parenting cu blandete

“While we try to teach our children all about life, our children teach us what life is all about” – Angela Schmindt

Nastere si renastere

on May 16, 2017

mother and baby - hands

Image courtesy of meepoohfoto at freedigitalphotos.net

 S-au implinit deja 4 saptamani de la momentul nasterii lui Andrei si incet, incet, incepe sa se astearna praful uitarii peste experienta transformatoare pe care am trait-o atunci. Uitam mult si e firesc sa fie asa pentru ca, in fiecare zi experimentam lucruri noi alaturi de minunile noastre, apar tot felul de emotii, mai descoperim un sunet, o privire pe care nu le-am zarit inainte, intrebari felurite se itesc, si treptat, in valtoarea vietii de zi cu zi, ajungem sa acoperim sau chiar sa pierdem trairile unice din momentele pretioase ale existentei noastre.  Insa povestea nasterii lui Andrei Tudor vreau sa o pun la pastrare, sa o pot accesa ori de cate ori am nevoie de un impuls, de curaj, de emotie… si mai vreau ceva. Sper sa reusesc sa transmit si altor mamici sau viitoare mamici increderea ca nasterea poate fi o experienta frumoasa, asa cum v-o doriti si cum va inchipuiti voi ca o sa fie.

Cu cateva saptamani inainte de Marea Intalnire cu bebele din burtica, am inceput sa-mi doresc o nastere Hypno, adica o nastere naturala, cu blandete si calm, asa cum scrie pe coperta cartii Hypno Birthing a autoarei Marie Mongan.

Cartea aceasta am descoperit-o abia cu 3 saptamani inainte de nasterea lui Andrei! Mi-as fi dorit sa ma familiarizez cu conceptele ei mult mai devreme in sarcina, pentru a ma putea pregati temeinic pentru momentul nasterii. Sunt multe de zis despre ce inseamna Metoda Mongan, insa nu voi intra in prea multe amanunte acum. De fapt, povestea nasterii face trimitere inevitabil la aceasta carte, pentru ca m-a inspirat, m-a ajutat sa nasc altfel, mai usor si mai frumos.  Poate reusesc sa scriu despre carte zilele urmatoare. Pot spune ca merita sa fie citita de o viitoare mamica, care poate gasi imboldul de care are nevoie pentru a se decide asupra modului in care va naste. Eu ma gandisem putin la a incerca si nasterea prin cezariana, crezand ca poate e mai usor asa (la prima nastere am avut epidurala pentru ca …nu mai rezistam si am cerut-o ca sa mai prind puteri si curaj; acum cred ca epidurala nu e cea mai buna alegere deoarece, odata efectul trecut, e parca si mai rau decat inaintea ei – cel putin eu asta am simtit).

Dupa ce am citit cartea Mariei Mongan, am decis ca imi doresc o nastere cat mai aproape de ce este descris in carte, adica fara dureri sau macar fara chinuri insuportabile, o nastere cat mai putin medicalizata, un eveniment de care sa-mi amintesc cu drag. Cu drag, de tot ce inseamna aducerea pe lume a unei noi vieti si nu doar de momentul zero, cel in care iti vezi pruncul teafar si nevatamat si te gandesti ca ati scapat cu bine…

Fiind inca in maternitate, am reusit sa scriu cele de mai jos despre ce a insemnat aducerea pe lume a pruncului Andrei.

Au trecut 2 zile de cand minunea noastra a decis sa ne cunoasca. 2 zile in care m-am minunat de tot ce s-a intamplat..As vrea sa pastrez amintirea acelei zile speciale, sa nu uit cum s-au derulat evenimentele pentru ca mi se pare ca a fost asa cum mi-am dorit, asa cum mi-am imaginat, desi culmea, scenariul a fost foarte diferit decat planificasem initial. Lucrurile se petrec mereu asa cum trebuie, asa cum e mai bine pentru noi, doar ca nu ne dam noi seama imediat. Dupa un timp de reflectie, ajungem la concluzia asta, daca deschidem larg ochii. Mi-am dorit o nastere cat mai aproape de Hypnobirthing, concept pe care l-am descoperit cu aproximativ 3 saptamani inainte de nastere. Doar ca nu m-am pregatit prea mult pentru asta..timpul a fost scurt, puterea mea de a persevera si aplica recomandarile din carte a fost redusa din varii motive, astfel ca in prima zi de Paste, cand am vazut ca momentul se apropie, m-am simtit complet nepregatita.

Mai voiam timp, mai aveam de rezolvat chestii, maruntisuri, mai trebuia sa ma pregatesc, sa aplic ce n-am aplicat, sa ingras porcul in Ajun..dar bebele meu avea alte planuri pentru ca, “Atunci cand un copil e “copt” si pregatit, va incepe adevaratul travaliu” – Grantly Dick-Read, Childbirth without fear. Stia el mai bine ca the right time has come! Aveam si eu sa aflu ca asa este, ca sunt mai pregatita decat credeam. Nasterea lui Andrei a fost o lectie de incredere pentru mine, una mai pretioasa decat multe carti de dezvoltare personala, decat multe cursuri, o lectie, sper eu de neuitat.

Atunci cand imi va fi greu, vreau sa-mi amintesc sa ma intorc inspre mine si sa redescopar puterea ce o am inauntrul meu. Toti o avem, doar ca e ascunsa sub niste straturi groase de neincredere si fiecare trebuie sa o regasim, prin diverse cai. Miracolul nasterii a fost pentru mine si o lectie despre renuntarea la a avea control asupra evenimentelor, la ideea de perfectiune, de derulare a lucrurilor in felul rigid in care imi imaginez eu ca ar trebui sa se succeada intamplarile.

Da, sunt inca uluita de cate ori ma gandesc la acea zi, desi intr-un fel se poate spune ca nu e chiar atat de special sa dai nastere unui omulet, ca doar in fiecare zi se nasc in lume aproximativ 350.000 copilasi, daca nu chiar mai multi. Incredibila cifra, nu? Asta imi zice dl. Google la o cautare nu foarte aprofundata. Conform statisticii, nu e nimic iesit din comun sa aduci copii pe lume. Dar atunci cand experimentezi tu insati ce inseamna sa dai viata, sa faci parte din “cea mai mare celebrare a vietii”, dupa cum spune autoarea cartii mai sus mentionate, simti o stare de euforie, te simti cuprinsa de admiratie fata de tot ce inseamna calatoria sarcinii si a nasterii.

Sunt cateva fragmente din carte care au mers direct la sufletul meu, m-au emotionat, m-au facut sa imi doresc sa fiu parte din acest proces minunat si pe care merita sa le citez:

“O noua viata se formeaza, creste si se misca inauntrul tau. Esti parte din promisiunea si destinul vietii insesi. Un eveniment de mare importanta are loc in viata ta…un minunat eveniment normal, natural, biologic si spiritual. Vei avea un copil. Ceea ce se petrece acum este procesul nasterii si al eliberarii micutei fiinte neastamparate care a facut atata vreme parte din trupul tau.

Curand va veni timpul ca bebe sa devina o persoana separata. Un ciclu se incheie si, imediat, un altul incepe. Ceea ce a fost denumit <<travaliu>> este experienta aceea situate intre si intre…pivotul… perioada aceea micuta, scurta de timp si de spatiu dintre cele doua lumi ale lui bebe. (……)

Se spune ca a fi canalul prin care apare o noua viata reprezinta o experienta spirituala! Intelegerea aceasta, relaxarea totala si o respiratie lina vor face ca orice disconfort sa fie diminuat si adeseori cu totul absent.

Cand incepi travaliul, mediteaza la uriasa forta universala…forta vitala a naturii cu care esti in deplina armonie in timpul acestei experiente. (……)

Simte numai leganarea valului care iti aduce copilul tot mai aproape si mai aproape de nastere. Relaxeaza-te si lasa-te purtata de ritmul natural al trupului, increzatoare in faptul ca trupul tau stie ce are de facut. Lasa nasterea in seama trupului. Ai incredere in el. Relaxeaza-te si lasa-l sa-si faca treaba.(…)

Vizualizeaza cu detalii vii euforia pe care o simti cand iti vezi copilul in momentul nasterii. Vizualizeaza felul in care voi trei creati intre voi prima legatura de atasament din viata.(…)

Participa cu bucurie si uimire si priveste misterul continuu al naturii desfasurandu-se. Forta vitala a naturii lucreaza in armonie cu tine. Acum mai mult decat in orice alt moment din viata ta, ea e in tine si cu tine. Esti parte integranta din natura, iar natura e parte integranta din fiinta ta. Esti parte din cea mai mare celebrare a vietii.

Esti parte din promisiunea si destinul vietii insesi.”

Acest fragment apartine lui Henry Leo Bolduc, care l-a scris pentru sotia sa, dupa cum ne spune autoarea, avand inglobate cateva imagini HypnoBirthing in textul sau. Merita sa transcriu tot textul pentru ca mie imi pare a fi unul inaltator…si acum in timp ce-l scriam, m-a purtat intr-o alta dimensiune. Doar citindu-l, ma face sa vibrez parca in ritmul naturii, sa ma simt mai aproape de frumusetea si esenta vietii pe care le regasesti mai apoi in ochii blanzi, inocenti ai bebelusului pe care il tii in brate.

Experienta nasterii este una transformatoare, datatoare de sensuri noi si cred ca e foarte important sa pastram sentimentul asta minunat, gura de aer proaspat pe care o aduce in viata noastra. De asta scriu despre ce-am simtit atunci si de atunci incoace.  Si pentru ca, asa cum spuneam la inceput, in ciuda desavarsirii momentului, in timp ajungem sa uitam detalii, senzatii si emotii traite atunci.

Imi dau seama ca pana acum m-am concentrat mult pe partea emotionala a nasterii, m-am lungit, fara sa  povestesc chiar despre noaptea aceea. De aceea, cred ca e mai bine ca desfasurarea secventiala a evenimentelor sa faca obiectul unei postari viitoare. Stiu ca intr-o anumita masura, modul in care vad nasterea lui Andrei tine si de o alegere constienta pe care o fac. Intr-un fel, vad toate etapele intr-o lumina mai romantica decat s-au derulat ele. Adica desi cred ca a fost o nastere aproape Hypnobirthing, n-au lipsit momentele in care mi s-a parut…greu. Dar a fost un greu mai usor de dus decat la prima nastere.

 Si nu are legatura cu faptul ca asta a fost a doua nastere si se mai spune ca a doua oara e mai usor. Nu de asta am simtit asa, ci pentru ca ma gandeam la ce am citit, pentru ca respiram adanc si imi ascultam corpul, pentru ca aveam mai multa incredere in tot procesul in sine. Imi amintesc ca la prima, eram atat de neincrezatoare ca voi reusi, incat eram convinsa ca medicul ma minte cand mi-a spus ca i se vede capsorul. Deci nu prea vedeam luminita de la capatul tunelului…in schimb acum, in ciuda greului, reuseam sa ma relaxez intre contractii, ba chiar am intrat intr-un fel de stare de transa pentru scurt timp. Eu cred ca de asta a fost si atat de scurt travaliul…

Cel mai important este ca nu am regrete in legatura cu felul in care s-au desfasurat lucrurile. Am facut ce am simtit, mi-am ascultat corpul si personalul medical m-a ascultat pe mine, ceea ce a insemnat foarte mult…Nici n-am multumit destul si nu le-am spus cat apreciez rabdarea si intelegerea pe care le-au aratat fata de mine! Conteaza enorm sustinerea primita in timpul travaliului, atat din partea sotului/insotitorului la nastere, cat si din partea cadrelor medicale. Din fericire, le-am avut pe amandoua pana la capat. Sunt recunoscatoare pentru tot!

Inca ceva mai trebuie neaparat spus! Cred ca mai presus de felul in care se desfasoara nasterea, ca vorbim de nastere naturala sau cezariana, este experienta in sine a aducerii pe lume a unei vieti, a bebelusului purtat in pantec timp de 9 luni. Toate suntem la fel de mame indiferent de modul cum nastem! Asta ca sa-i raspund unei mamici dragi care mi-a spus ca sunt o eroina pentru felul in care am nascut a doua oara. Cred ca toate suntem eroine pentru puiutii nostri, prin grija neobosita pe care le-o purtam, prin eforturile pe care le facem ca sa le daruim o viata cat mai buna, prin preocuparea noastra continua de a le oferi o educatie adecvata zilelor noastre, prin dorinta noastra de a le da cel mai pretios dar, timpul nostru. Deci fiecare ne luptam cum putem si stim noi mai bine pentru bunastarea lor, si chiar daca nasterea copiilor poate fi un milestone important pentru o femeie, mai mult conteaza ce le oferim dupa aceea.

 Insa eu am vrut sa surprind experienta mea, cu tot ce a insemnat ea pentru mine ca sa-mi fie invatatura de minte pentru ce pot face. E un fel de lectie de incredere, de asta e atat de valoroasa pentru mine. Este exact ce aveam nevoie acum! Si cred ca poate fi si pentru viitoare mamici, atat timp cat isi doresc sau cat au nevoie de asta.

Advertisements

2 responses to “Nastere si renastere

  1. […] vrea sa fie magica, sa fie asa cum o meriti tu. Nu intamplator am descoperit cartea asta* (am scris aici cate ceva despre ea) care imi deschide ochii, care imi ofera speranta ca poate fi si altfel, care ma […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: