parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Scurta pledoarie pentru alaptare in Saptamana Internationala a Alaptarii

on August 3, 2017
wbw2017-logo

sursa foto:World Breastfeeding week logo, copyright WABA

Inainte sa am copii, chiar si in timpul primei sarcini nu ma prea gandeam la alaptare. Cert e ca vazusem mult mai multi copii hraniti cu lapte din biberon si imaginea asta, a copilului care primeste hrana de altundeva decat de la sanul mamei sale, mi se parea ceva obisnuit. Nici macar nu-mi puneam problema ca ar trebui sa fie altfel, pe atunci. Si in filme tot cam asta vedem, nu? Nu-i de mirare ca atat de putine femei ajung sa alapteze. In Romania rata alaptarii este intr-adevar in crestere, ajungand la 29,8% in 2016, fata de 12,6% (ce procent mic!) in 2011, dar tot e putin, in conditiile in care alaptarea ar trebui sa fie norma si nu exceptia, ar trebui sa fie privita ca ceva natural, firesc, cum de altfel si este.

Cred ca suntem conditionate mental de imaginea mamei care isi hraneste copilul cu biberonul, pentru ca asta vedem cel mai des. Multe mame care alapteaza (printre care si eu, nu de putine ori) cauta locuri mai retrase pentru a-si alapta puii, pe de o parte pentru a le asigura linistea in timp ce se hranesc si pentru a avea intimitate, insa pe de alta parte, pentru a nu atrage atentia asupra lor, simtindu-se ciudat sa se expuna in felul acesta, desi nu fac decat un act firesc, acela de a-si hrani pruncii, lucru care n-ar trebui privit decat asa cum este, adica normal. Foarte fain mi s-a parut citatul acesta referitor la alaptarea in public: “My opinion is that anybody offended by breastfeeding is staring too hard” – “Parerea mea este ca oricine se simte jignit de alaptare se holbeaza prea tare” – David Allen. Asa cum nimeni nu se  holbeaza la o persoana care bea apa, tot astfel n-ar trebui sa fie un lucru curios, inedit ca cineva isi alapteaza copilul, respectiv ca “isi hraneste puiul cu lapte propriu, secretat de glandele mamare”, conform DEX. Voiam sa scriu de mai demult despre asta si cum n-am apucat, Saptamana Internationala a Alaptarii mi-a dat un prilej bun sa fac asta.

Initial am zis ca scriu despre experienta mea de alaptat, dar in timp ce ma gandeam cu ce sa incep, mi-am dat seama ca n-as fi ajuns sa alaptez asa mult timp (spre deloc, poate), daca nu aflam mai multe informatii despre alaptare la Cursul Lamaze pe care l-am facut la prima sarcina.

Fundatia pentru a incepe alaptarea a fost cladita atunci, in timpul sarcinii. Apoi am adaugat caramida cu caramida peste aceasta fundatie, cu fiecare articol citit pe bloguri nisate pe aceasta tema si nu numai, cu fiecare comentariu citit pe grupuri de sprijin pentru alaptare, dar si din cartile de specialitate. Am devenit tot mai interesata de acest subiect pe masura ce apareau probleme sau dureri care mi se pareau aproape imposibil de depasit, dar pe care imi doream cu incapatanare sa le inving pentru a-i oferi puiului meu din nectarul creat special pentru el.

Eu cred ca cel mai mult conteaza informatia corecta; e foarte important pentru (viitoarele) mamici sa se informeze, pentru ca afland beneficiile alaptarii, isi vor dori din toata inima sa faca asta si, cel mai probabil, vor reusi sa treaca peste dificultatile care pot sa apara la inceput. In cazul meu, asa a fost. Dorinta a venit asadar dupa informatie, de aceea cred ca e vital sa fie promovat, daca putem spune asa, alaptatul. E important sa devina ceva normal, sa fie vazut ca ceva ce vine de la sine, in ciuda obstacolelor care pot sa apara.

Ce a mai contat la mine a fost sustinerea venita din partea celor apropiati. In momentele dificile e vital sa fii incurajata, inteleasa, pentru a putea continua, altfel toate convingerile tale se zguduie, pentru ca, de regula, la primul bebe nu esti prea sigura pe tine, iar daca cei din jur iti spun ca puiul tau plange pentru ca nu se satura, ca nu e bun laptele tau, si alte asemenea, e normal sa incepi sa eziti si in final sa cedezi presiunilor de a-i da lapte praf (nu mai spun de ipoteza in care un medic, adica o persoana cu autoritate da aceste “sfaturi”…nici nu e de mirare rata mica a alaptarii, nu?).

Sunt asa multe de zis despre acest subiect! S-a si scris mult despre asta, dar tot nu e destul. Atunci cand majoritatea femeilor va alapta, va fi poate destul. Eu am mai scris aici si aici despre alaptare si voi reveni cat pot de des pe tema asta.

Acum vreau doar sa mai spun ca mi se pare foarte fain ca si in orasul nostru sunt o serie de evenimente dedicate Saptamanii Internationale a Alaptarii organizate de Asociatia Sprijin pentru Mame. Sunt tare bucuroasa ca am putut sa-mi aduc si eu un minim aport la organizarea acestui eveniment frumos care vine in intampinarea mamicilor. Sunt atat de necesare astfel de initiative, ca sa normalizam ceea ce este de fapt, normal…

“Susținem alăptarea, împreună!” este campania de care va spuneam, ce are ca scop “sa transmita publicului informații corecte referitoare la alăptare, sa scoata în evidență beneficiile alăptării pentru mamă și bebeluș, sa identifice principalele probleme care pot să apară în timpul alăptării și posibilele rezolvări pentru ele, sa demonteze mituri referitoare la alăptare”. In cadrul campaniei se organizeaza o serie de intalniri de grup pentru sprijinirea alaptarii, de care puteti afla mai multe aici, maine poate fi vizionat documentarul “Îndrăznesc să alăptez. Pași spre Conștientizare”, regizat de Irina Thiery (detalii si inscriere aici), sambata se va desfasura conferinta  „Susținem alăptarea, împreună!” susținută de Roxana Duduș, consultant acreditat La Leche League International, despre care puteti afla mai multe aici, iar duminica vom marsalui pe pietonala Balcescu pentru a-i face constienti si pe cei din jur de beneficiile alaptarii. (detalii aici)

Inchei cu un alt citat care mi-a placut: “Breastfeeding is an unsentimental metaphor for how love works, in a way. You don’t decide how much and how deeply to love – you respond to the beloved, and give with joy exactly as much as they want.” – “Alaptarea este o metafora comuna (lipsita de sentimentalism) pentru cum functioneaza dragostea, intr-un fel. Nu decizi cat de mult si cat de profund sa iubesti – ci raspunzi celor iubiti, daruind cu bucurie exact cat au ei nevoie”.  Marni Jackson

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: