parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Plimbatul cu masina si cei 2 copii

on November 9, 2017
Cars

Image courtesy of sattva at freedigitalphotos.net

Nu stiu la altii cum e, dar pentru mine, plecatul de acasa singura cu masina cu cei 2 copii, incepe sa semene cu o provocare pentru ca am o lista intreaga de “sa nu uit”, pentru ca ne miscam ca melcii pana iesim din casa, pentru ca drumul in sine poate fi plin de surprize  aducatoare de zambete sau dimpotriva de bolboroseli. Sunt situatii cand trebuie/vreau sa plec din “suburbie” la oras :)) (a se citi de la tara, pentru ca, da, in buletin nu scrie municipiul X, ci satul X, comuna X, dar mie imi place sa cred ca e doar un alt cartier al Sibiului, caci asa si este, doar ca din punct de vedere administrativ cele 2 sunt separate) si al meu sot nu e disponibil, imprejurari in care incepe “distractia”. Pentru cei care au ajuns prima data pe blog, mentionez ca cei 2 copii au varsta de 3 ani jumate si 6 luni, de unde si provocarea.

Am identificat in periplul (seamana cu o calatorie lunga, cel putin la faza de pregatire:))) nostru 3 etape:

Prima etapa e cea in care ne pregatim sa iesim din casa. Si aici sunt mai multe faze:

  • sa-l conving pe cel mare sa se imbrace. De multe ori nu vrea s-o faca singur sau are activate cele 2 viteze: incet si foarte incet, iar eu trebuie sa i le dezactivez pana nu se face seara si ne vedem nevoiti sa ramanem acasa
  • sa-l pregatesc pe cel mic – schimbat, eventual alaptat, pus in scaunul de masina care a inceput sa aiba niscaiva tepisori, astfel ca bebelusul zglobiu nu mai prea are stare in el si incepe sa protesteze de indata ce ia contact cu scaunul
  • sa verific a nu stiu cata oara ca am luat tot ce ne trebuie, adica lista cu “sa nu uit”: hainele de schimb pentru amandoi (da, de cele mai multe ori, iau haine de schimb si pentru cel mare pentru ca accidente de tot felul inca mai avem), sa nu uit sa pun caruciorul in portbagaj (recunosc, mi s-a intamplat si asta, noroc ca aveam Boba la mine), sa nu uit plasa de insecte – in special vara aveam problema asta – , acum am inlocuit-o cu paturica pentru carucior, zdranganelele pentru cel mic (indispensabile in masina), sistemul de purtare, apa pentru cel mare, eventual bicicleta lui sau vreo minge si tot ce mai e nevoie in functie de unde si pentru cat timp plecam

Intr-un final, cand reusim sa depasim prima etapa victoriosi (NOT*:D rânjet), adica ma vad in masina cu amandoi, ma simt deja destul de obosita, dar incerc sa ma scutur de starea asta si sa ma felicit ca am reusit sa ne urnim.

A doua etapa este drumul dus cu masina. Aici sunt 3 ipoteze:

a) Andrei doarme sau e proaspat trezit si atunci drumul e ok, fara incidente deosebite, eventual cu zdranganit usor de jucarioare la semafor

b) Andrei cel zambaret si-a uitat zambetul acasa si e pus pe modul “bazaiala”. Nu plange, dar nu se arata prea multumit de plimbarea cu masina. Ar cam vrea sa iasa din scaunul acela incomod, mai ales ca a pierdut jucarioara din secunda 2 dupa ce am plecat. Deci se si plictiseste. Daca vedeti prin trafic o mama agitata, ca sa nu zic nebuna, care se uita mai mult in oglinda retrovizoare si da din maini cu jucarioarele galagioase din arsenal, in incercarea disperata de a atrage atentia cuiva, sa stiti ca aia sunt eu, dandu-mi silinta sa-mi linistesc bebelusul protestatar. De multe ori mi se alatura si Darius in incercarea de a-l linisti pe Andrei. E tare dragut cum se straduieste sa-l inveseleasca pe fratiorul lui si de multe ori, chiar reuseste.

c) Acest scenariu e cel mai de temut pentru mine. E acela in care A. incepe sa planga tare, pentru ca ii este somn sau cald ori foame sau pur si simplu nu-i place acolo in scaun si vrea jos. Desigur, aceste dorinte trebuie exprimate pe tonalitati diferite, care ma fac sa ma framant, sa ma-nrosesc, sa ma-ncalzesc instant, sa-ncep sa cant tot felul de cantecele pentru copii in speranta ca l-as putea linisti. In timpul acesta, caut cu disperare un loc de parcare. Dupa ce reusesc sa parchez, inima revine la locul ei si bebelusul zglobiu se domoleste incetisor, isi regaseste zambetul pe care il credeam pierdut sau uitat acasa si se uita la mine senin, parca spunandu-mi: “Hei, mama, relax! It’s just me playin’. Sunt OK, doar am vrut sa ne distram putin impreuna! Ce te-ai speriat chiar asa? ” Ce sa-i mai zic? Il mai pupacesc o tura, dupa care reiau drumul spre destinatia noastra.

A treia etapa e drumul de intoarcere spre casa, momentul acela cand toti suntem obositi, dornici sa plecam cat mai repede spre home sweet home, doar ca aici avem un element nou: plecarea din parcarea platita. Am patit 2 situatii:

a) afara e destul de racoare, ca deh, a venit toamna, dar in masina inca e vara, te topesti de cald pentru ca a stat in soarele de amiaza. Asa ca trebuie sa pornesc masina si sa o las cateva minute sa se racoreasca, timp in care stau si astept, fara sa-mi treaca prin cap sa merg sa platesc parcarea…Big mistake!

Dupa ce avem temperatura optima in masina, instalez baietii pe rand in scaunele lor, pun caruciorul in portbagaj, ma urc si eu la volan si cand sa plec in tromba, realizez ca am uitat complet sa platesc parcarea! Spun ceva in gand si opresc motorul, ma dau jos, iau sistemul de purtare, iau copiii bine instalati din scaune, il pun pe Andrei in Boba, imi amintesc sa iau tichetul si il iau si pe D. de mana, indreptandu-ma spre locul unde se plateste parcarea. Ajung acolo si spre “bucuria” mea, vad vreo cateva masini blocate, care stau una in fundul celeilalte pentru ca unii soferi s-au dat jos din propriile masini ca sa achite fix in dreptul, aparatului de platit!! Ma uit bine la ei, incercand sa inteleg unde se grabesc – cine stie, poate au acasa bebelusi care plang. Dar nu, sunt niste tinerei care probabil ca au ei vreo treaba mega-importanta si deh, se grabesc, astfel ca nu mai au timp sa se gandeasca la ceilalti pe care poate ii incurca si care poate la randul lor au de ajuns undeva …Lasa ca sunt altii, asa ca mine care s-or gandi ei la ceilalti! Ce sa-si mai bata si ei capul! Nu mai zic mai multe, ca ati prins ideea!

b) Imi iau tichetul de parcare (scenariul de la punctul a) se intamplase deja, deci mi-am invatat lectia) si merg sa platesc inca de cand ma indreptam spre masina, adica inainte de instalat copii, aranjat carucioare, etc. Dar ce sa vezi? Nici asa n-a fost chiar bine. Se pare ca pana am facut toti pasii necesari inainte de “decolare”, am depasit timpul pentru care am platit, adica eu am platit dupa ce am stat 1 ora si aprox 50 minute, deci pentru 2 ore, dar toata foiala noastra a depasit 2 ore, lucru la care evident ca nu m-am mai gandit, asta pana cand am ajuns in dreptul barierei si am vazut ca nu se ridica. Stupoare si bombanit in barba again! Ce mai e de data asta? Trec eu tichetul prin fata aparatului de parcare, dar bariera nimic. In spatele meu incep sa se adune masini, copiii incep si ei sa se agite in scaunele lor. Un domn care inteleg ca gestioneaza parcarea imi face ceva semne de la distanta – evident, nu inteleg ce vrea sa spuna. In final, bariera se ridica, nu inainte ca in mintea mea sa se faca click-ul cu privire la ce tocmai s-a intamplat. Eu alta explicatie n-am gasit, deci asta cred ca a fost problema, dar cred ca domnul si-a dat seama ca n-a fost rea-intentie, atunci cand m-a vazut in masina cu 2 copii mici, din care unul a trebuit alaptat inainte de a porni masina.  Concluzia: Nicicum nu e bine…*:D rânjet

Asa ca nu e de mirare ca de multe ori nu-mi vine sa mai plec prea departe si prefer sa ma limitez la cartierul-comuna in care locuiesc. Totusi nu trece mult pana imi vine iar dorul de duca si de experiente savuroase cu masina si puii de om impreuna cu mine.

Asa arata la mine plimbarile cu masina. Dar copiii cresc repede, asa ca lucrurile vor arata mai bine in viitor, asa-i?

 


One response to “Plimbatul cu masina si cei 2 copii

  1. Fix asa e si la noi. Locuim la casa, la 3km de oraș intr-o localitate mai mica si dimineata tb dus la gradinita cel mare iar sotul e la serviciu. La noi e 3 ani si 2 luni respectiv 10 luni

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: