiecare s-a induiosat vazandu-si pruncii cum dorm linistiti. D. e atat de senin, de potolit, de parca nu e el. Zambesc in timp ce imi aduc aminte cat de  zburdalnic a fost azi la serbare, prima lui serbare. Zburdalnic e putin spus…a cantat cel mai tare, s-a plimbat prin fata tuturor, a facut ture de la scaunelul lui, la noi, parintii.

Il privesc indelung pe nazdravanul asta care imi da de furca de atatea ori…ma provoaca mereu pentru a ma schimba. Desigur, el n-o face intentionat, nu se trezeste dimineata gandindu-se cum sa ma mai tachineze sau cum sa ma ajute sa cresc din punct de vedere emotional. Dar asta simt ca face, asa se explica unele din actiunile lui.

Nu e comod deloc, ci e greu. Asa simt de multe ori, atunci cand parca nimic din tot ce stiu nu ajuta, cand timpul incremeneste in loc din cauza unui tantrum, cand aud aceeasi cerere repetata a nu stiu cata oara, cand as vrea sa-mi bag capul in pamant, mai ceva ca un strut, pentru ca stiu ca actiunile lui au urmari si asupra altora, deci nu e doar despre el sau despre mine.

Dar apoi il vad asa dormind, vulnerabil cum e el de fapt, nu cavaler, nici vreun razboinic care distruge monstri sau meteoriti (a fost foarte impresionat de meteoritul care a lovit pamantul pe vremea dinozaurilor si pe care l-a vazut la Dino Park), nici vreun sef de Garda felina sau de Patrula a catelusilor, nici pompier. E doar el, Darius, acelasi copil despre care mai ieri scriam cu multa emotie cat imi e de drag, cata fericire imi daruieste, cate ma invata, ma minunam de toata fiinta lui. Nu e altul, doar a mai crescut si a inceput sa-si caute locul, sa-si ceara drepturile, sa-si incerce limitele, sa se cunoasca pe sine si pe noi mai bine, sa inteleaga cum merge lumea asta, sa treaca prin etape care il sperie, sa verifice, sa se testeze pe el si pe cei din jurul sau.

Oare eu mai sunt aceeasi de acum 2 ani? Cat de des il mai pot eu vedea asa cum este in esenta lui? E foarte usor sa te pierzi in griji, in treburi, in nevoi si sa nu mai vezi decat o parte mica din imaginea de ansamblu. Sunt totusi momente cand mi se dezvaluie asa cum e, imi spune de ce ii e frica, se intristeaza cand citim o carte care nici nu m-as fi gandit ca-l poate afecta atat de mult (Bradutul de Craciun) sau se sperie de Mos Craciun. Si atunci imi aduc aminte ca e acelasi copil.

Priviti-va copiii in timp ce dorm cat mai des! Probabil ca faceti asta, daca sunteti ca si mine, pentru ca e un cadou pe care merita sa vi-l daruiti zi de zi.

Ii veti redescoperi dincolo de multiplele roluri pe care le joaca intr-o zi, si veti simti ca e acelasi copil, chiar daca in fata voastra se afla un baietel sau o fetita mai mare, care parca nu mai seamana atat de bine cu puiul acela caruia ii promiteati luna si soarele de pe cer.

 

 

Darius, 3 ani si 8 luni

 

 

 

 

sursa foto: Image courtesy of AKARAKINGDOMS at freedigitalphotos.net

 


5 responses to “Acelasi copil

  1. Unicornul albastru says:

    Ce frumos ai scris 🙂 Si eu trec printr-o perioada in care micul P. parca si-a facut un scop din a-mi testa limitele…si cat ii privesc chipul dulce de ingeras atunci cand doarme, parca uit toate motivele pentru care m-am stresat pana atunci…

    Like

    • Multumesc frumos! ❤ Da, e incredibil cum se sterge cu buretele toata incordarea si supararea! Cred ca sunt inevitabile perioadele astea in care ne tot testeaza puiutii nostri. Avem de dat multe examene in fiecare zi 🙂

      Like

  2. […] Acelasi copil Dec […]

    Like

  3. Doina Moșneag says:

    Da, au ceva magic momentele alea cand ii privim dormind si oricat de nervosi, stresati, obositi am fi ne apare un zambet de multumire pe fata

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: