parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Maraton de Sanatate (I) – “Adaptarea copiilor depinde de cat de adaptati suntem noi, ca si parinti, la cine sunt ei”

on October 18, 2017

copii la gradi

Image courtesy of Stuart Miles at freedigitalphotos.net

Sambata am participat la Maratonul de Sanatate organizat de Secom in parteneriat cu Asociatia Happy Moms, un eveniment foarte fain, despre adaptarea copilului in colectivitate, care i-a avut ca speakeri pe Oana Moraru, mentor educațional cu peste 20 de ani experiență ca profesor și educator si pe Dr. Tatu Maria S. Terezia, medic de familie. Prima invitata ne-a vorbit de adaptarea copiilor din punct de vedere emotional, referindu-se la cele 4 tipologii umane si bineinteles a pus punctul pe “i”, spunandu-ne clar ca adaptarea copiilor depinde de cat de adaptati suntem noi, ca si parinti, la cine sunt ei!

E o placere s-o asculti pe Oana care explica atat de clar comportamentele copiilor, facand legaturi intre starile lor emotionale si rezultatele pe care le au, si aducand astfel putina lumina in mintile noastre agitate si dornice de achizitii rapide.  Stiam ca discursul ei imi poate aduce momente de aha pentru ca o mai vazusem si cu alta ocazie, despre care am scris aici. Ma bucur ca am reusit sa ajung la eveniment pentru ca am aflat lucruri valoroase pe care le las aici scrise, pentru a fi de folos si altora. Despre partea medicala, ca sa-i spun asa, sper sa apuc sa scriu intr-o alta postare.

 

Spre surprinderea mea, am aflat ca adevarata adaptare la gradinita, dar chiar si la scoala, dureaza aproximativ 3 luni, uneori ajungand pana la 6 luni! Eu imi imaginam ca intr-o luna ajunge sa se simta confortabil, dar se pare ca acomodarea nu inseamna doar sa nu mai planga dimineata si sa doarma la pranz, e nevoie de mai mult de atat pentru ca un copil sa fie intr-adevar integrat. Stim ca am trecut de etapa asta atunci cand il vedem jucandu-se, topaind, cantand, intrand in joc de rol, cand copilul are initiative si le spune fara sa se gandeasca, adica da drumul ideilor fara sa astepte sau sa se cenzureze.

Exista 3 faze de adaptare:

  1. adaptarea fiziologica, care inseamna ca al nostru copil incearca sa se regleze cu ritmurile zilnice. Este de multe ori inca pe modul “freeze”- se simte binisor la gradinita, dar nu spune ce doreste, si chiar nu-si simte nevoile
  2. faza intermediara este cea in care copilul isi spune la gradinita nevoile: sete, foame, frig, cald, nevoia de a merge la baie. In aceasta etapa, el are capacitatea de a-si comunica nevoile spontan. Exista acum o stare de incordare care nu poate fi vazuta, pentru ca aparent lucrurile sunt OK, copilul se joaca.
  3.  in a treia faza intra in jocul de rol. Expertii spun ca o gradinita cu adevarat buna face o treime din programul ei joc de rol. Ii pune pe copii sa fie in pielea altor personaje, sa-si asume alt rol.

 

Oana mai spunea ca parintii intreaba nerabdatori dupa o luna ce a invatat copilul nou, ce poezie stie, daca stie sa numere, si de multe ori, li se pare ca acesta nu progreseaza, de unde pot trage concluzia ca gradinita  nu e potrivita. Parintii vor totul imediat, fiind setati pe repede-inainte. Insa copiii sunt inca in perioada de adaptare, de asta poate nu dau semne de evolutie. Este de retinut ca evolutia lor este cu perioade de platou, de regres, dar si cu acumulari masive de cunostinte, de crestere extraordinara. Ei au fluctuatii mult mai puternice decat adultii si de multe ori evaluarea lor este facuta intr-un moment fiziologic de cadere, sau intr-un moment neurologic de platou.

Asta chiar pot spune ca am observat la propriul copil atunci cand m-am detasat putin si am privit in urma. Probabil ca fiecare am avut momente cand ne-am mirat de salturile pe care le-au facut copiii nostri.

Sfatul specialistului: “Nu va grabiti cu schimbatul gradinitei. Nu cereti cognitivului sa produca, atat timp cat din punct de vedere socio-emotional creierul lui nu si-a configurat harta existentei la gradinita.”

In perioada de adaptare multi copii plang la tranzitii, adica atunci cand se pregatesc de somn, sau sa iasa afara, nu le place in sala de mese unde e galagie. Aceste activitati suprastimuleaza sistemul lor care e deja incarcat.

Adaptarea are legatura si cu grupul in care se afla copilul, nu tine doar de educatoare. El trebuie sa isi sincronizeze ritmul de viata cu colegii, la fel cum intr-un cuplu partenerii incearca sa isi armonizeze ritmurile.

Copiii sunt marcati de ce i se intampla colegului, de lucruri care aparent nu au legatura cu ei – de exemplu, le ramane in minte pe cine a certat doamna educatoare, cine si de ce a plans. Ei povestesc acasa mai mult partile negative – care copil s-a lovit, care a plans, care a deranjat pe ceilalti, cum doamna a tipat, etc. Asta se intampla pentru ca traiesc cu intensitate aceste evenimente mai deosebite. In acel moment, toti copiii traiesc descarcari emotionale fiziologice extrem de puternice, chiar daca nu e vorba de ei.

 

Cand organismul are trairi emotionale foarte puternice, el este extrem de ancorat in realitate, e foarte prezent, traieste aici si acum. Cand esti prezent, si memoria devine foarte activa, inmagazinand informatii pentru tot restul vietii.

Pana la 6-7 ani putem observa la copiii nostri cum isi amintesc detalii de la un eveniment care s-a intamplat poate in urma cu 2-3 ani, ceea ce ne face sa ne miram de capacitatea de memorare a copilului. Acest lucru se intampla tocmai pentru ca trairile sale au fost atat de puternice, incat au gravat momentul respectiv in memoria sa. Aceasta amintire nu se aseaza cronologic in mintea lui, se aseaza in zona emotionala unde poate fi accesata oricand. A fost atat de mare bucuria sau mirarea lui, incat timpul a stat in loc.

Sentimente puternice de acest gen avem atunci cand suntem indragostiti. Sau barbatii (si nu numai) au astfel de amintiri atunci cand merg la un meci de fotbal; de exemplu inainte de lovitura de 11 metri trairile sunt intense.

Adultii au tendinta de a trai mai mult in viitor sau in trecut. Traim in prezent atunci cand corpul nostru e angajat fizic intr-o actiune.

Daaaar, partea buna a lucrurilor, este ca si invatarea, se produce mult mai usor in momentele de traire intensa. Daca educatoarea sau invatatoarea il activeaza pe copilul vostru in actiuni care il bucura, si memoria functioneaza mai bine.

Daca dupa 3 luni copilul e inca irascibil si se supara prea usor, atunci e posibil sa fie ceva la gradinita care il apasa, un factor de stres permanent, care ii da  o stare de anxietate si atunci evident ca trebuie intervenit.

 Exista un gen de stres care il poate strivi pe copil, il poate face sa se simta ca ceva nu e in regula cu el, intrebandu-se mereu daca va fi certat.

Intre 6 si 12 ani se formeaza simtul competentei, ori daca invatatoarea il face pe copil sa se simta insuficient, daca e tinut in tensiune emotionala, atunci copilul nu va putea produce din punct de vedere cognitiv.

E normal sa existe o ierarhizare intre copii, insa aceasta se poate face in urma unui testari anuntate, asta fiind fair-play fata de copii, care in felul acesta vor accepta regulile si nu se vor simti inferiori.

Copiii trebuie sa primeasca mesajul ca sunt buni ca fiinte, ca sunt valorosi. Apoi li se poate spune ca exista si partea cognitiva, in care unii sunt mai productivi, mai creativi, mai harnici.

Omul in realitate pe dinauntru se construieste. Cine e el, cum se simte, cum se reinventeaza dupa esec, cum deschide usi, cum se uita in ochii oamenilor, acestea sunt cu adevarat importante.

Despre cele 4 tipologii umane, abordate prin prisma educatiei si a modului in care se raporteaza ele la invatat, va povestesc data viitoare. Pana atunci, eu am sa disec informatiile primite, cu accent pe partea cu adaptarea mea la felul de a fi al copilului meu, unde cred ca mai am muult de lucrat*:) fericit. Voi v-ati adaptat usor la copiii vostri?

 

Advertisements

2 responses to “Maraton de Sanatate (I) – “Adaptarea copiilor depinde de cat de adaptati suntem noi, ca si parinti, la cine sunt ei”

  1. […] Maraton de Sanatate (I) – “Adaptarea copiilor depinde de cat de adaptati suntem noi, ca si parin… Oct […]

    Like

  2. […] Moraru in cadrul evenimentului despre adaptarea copiilor in colectivitate despre care am mai scris aici. Copiii, ca de altfel si adultii, au cate putin din cele 4 descrise mai jos, insa una e […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: