parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Dependenta de bebelus + 5 greseli in alaptare

on June 18, 2017
Mother breastfeeding

Image courtesy of Jomphong at FreeDigitalPhotos.net

 In zilele noastre, mai toti avem cate o dependenta, mai mult sau mai putin vizibila, poate mai accentuata, poate mai light– de la cele clasice – tigari, cafea, la cele mai moderne, sa le zicem – facebook, internet, jocuri, adrenalina, dulciuri, competitii, masini si lista poate continua cu tot felul de dependente care mai de care mai ciudate. Am si eu cateva la activ, dar este una cu care chiar ma mandresc si nu incerc sa scap de ea. Dependenta de bebelus(i) – cea mai frumoasa dependenta. *:) fericit

De 2 luni mi s-a reactivat. Recunosc ca am antecedente, nu sunt la prima abatere, am recidivat cu multa bucurie alaturi de un bebe tare dragalas, care ce sa vezi, e si el dependent de mine. Macar dependenta asta functioneaza in 2 sensuri. Si chiar suntem tare legati unul de altul, nu putem sta despartiti mai mult de 2 ore. Laptele matern este liantul nostru secret, cel care ne prilejuieste dependenta… la propriu. Alaptarea ne tine aproape unul de celalalt . Mie nu prea-mi vine sa plec departe de casa pentru ca stiu ca 2 ore zboara si trebuie sa fiu in preajma cand bebelinul isi cere drepturile. Mama natura ne-a facut cadou noua, mamelor, legatura asta speciala cu pruncii, inzestrandu-ne corpul cu tot ce e necesar ca sa le putem oferi puilor nostri hrana pentru supravietuire. Dar ne-a lasat si sa induram neplaceri daca ne indepartam prea tare atunci cand puiul are nevoie de noi. Eu una simt destul de repede cum se face refill-ul pentru urmatoarea masa si chiar am dureri daca trec cateva ore fara sa alaptez. Asa ca stau si ma intreb cum de s-a ajuns ca alaptarea sa fie in ziua de azi o alegere, desi e evident ca trupul nostru a fost creat pentru a ne alapta pruncii.

Si nu stiu de ce e nevoie de atatea studii si dovezi stiintifice, e destul sa ne analizam putin (e bine ca vine si stiinta sa ne sustina, dar e pacat ca fara dovezi nu prea mai credem…evidentele). Gandul asta, ca suntem dependente de bebelusi, m-a lovit in timp ce asteptam cu nerabdare ca bebelinul meu sa se trezeasca pentru a-l alapta. O nerabdare care avea de-a face cu sanii mei cam angorjati, pentru ca puiul meu nu pare sa poata papa cat laptic “produc” eu. Tot sper sa ne reglam la capitolul asta, dar inca nu am reusit*. Oricum sunt destul de multumita de cum se deruleaza lucrurile fata de cum au fost inceputurile alaptarii lui Darius….Atunci a fost cu cantec! Am avut canalele blocate constant in primele luni, ajunsesem sa nu fac altceva decat sa exprim laptele, adica mai pe romaneste, *:) fericit sa ma mulg si sa alaptez. Aveam sentimentul ca doar asta fac 24/7.

Din acest motiv, am fost foarte hotarata sa nu repet greselile pe care le-am facut prima data. Asa se face ca pompa nu a fost atinsa de mine de cand am nascut a doua oara. Pentru mine nu e cea mai fericita unealta. Ma feresc de ea de teama de a nu intra iar in cercul vicios al producerii unei cantitati prea mari de lapte ca urmare a folosirii pompei, asa cum am patit cu primul bebe. Nu sunt impotriva pompelor, ba chiar ele pot fi de ajutor, in mai multe situatii si pentru unele persoane, dar cred eu ca trebuie folosite cu masura si cunoscand riscurile. Pentru mine, dupa prima experienta, cand consider ca am folosit-o in exces, pompa nu e o alegere.

Ce cred eu ca am gresit la inceputurile alaptarii primului copil? Pai, s-o iau cu inceputul. Desi ma documentasem cat de cat despre alaptare inainte de nastere si stiam ca functioneaza pe principiul cerere-oferta, aveam totusi temerea ca nu voi avea suficient laptic sau ca poate lapticul meu nu e suficient de hranitor. O temere nefondata care avea de-a face cu faptul ca mama mea nu m-a alaptat deloc, crezand la vremea respectiva ca nu are lapte. Bineinteles ca asta n-avea nicio legatura cu cat de usor sau de greu imi va fi mie cu alaptatul, dar neincrederea in fortele proprii, in inteligenta organismului si a bebelusului care stiu ce au de facut, saboteaza bunul mers al lucrurilor. Si chiar nu conteaza ce experiente au avut mamele noastre! Noi suntem totusi persoane diferite (stiu ca asta e un truism, dar nah…).

A doua greseala a fost ca n-am realizat importanta unui start bun in alaptare, adica n-am insistat in maternitate sa nu i se dea lapte praf. Stiam de la cursul Lamaze ca si colostrul e lapte, dar tot mi se parea ca e prea putin, ca nu se satura cu cateva picaturi, ca “nu mi-a venit laptele” pentru ca nu-mi simteam sanii grei cat am stat in maternitate. Asta nu m-a impiedicat sa alaptez, dar a ingreunat lucrurile. Cand am venit acasa de la maternitate, in prima noapte a plans bebele destul de tare cat sa ne speriem si sa credem ca are nevoie de completare cu formula de lapte – parea ca nu s-a saturat cu sanul. Doar de 2 ori am apelat la lapte praf, in acea noapte cand eram speriati si nu stiam cum sa-l mai linistim si cand am avut un san atat de angorjat, incat am sunat noaptea la 112 pentru ca plangeam de durere (cum am rezolvat problema atunci, va povestesc alta data).

A treia greseala a fost folosirea mameloanelor false pentru o perioada de aproximativ 2-3 saptamani. Credeam ca ma ajuta, parca nici nu simteam durere la atasare datorita lor. Dar cred ca intr-o anumita masura si din cauza lor am ajuns la canale blocate.

A patra greseala, strans legata de prima, a fost folosirea pompei pentru stimularea lactatiei. Fiind la primul bebe, eram destul de stresata, monitorizam atent cat de des mananca, imi notam cand si cat a manct, eram prea mult cu ochii pe ceas, de unde si concluzia mea ca sta prea mult la san, ca probabil nu se satura si de asta cere atat de des. I-am povestit acest lucru medicului de familie al copilului, care era un medic pro-alaptare (fiind ales, printre altele, pe considerentul acesta). Vazandu-mi nelinistea, mi-a sugerat sa folosesc pompa ca sa stimulez lactatia, explicandu-mi ca in acest fel imi pot face si rezerve de lapte pe care sa le stochez in congelator, ele fiind utile cand trebuie sa plec de acasa. Am fost incantata de idee si m-am apucat de treaba. La inceput extrageam putin lapte din sani, ceea ce ma cam dezamagea. Credeam ca nu e suficient pentru bebe. Am aflat curand totusi ca nu e relevant cat lapte reusesti sa scoti cu pompa; bebele primeste mai mult in timpul alaptarii. Dar pe masura ce timpul trecea si congelatorul se umplea cu rezerve, au inceput sa apara si problemele – sanii tot mai angorjati, bebele nu putea sa se ataseze, dureri foarte mari, teama de a nu ajunge la mastita, canale blocate frecvent.

Nici cu moralul nu stateam extraordinar pentru ca nu-mi ramanea timp de nimic, eram tot prinsa intre alaptat si exprimat lapte, ca sa spun asta elegant. Am reusit totusi sa depasesc perioada dificila pentru ca mi-am dorit mult sa alaptez, dar am si avut sprijin in cei din jurul meu (sotul, mama), aspect care mi se pare foarte important.

Uitandu-ma in urma, ma bucur ca am rezistat, pentru ca a meritat. Intr-adevar e minunat sa alaptezi, sa vezi cum te priveste al tau prunc fericit si linistit in bratele tale, la sanul tau, acolo unde ii este cel mai bine, sa vezi mai apoi toddlerul si bucuria din ochii lui atunci cand primeste The Holy Grail (sau Holy Boob)*:P scoate limba.

Ultima greseala ce imi vine in minte este aceea ca nu m-am informat destul inainte de nastere. Stiam cateva lucruri, aveam ceva habar, dar poate ar fi fost mai lin inceputul daca m-as fi documentat mai mult. M-as fi scutit de atatea dureri! Dar inainte de nastere nu prea puteam privi dincolo de punctul zero, care mi se parea cel mai important. Ma gandeam ca daca reusesc sa nasc, sa ies cu bine din experienta asta, oi vedea eu ce oi face dupa. Totul parea mai usor, mai rezolvabil dupa Marea Intalnire. Dar e tare important ce urmeaza dupa ea…la primul copil cred ca multe mamici sunt tentate sa se concentreze pe nastere si mai putin pe alaptare si cele ce mai urmeaza. Intr-un fel e normal sa nu poti vedea prea departe, dar uite, ca ne poate costa asta.

Dragi viitoare si proaspete mamici, va doresc sa fiti dependente de bebelusii vostri*;) face cu ochiul, sigur nu veti regreta! Bucurati-va de magia dintre voi!

* Am inceput sa scriu despre asta acum vreo luna. Intre timp, ne-am cam reglat, am scapat de masaj in timpul dusului si dupa el cu fel de fel de uleiuri, de frunze de varza, de lecitina – in mare acestea m-au ajutat pe mine sa trec cu bine de perioada de inceput (cam primele 5-6 saptamani) fara sa mai plang de durere si fara sa folosesc pompa nu stiu cate minute, probabil chiar ore/zi.

Advertisements

One response to “Dependenta de bebelus + 5 greseli in alaptare

  1. […] tot nu e destul. Atunci cand majoritatea femeilor va alapta, va fi poate destul. Eu am mai scris aici si aici despre alaptare si voi reveni cat pot de des pe tema […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: